ICCJ. Decizia nr. 3115/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3115/2008
Dosar nr. 8538/30/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 364 din 12 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 8538/30/2007 al Tribunalului Timiş, în baza art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpatul A.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi art. 321 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv de la 30 august 2007 până la zi.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile C.V. (10.000 euro sau echivalentul în lei) M.R., M.B. şi M.D. (30.000 euro sau echivalentul în lei), M.R. (13.822 lei, daune materiale).
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata a câte 400 lei lunar către părţile civile minore M.B. şi M.D. cu titlu de pensie de întreţinere până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 845,80 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În dimineaţa zilei de 30 august 2007, pe fondul unor certuri mai vechi, între inculpatul A.C. şi vecinul său, partea vătămată C.V. a izbucnit un conflict, în timpul căruia inculpatul l-a lovit cu un cuţit în zona gâtului, secţionându-i vena mandibulară.
Speriat de cele întâmplate, inculpatul s-a retras în curtea sa, unde, la scurt timp, a venit fratele părţii vătămate, victima M.I., pentru a-i cere socoteală.
În curtea inculpatului A.C., în prezenţa mai multor persoane, M.I. a fost lovit de către acesta cu pumnii şi picioarele peste faţă şi corp, după care a fost înjunghiat în zona toracică, cuţitul penetrând plămânul şi inima, leziuni care ulterior au dus la decesul acestuia.
Prin Decizia penală nr. 110/ A din 27 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 348/59/2008, al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, părţile civile C.V., M.R., M.B. şi M.D. şi de inculpatul A.C.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 12 mai 2008 până la zi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul şi părţile civile au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Decizia penală sus-arătată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859, pct. 18 C. proc. pen., a criticat greşita achitare a inculpatului A.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi art. 321 C. pen.
În cauză au declarat recurs şi părţile civile C.V., M.R., M.B. şi M.D., solicitând majorarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, dar şi al pedepsei.
La rândul său, inculpatul A.C. a declarat recurs solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea pentru infracţiunea de omor, pe care a săvârşit-o, în opinia sa, fiind în legitimă apărare.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Critica parchetului privind greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi art. 321 C. pen., este lipsită de suport juridic şi nu poate fi primită.
Astfel, din redactarea art. 11 pct. 1, teza I din Legea nr. 61/1991, rezultă că ne aflăm în faţa unei infracţiuni de pericol o sancţionează portul fără drept al cuţitului numai în locuri aglomerate în care există pericolul potenţial ca, în urma unor incidente, obiectele să fie folosite şi să pună în primejdie viaţa unor persoane sau să ducă la tulburarea liniştii publice.
În speţa de faţă, inculpatul a folosit cuţitul într-un conflict spontan cu victimele, fiindu-i adus de către fiul său.
De asemenea, pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen., este necesar ca acţiunea descrisă în norma de incriminare să aibă ca urmare imediată provocarea de scandal public sau să se fi tulburat liniştea publică. În cauza de faţă nu există probe în acest sens astfel, că, în mod justificat, instanţele au dispus achitarea inculpatului şi pentru această infracţiune.
Cât priveşte solicitarea părţilor civile C.V., M.R., M.B. şi M.D. de a fi majorate daunele morale, Înalta Curte constată că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au făcut o apreciere corectă asupra cuantumului acestora, ţinând cont de dovezile aflate la dosar precum şi de împrejurările cauzei şi de suferinţele fizice şi psihice produse prin faptele inculpatului.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanţele au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, ţinându-se cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune majorarea acesteia.
Nejustificată este şi solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa a dispoziţiilor prevăzute de art. 44 alin. (2)1 C. pen.
Pentru a opera prezumţia de legitimă apărare se cer îndeplinite mai multe condiţii:
- să existe o pătrundere sau încercare de pătrundere, fără drept, a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace frauduloase.
- pătrunderea fără drept să aibă loc într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit.
- să se comită o faptă prevăzută de legea penală;
- fapta să fie comisă pentru a respinge pătrunderea fără drept în locurile arătate.
În cauza de faţă, probele administrate nu confirmă că partea civilă C.V. ar fi pătruns în locuinţa inculpatului, incidentul dintre aceştia având loc pe stradă, iar victima M.I. a pătruns neînarmat în curtea inculpatului, fără a folosi un mijloc fraudulos, şi nu cu intenţia de a-l ataca pe inculpat.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat nu poate fi primit.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
În speţa de faţă, instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate întocmai criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Condiţiile concrete în care au fost săvârşite infracţiunile precum şi importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin activitatea infracţională nu permit reevaluarea criteriilor avute în vedere de instanţe la individualizarea pedepsei.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, părţile civile C.V., M.R., M.B. şi M.D. şi de inculpatul A.C.
Potrivit art. 38517, raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 august 2007 până la 6 octombrie 2008.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat şi părţile civile C.V. şi M.R. vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpatul A.C. şi de părţile civile C.V., M.R., M.B. prin M.R. şi M.D. prin M.R. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara , secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 august 2007 la 6 octombrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă C.V. la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta parte civilă M.R. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3089/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3127/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
