ICCJ. Decizia nr. 2157/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2157/2008
Dosar nr. 16/64/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, C.N. a solicitat cercetarea intimatei N.S., în prezent, judecător la Tribunalul Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)), deoarece ar fi atestat unele împrejurări necorespunzătoare adevărului în sentinţa civilă nr. 15128 din 2 decembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 8478/2001 al Judecătoriei Braşov (dosar având ca obiect stabilirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, ieşire din indiviziune şi împărţire de bunuri mobile şi imobile).
Prin Rezoluţia nr. 524/P/2007 din 22 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov , s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimata N.S. (pentru infracţiunea de fals intelectual art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)), întrucât fapta nu există.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că fapta reclamată nu există, că judecătoarea N.S. şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu în strictă conformitate cu prevederile legale, că procurorul nu este îndrituit să cenzureze hotărâri judecătoreşti, acest atribut revenind doar instanţei de control judecătoresc, şi că simpla nemulţumire a unei părţi în legătură cu modul de soluţionare a unui litigiu nu dă dreptul acesteia de a cere cercetarea magistraţilor.
Împotriva sus-identificatei rezoluţii petiţionarul a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluţia nr. 891/II/2/2007 din 18 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov .
Ca urmare, nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată competente, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 4F din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că fapta reclamată nu există, sentinţa civilă nr. 15128/2002 pronunţată de judecătorul N.S. bazându-se pe probele administrate în faţa instanţei, nefiind consemnate neadevăruri, că această hotărâre a fost supusă controlului judiciar al instanţelor ierarhic superioare, care au pronunţat în acest sens decizii definitive şi irevocabile, şi că simpla nemulţumire a petentului faţă de soluţia pronunţată nu este de natură a conduce la concluzia că judecătorul a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu atât mai mult cu cât hotărârea în discuţie se bucură de autoritate de lucru judecat.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petiţionarul C.N. a declarat recursul de fată.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele invocate în scris (f.22-24) şi oral ( la dezbateri), precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata N.S. în prezent - judecător la Tribunalul Braşov - soluţie adoptată prin Rezoluţia nr. 524/P/2007, din 22 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi confirmată atât prin Rezoluţia nr. 891/11/2/2007 din 18 decembrie 2007 a Procurorului General al aceluiaşi Parchet cât şi de prima instanţă , este temeinică şi legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunii prevăzute art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), infracţiune ce ar fi fost săvârşită de aceasta.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate este atributul -stabilit prin lege - al completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri considerate nelegale şi netemeinice dispoziţiile legale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părţile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greşeli de judecată, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti să poată fi considerată, prin ea însăşi o infracţiune.
Dacă s-ar admite ca împotriva magistraţilor care au pronunţat o hotărâre judecătorească se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul C.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 4 F din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2156/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2160/2008. Penal → |
|---|
