ICCJ. Decizia nr. 2875/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2875/2008
Dosar nr. 879.7/30/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 740/ PI din 10 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1). P.A., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2). P.S., după cum urmează:
- în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- în baza art. 26 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 31 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 26 raportat la art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu 31 octombrie 2006, la zi.
S-a dispus anularea paşaportului seria 8035151 eliberat la 12 noiembrie 2003 de Serviciul de paşapoarte Timiş pe numele minorului P.G.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt instanţa a reţinut următoarele:
La data de 18 noiembrie 2002, partea vătămată B.M.I. s-a deplasat în Franţa împreună cu P.M., fiul inculpaţilor, stabilindu-se într-o tabără dintr-o localitatea situată în aproprierea Parisului, unde locuiau mai mulţi cetăţeni de etnie romă, originari din România.
Partea vătămată a fost obligată de familia P. să cerşească în diverse locuri din Paris, banii fiind încasaţi de aceştia.
Inculpaţii P.A. şi P.S. au adus-o pe partea vătămată B.M.I. înapoi în România la 4 martie 2003.
După plecare părţii vătămate B.M. din Franţa, fiul inculpaţilor P.M., a intrat în relaţii de concubinaj cu martora A.A., care a fost găsită în tabără în luna ianuarie 2006 de o brigadă a poliţiei judiciare pentru protecţia minorilor din Paris. În acelaşi loc a fost găsit şi minorul R.C.
S-a stabilit că pentru acesta din urmă inculpata P.S. a obţinut documente de călătorie folosind o identitate falsă.
Astfel, în luna octombrie 2002, inculpata s-a deplasat în com. Cenei şi i-a contactat pe martorii P.S. şi M.P., care trăiau în concubinaj şi aveau 8 copii. Inculpata le-a propus celor doi concubini să o ajute să obţină un paşaport pe numele fiului lor P.G., care este de vârstă apropriată cu fiul inculpatei R.C.
Iniţial martorii au refuzat, dar inculpata le-a promis bani şi îmbrăcăminte şi i-a oferit băuturi alcoolice lui P.S., astfel încât, la data de 31 octombrie 2003, martorul şi concubina sa au mers împreună cu inculpata P.S., cu P.M. şi cu minorul R.C. la B.N.P. T.A.
Aici martorii au declarat că minorul R.C. este fiul lor, au prezentat certificatul de naştere al minorului P.G. şi au arătat că sunt de acord că acesta să posede paşaport individual.
În baza acestor declaraţii, notarul public a autentificat declaraţia nr. 2390 din 31 octombrie 2003 cu care, la data de 4 noiembrie 2003, au fost îndeplinite formalităţile necesare pentru eliberarea paşaportului, iar S.P. Timiş a eliberat paşaportul 8055151 minorului R.C. pe numele P.G.
Cu acest document falsificat minorul R.C. a ieşit din ţară la data de 19 decembrie 2003 împreună cu inculpata P.S. şi s-a întors în ţară pe 18 mai 2006, împreună cu P.M.
În perioada cât a stat în Franţa minorul R.C. a cerşit împreună cu părinţii săi şi a comis mai multe acte de sustragere, bunurile astfel obţinute fiind predate inculpaţilor.
S-a reţinut că în faza de urmărire penală inculpaţii au arătat că au trimis la cerşit pe B.M.I. şi pe A.A., iar fiul lor R.C. a cerşit şi a sustras mai multe telefoane mobile, dar în faţa instanţei au susţinut că nu au exploatat pe cele două fete, care au fost doar trimise „ să vândă ziare".
Instanţa a reţinut că fapta inculpaţilor de a transporta şi găzdui în străinătate, prin abuz de autoritate în cazul minorului R.C. şi prin ameninţare şi violenţe în ce le priveşte pe minorele B.M.I. şi A.A., în scopul exploatării prin practicarea cerşetoriei şi săvârşirea de sustrageri întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă calificată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
În sarcina inculpatei P.S. s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunilor de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals privind identitatea prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen. şi de complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Instanţa a avut în vedere adresa D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiş din care rezultă că inculpaţii pot beneficia de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, deoarece au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni de trafic de persoane.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut seama şi de faptul că inculpaţii nu au antecedente penale şi au un copil minor, care este lipsit de sprijinul ambilor părinţi.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpaţii P.A. şi P.S.
Prin Decizia penală nr. 63/ A din 7 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, apelurile au fost respinse, ca nefondate, s-a dedus la zi durata arestării preventive şi au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că s-a făcut corect aplicarea dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, urmare adresei D.I.I.C.O.T. – S.T.T. care menţionează expres că inculpaţii P.A. şi P.S. pot beneficia de dispoziţiile articolului menţionat, deoarece au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni de trafic de persoane.
S-a apreciat că această activitate a inculpaţilor de colaborare sub toate aspectele legale cerute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a avut loc în timpul urmăririi penale şi nu în faza cercetării judecătoreşti, iar atâta timp cât inculpaţii au făcut dezvăluirile cerute de lege, este ilegal şi nedrept să nu se reţină aceste dispoziţii legale care le sunt favorabile.
