ICCJ. Decizia nr. 2163/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2163/200.
Dosar nr. 561/64/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarel.
Prin sentinţa penală nr. 63F/MEA din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 94 şi art. 95 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2007 în dosarul nr. 336/2004/9 de Tribunalul Judeţului Bacs-Kiskun, Grupul pentru Executarea Pedepselor Kecskemet, Republica Ungară împotriva persoanei solicitate B.I. şi predarea persoanei solicitate autorităţii judiciare emitente, cu respectarea condiţiilor impuse de art. 87 lit. a), b) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv cu garanţia oferită persoanei solicitate de către statul solicitant că va avea posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei, în statul membru emitent al mandatului european de arestare, în prezenţa sa şi că faţă de condamnarea acestuia la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent prevăd posibilitatea revizuirii pedepsei şi măsurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranţă aplicată, ori aplicarea măsurilor de clemenţă.
A constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii iar predarea acesteia se efectuează conform art. 96 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă, autorităţile judiciare din Republica Ungară au solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate B.I. , arătând că pe numele acesteia a fost emis un mandat european de arestare de către Tribunalul Judeţean Bacs Kiskun, Grupul pentru executarea pedepselor Kecskemet, pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi vătămare corporală gravă, care constă în aceea că împreună cu altă persoană a pătruns pe timp de noapte în locuinţa victimei B.D., a solicitat banii ce ar fi fost datoraţi de victimă şi, în timpul unei dispute cu aceasta, a lovit-o de mai multe ori peste tot corpul cu un baston prevăzut cu mâner de scule, au lovit apoi şi pe M.M., concubina victimei şi pe minorul B.D., în vârstă atunci de 6 ani, după care cu un cuţit a înjunghiat victima de mai multe ori, producându-i decesul, cu menţionarea textul legal în care se încadrează faptă, respectiv dispoziţiile legale aplicabile.
A mai reţinut că în mandatul european există menţiunea că persoana solicitată are dreptul la revizuirea cauzei, fiind judecat şi condamnat în lipsă şi că Biroul Naţional INTERPOL, prin solicitarea nr. 83307/SI/CRV din 30 mai 2008, a comunicat că persoana solicitată se află pe raza mun. Braşov şi că se solicită de autoritatea judiciară emitentă arestarea şi predarea persoanei solicitate.
Mandatul european de arestare sus menţionat, transmis autorităţii judiciare de executare tradus în limba română, a fost emis în considerarea sentinţei penale din data de 15 noiembrie 2002 a Tribunalului Judeţului Bacs-Kiskun şi a sentinţei definitive din data de 17 februarie 2004 a Curţii de Apel din Seghedin (ref. 3.B.836/2002/31.-Bf. 1.81/2003/20) prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă în regim de maximă siguranţă, sentinţa fiind pronunţată în lipsa acestei persoane.
Totodată, mandatul european de arestare cuprinde precizarea că persoana solicitată dispune de următoarele garanţii după predarea către autorităţile judiciare: potrivit art. 408 alin. (1) lit. e) din Legea nr. XIX din anul 1998 privind procedura penală „în cazul faptei (cauzei de fond) soluţionate printr-o sentinţă judecătorească definitivă a instanţei, revizuirea se face dacă în cauza de fond sentinţa a fost emisă în temeiul Capitolului XXIV în cadrul unei şedinţe ţinute în absenţa inculpatului", dar şi împrejurarea că în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent prevăd şi liberarea condiţionată după executarea a 20 de ani din pedeapsa aplicată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 iunie 2008, instanţa a luat măsura arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 5 iunie 2008 până la data de 3 iulie 2008, inclusiv.
Ca atare, constatând că sunt îndeplinite cerinţele legale, că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului din cele prevăzute de art. 88, acesta fiind emis pentru fapte din cele enumerate de art. 85 din legea menţionată - omor şi vătămare corporală gravă - , ţinând seama că informaţiile comunicate de statul membru sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă, statul membru oferind garanţiile necesare că în speţă, faţă de împrejurarea că persoana solicitată a fost condamnată în lipsă la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, va beneficia de revizuirea cauzei, dar şi de faptul că, deşi nu există obiecţii privind identitatea totuşi, acesta a refuzat predarea către autoritatea judiciară emitentă şi nu a renunţat la regula specialităţii, instanţa de fond a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 94 şi art. 95 din legea menţionată la executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea condiţiilor impuse de art. 87 lit. a), b) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată B.I., solicitând casarea acesteia şi, pe fond, respingerea cererii de predare, cu motivarea că există o eroare la privire la numele său, instanţa de fond trecând în mod greşit Batyka în loc Butyca, iar, pe de altă parte, întrucât doreşte să execute pedeapsa în România.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condiţiile de formă ale mandatului european de arestare, că faptele pentru care a fost condamnată persoana solicitată sunt dintre cele care dau loc la predare şi nu există motive de refuz al executării, dintre cele prev. de art. 88 din aceeaşi lege, dispunând predarea cu respectarea condiţiilor impuse de art. 87 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006.
În ceea ce priveşte eroarea invocată cu privire la nume, instanţa de recurs constată că este vorba despre o eroare materială cuprinsă doar în practicaua sentinţei, iar nu despre o eroare privind identitatea, care ar putea pune în discuţie predarea persoanei solicitate.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.I. împotriva sentinţei penale nr. 63 F/MEA din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2161/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2164/2008. Penal → |
|---|
