ICCJ. Decizia nr. 2170/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2170/2008
Dosar nr. 27983/3/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 97 din 31 ianuarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., rap. la art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata P.N. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la data de 31 mai 2007 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţilor de 0,20 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi 0,27 grame heroină după efectuarea analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte a IGPR -DCJSEO.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpată a următoarelor bunuri: telefon mobil marca Sony Ericson, telefon mobil marca Siemens MT 50, telefon mobil marca Samsung SGM - E350 şi sumele de 1,735.00 lei depusă la CEC cu recipisa de consemnare nr. 1858745/1 din 5 iunie 2007, şi 200 Euro formată din 2 bancnote de 100 Euro, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul BCCOB cu dovada seria AT nr. 0003616 din data de 04 iunie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 23 februarie 2007, numitul D.S. a formulat în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002 un denunţ cu privire la faptul că numitul „C." şi membri ai familiei sale vând droguri de mare risc în locuinţa acestora din Bucureşti.
A fost începută urmărirea penală faţă de inculpată, fiind introdus în cauză un investigator sub acoperire şi 3 colaboratori ai acestuia, în vederea efectuării de cumpărări autorizate de la inculpată.
La data de 03 aprilie 2007, investigatorul T.S. s-a întâlnit cu colaboratorul M.G., căruia, după efectuarea percheziţiei corporale, i-a remis suma de 100 lei pentru a cumpăra două doze de heroină de la inculpată, scop în care s-au deplasat pe strada, unde locuia inculpata, şi, în timp ce investigatorul a rămas afară, colaboratorul a intrat în curtea locuinţei, de unde a revenit după circa 15 minute şi i-a dat investigatorului o doză de heroină.
La controlul corporal efectuat colaboratorului, nu s-au descoperit asupra acestuia bani, substanţe sau obiecte a căror deţinere să fie interzisă de lege. Colaboratorul a învederat faptul că inculpata avea spre vânzare numai doze mari de heroină, de 100 lei bucata, tranzacţia fiind înregistrată cu mijloace audio-video în mediu ambiental.
Drogurile au fost sigilate într-un plic şi prezentate laboratorului de analiză a drogurilor, unde s-a constatat că proba avea o greutate de 0,28 grame, conţinea heroină, iar în urma efectuării analizelor a mai rămas o cantitate de 0,20 grame, depusă la Camera de Corpuri Delicte, la data de 11 aprilie 2007.
În ziua de 04 aprilie 2007, investigatorul şi colaboratorul sub acoperire s-au întâlnit din nou pentru a efectua o nouă cumpărare de droguri de la inculpată, tranzacţia efectuându-se în acelaşi mod ca şi prima dată, de această dată însă colaboratorul predând două punguţe din folie de plastic de culoare alb mat, răsucite la capete şi lipite prin topire la flacără, cu o substanţă de culoare bej, pulverulentă.
După efectuarea analizelor, s-a constatat că substanţa este heroină, din cantitatea iniţială de 0,39 grame rămânând 0,27 grame, ce a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte la data de 11 aprilie 2007.
Situaţia de fapt este dovedită de materialul probator administrat în cauză, respectiv înregistrări audio-video, declaraţiile investigatorului şi ale colaboratorului sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ce au relevat că substanţa comercializată de inculpată este heroină.
Fiind audiată, inculpata a recunoscut că este consumatoare de droguri de mai mulţi ani, dar şi activitatea infracţională pe care a desfăşurat-o la data de 03 aprilie 2007, respectiv 04 aprilie 2007.
Instanţa de fond a constatat că în cauză este incidenţă agravanta prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpata s-a folosit de fiica sa minoră, P.E., de 9 ani, care a porţionat şi a ambalat dozele de heroină oferite de inculpată spre vânzare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi faptul că inculpata a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie, gradul de pericol deosebit de ridicat al faptei penale, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpata.
Coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege a fost consecinţa faptului că inculpata a dovedit cooperare cu organele judiciare şi a recunoscut comiterea faptelor.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că aceasta a formulat un denunţ care, deşi nu a fost finalizat, ar fi trebuit să conducă instanţa de fond la concluzia că inculpata cooperează în vederea prinderii şi a altor traficanţi.
Nu s-a ţinut cont de faptul că inculpata are 7 copii, dintre care doi minori, care au nevoie de sprijinul ei, şi, faţă de această situaţie se solicită reducerea cuantumului pedepsei sub cel stabilit de instanţa de fond.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpată, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa fondului, că încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpată este, de asemenea, corectă, împrejurare care rezidă şi din faptul că aceasta a recunoscut comiterea faptelor în sensul în care au fost reţinute de instanţa de fond, inculpata comercializând droguri de mare risc, fapt care face inoperantă prezumţia relativă de nevinovăţie recunoscută de lege oricărei persoane cercetată penal.
Susţinerile inculpatei în declaraţia dată în faţa instanţei de apel sunt lipsite de orice suport faptic, pentru că inculpata nu face altceva decât să încerce să diminueze gravitatea activităţii sale infracţionale atunci când arată că, în realitate nu se ocupa de comercializarea drogurilor de mare risc, ci fiind consumator înrăit, obişnuia să se împrumute reciproc cu droguri de la colaboratorul M.G., fostul concubin al fiicei sale.
Instanţa de apel a constatat şi o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatei de instanţa de fond, atâta vreme cât probele privind vinovăţia acesteia sunt certe, că inculpata a săvârşit o infracţiune de un grad ridicat de pericol social în stare de recidivă postexecutorie, că a dovedit perseverenţă infracţională.
Se apreciază că instanţa de fond a acordat suficientă clemenţă inculpatei, aplicând disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., valorificând conduita sa procesuală, ceea ce a condus la coborârea cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., dar şi a pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei principale a interzicerii aceloraşi drepturi, instanţa de apel a constatat că necesitatea legitimă a unei astfel de măsuri rezultă din natura şi gravitatea sporită a infracţiunii săvârşite, precum şi din faptul că inculpata este recidivistă, perseverând în activitatea infracţională.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 68 din 6 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei penale nr. 97 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie al hotărârii atacate.
Oral, în faţa instanţei, inculpata a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentei, ca şi din oficiu pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Este cert şi confirmat de declaraţiile inculpatei, ca şi de celelalte probe administrate în cauză, că la datele de 03 aprilie 2007 şi 04 aprilie 2007, inculpata a vândut investigatorului sub acoperire, T.S., prin intermediul colaboratorului acestuia, M.G. o doză de heroină de 0,28 grame, cu suma de 100 lei, respectiv 2 doze de heroină de 0,39 grame, cu suma de 100 lei.
Stabilindu-se vinovăţia inculpatei, instanţele anterioare au apreciat că o pedeapsă orientată sub minimum prevăzut de lege cu executare în regim privativ de libertate este aptă să asigure reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de către aceasta a noi infracţiuni în legătură cu drogurile.
Împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea şi perseverenţa infracţională a inculpatei, faptul că s-a folosit de fiica sa minoră în pregătirea şi ambalarea dozelor, starea de recidivă determinată de săvârşirea altor infracţiuni de acest gen, împiedică reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
Conduita procesuală a inculpatei şi situaţia sa familială au determinat instanţele să retină existenta în concurs a circumstanţelor atenuante şi a celor agravante şi, procedând conform art. 80 C. pen., să diminueze pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că ar fi nejustificată o nouă intervenţie în stabilirea sancţiunii penale.
În consecinţă, constatând că hotărârile anterioare sunt legale şi temeinice, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată.
În baza art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 31 mai 2007 la zi. Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.N. împotriva deciziei penale nr. 68 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 31 mai 2007 la 17 iunie 2008.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2167/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2171/2008. Penal → |
|---|