S-a mai apreciat că, întrucât instanţa s-a referit, chiar succint la conduita inculpaţilor anterior comiterii infracţiunilor şi la faptul că au un copil minor, este evident că s-a făcut referire la dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Instanţa de apel a constatat că s-a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat şi s-a dat o corectă încadrare juridică faptelor, fiind nefondată susţinerea inculpaţilor că infracţiunea de trafic de minori nu este dovedită.
De asemenea, s-a apreciat că sunt nefondate criticile inculpaţilor cu privire la cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia, instanţa valorificând toate circumstanţele favorabile inculpaţilor şi având în vedere şi gravitatea faptelor comise de aceştia.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara susţinând că greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi greşit s-au reţinut circumstanţele atenuante în favoarea inculpaţilor, pedepsele fiind astfel greşit individualizate.
În susţinerea recursului s-au depus de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - Secţia Judiciară procesul verbal de sesizare din oficiu din 1 februarie 2007 şi două înscrisuri intitulate „denunţ" datate 30 ianuarie 2007.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, întrucât greşit s-a făcut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din acelaşi act normativ, comisă de inculpaţi.
Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".
Noţiunea de „denunţ" la care face referire dispoziţia legală sus-menţionată are, evident, înţelesul de modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul art. 221 alin. (1) C. pen.
În consecinţă „denunţul" nu trebuie doar să constituie o încunoştinţare făcută de o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni, ci este necesar, potrivit art. 223 alin. (2) C. proc. pen., să conţină aceleaşi date ca şi plângerea, al cărui conţinut este cel prevăzut de art. 222 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, potrivit art. 223 alin. (3) C. proc. pen., denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător, iar cel oral se consemnează într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.
Pe de altă parte, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, este necesar ca persoana care a formulat denunţul să şi contribuie în mod concret la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.
Se constată că prin adresa nr. 434/D/P/2005 din 27 noiembrie 2007, avută în vedere atât de prima instanţă, cât şi de cea de apel, D.I.I.C.O.T. – S.T. Timiş a comunicat apărătorilor inculpaţilor P.A. şi P.S. că aceştia pot beneficia de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, având în vedere că aceştia au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni de trafic de persoane.
În mod evident această adresă nu cuprinde nici un fel de date concrete pe baza cărora să se poată concluziona că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru ca inculpaţii să poată beneficia de reducerea pedepselor.
Mai mult decât atât se constată, din actele noi depuse de procuror în recurs, că inculpaţii nu au denunţat, în condiţiile legii infracţiuni de trafic de persoane.
Astfel, înscrisurile intitulate „denunţ" nu sunt semnate de inculpaţi ci de apărătorul ales, al acestora, nefiind respectate dispoziţiile art. 223 alin. (3) C. proc. pen., din care rezultă explicit că denunţul nu poate fi formulat decât personal, nu şi prin mandatar.
Se mai constată că în aceste aşa zise denunţuri, organele de urmărire penală nu sunt încunoştinţate cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane, ci inculpaţii, prin apărător, arată că „deţin informaţii privind activitatea infracţională a unor persoane care în perioada 2005 - 2006 au locuit în localitatea Blois, Franţa".
De asemenea, nu există nici un proces verbal din care să rezulte că inculpaţii au formulat denunţuri oral.
Mai mult decât atât, cele menţionate în denunţuri sunt în contradicţie cu procesul verbal din 1 februarie 2007, întocmit în dosarul nr. 434/D/P/2007 din care rezultă că procurorul s-a sesizat din oficiu şi că urmează să efectueze cercetări faţă de N.F.M. şi numita „R." sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 reţinând că aceştia au acţionat în câmpul de caravane situat în localitatea Choisi Le Roi de lângă Paris (deci nu în localitatea Blois).
În consecinţă, Curtea constată că în cauză a fost greşit reţinută, cauza legală de reducere a pedepselor prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
Se apreciază însă că nu este fondată susţinerea că au fost greşit reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante, acestea fiind justificate, în opinia Curţii, de comportare anterioară a inculpaţilor şi de situaţia personală a acestora urmând a fi avut în vedere şi nivelul redus de instruire şi situaţia lor medicală.
Faţă de considerentele expuse se va admite recursul declarat de procuror şi, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunţate în parte, urmând ca în rejudecare să se înlăture dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu consecinţa majorării pedepselor stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se va deduce la zi durata arestării preventive pentru fiecare inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 63/ A din 7 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpaţii P.A. şi P.S.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 740 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia penală, numai cu privire la aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi rejudecând,
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.S. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 74 şi art. 76 C. pen.; 2 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 292 cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.; de 2 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.; 2 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 293 cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 reţinute în favoarea inculpaţilor P.A. şi P.S. şi majorează pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 13 alin. (l), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., de la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei P.S. prin prezenta decizie şi cele trei pedepse de câte 2 luni închisoare stabilite prin sentinţă pentru celelalte infracţiuni, inculpata având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la 31 octombrie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru fiecare inculpat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2008. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 2959/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
