ICCJ. Decizia nr. 2164/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2164/200.
Dosar nr. 4940/1/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare ungare s-a solicitat arestarea persoanei solicitate N.S.J. şi predarea acestuia autorităţilor judiciare ungare, arătându-se că persoana solicitată a fost condamnată în Ungaria pentru săvârşirea mai multor fapte penale şi că mai are de executat 10 luni şi 10 zile închisoare.
Prin încheierea penală nr. 6/EE/2008 din 9 mai 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus, în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate N.S.J. pe o durată de 29 de zile, de la 9 mai 2008 la 6 iunie 2008.
Prin sentinţa penală nr. 6E din 2 iunie 2008, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, a dispus, în baza art. 93, art. 95 din Legea nr. 302/2004, admiterea solicitării formulate de autoritatea judiciară competentă din Ungaria Tribunalul judeţului Baranya şi a dispus punerea în executare a mandatului European de arestare emis în dosarul nr. SZV. 824/2003 pe numele condamnatului N.S.J. şi predarea acestuia autorităţilor judiciare ungare; totodată, s-a constatat că, potrivit art. 100 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată N.S.J. a uzat de regula specialităţii.
Prin încheierea penală nr. 7/E/CC/2008 din 6 iunie 2008 Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, în baza art. 90 din Legea nr. 302/2004, a menţinut măsura arestării preventive a persoanei solicitate N.S.J. pe o durată de 30 de zile, de la 6 iunie 2008 până la 5 iulie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004 cu privire atât la natura infracţiunii pentru care este urmărită persoana solicitată, cât şi la cuantumul pedepsei cu care este sancţionată fapta , că aceasta nu a făcut obiecţiuni cu privire la identitatea sa, că a declarat că are cunoştinţă despre cele două sentinţe pronunţate de instanţele oraşelor Sikloş şi Pecs şi că recunoaşte faptele. Cu privire la numele persoanei solicitate s-a constatat că s-a comis o simplă eroare materială de grafie al celui de al doilea prenume iar nu o eroare privind identitatea, şi că nu au intervenit nici o împrejurare de natură a determina punerea în libertate a persoanei solicitate, măsura arestării continuând să fie legitimă.
Împotriva sus-arătatei încheieri, în termen legal, persoana solicitată a declarat recursul de fată. în motivarea scrisă a căii de atac (filele 3-4 ), persoana solicitată, pe de o parte, arătă că numele său este N.S.J., iar mandatul european este emis pe numele de N.S.J., care ar fi altă persoană, iar pe de altă parte, solicită revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevalându-se de prezumţia de nevinovăţie.
Recursul nu este fondat.
Din actele existente la dosar rezultă că mandatul european de arestare a fost emis pe numele N.S.J., iar potrivit cărţii de identitate, persoana în cauză se numeşte N.S.J., dar, raportând această neconcordanţă la toate datele privind persoana solicitată, se constată, după cum corect a apreciat Curtea de Apel Alba-lulia, că ne aflăm în prezenţa unei simple erori materiale privind numele, iar nu în prezenţa unei erori privind identitatea.
Potrivit art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, în cursul procedurii, instanţa de judecată dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menţinerii măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, ceea ce Curtea de Apel Alba lulia a şi făcut.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că încheierea recurată este legală şi temeinică deoarece, pentru a evita fuga persoanei solicitate, se impunea menţinerea măsurii arestării preventive a acesteia.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fi respins.
Conform art. 156 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată N.S.J. împotriva încheierii penale nr. 7 E/CC/2008 din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 777/57/2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2163/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2167/2008. Penal → |
|---|
