ICCJ. Decizia nr. 2901/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2901/2008
Dosar nr. 7353/1/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 21 august 2008, pronunţată în dosarul nr. 3037/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat M.F., în baza 300 şi a art. 160 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul M.F., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile care au stat la baza arestării preventive şi a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform art. 160 alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele de constituire a unui grup infracţional organizat [(prevăzută de art. 7 alin. (l) şi (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeaşi lege)], trafic de persoane în formă continuată [(prevăzută de art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a II-a şi lit. e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], precum şi a infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (l), alin. (3) teza a II-a şi alin. (4) teza I şi teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, iniţial, arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului M.F. la pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 847 din 12 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală).
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri se menţin şi în continuare. Totodată, Înalta Curte constată că nu a fost depăşit nici termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, avându-se în vedere complexitatea cauzei penale în care sunt implicaţi mai mulţi inculpaţi, zeci de părţi civile şi vătămate şi martori, iar faptele s-au derulat într-o perioadă îndelungată de timp, în România şi în Spania.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.F. împotriva încheierii din 21 august 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3037/2/2008 (1137/2008).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2391/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2905/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
