ICCJ. Decizia nr. 2979/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2979/2008
Dosar nr. 1430/64/2007
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă,
Din actele dosarul cauzei, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 116 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Arad, secţia penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.R., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 luni după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., respectiv art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în mod nelegal şi consum de droguri de risc.
În baza art. 33 lit. a), şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, cu excepţia dreptului de a alege.
Pe perioada şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 30 august 2007 şi până la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D.R., sumele de 80 lei, 30 lei, 500 lei, 150 lei şi 250 lei, dobândite de la colaboratorii sub acoperire B.A. şi M.Ş. respectiv de la învinuitul R.L.V., N.C.M. şi M.B., ca urmare a valorificării de droguri.
În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D.V., la pedeapsa de un an închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în mod nelegal şi consum de droguri de risc.
În baza art. 33 lit. a), şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
Pe perioada şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D.V. a sumei de 500 lei, dobândită de la R.C., prin valorificarea drogurilor de risc.
În baza art. 17 alin. (l) şi art. 18 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea pentru distrugere a cantităţii de 8,42 grame depusă la C.C.D. a I.G.P.R., cu dovada seria D nr. 002669/27 septembrie 2007, ridicată de la inculpatul B.D.V.
S-a constatat că cele 0,11 grame cannabis şi 2 comprimate cu inscripţia pe una din feţe „WY", respectiv 2b (praf urme de substanţă de culoare roşie), ridicate de la acelaşi inculpat au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut, în esenţă, că în repetate rânduri, în perioada decembrie 2006 - august 2007, inculpatul P.D.R. a vândut, deţinut şi consumat droguri de risc şi de mare risc, activitatea de furnizare a acestor substanţe realizându-se cu titlu gratuit în schimbul unor sume de bani, către diferite persoane, între care şi investigatori sub acoperire.
Cu privire la inculpatul B.D.V. s-a reţinut că, în perioada februarie - august 2007, a deţinut, consumat şi vândut droguri de risc, cu o singură ocazie, contra unei sume de bani.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute în baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile colaboratorilor sub acoperire şi a investigatorilor sub acoperire, procese-verbale de supraveghere operativă, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică asupra drogurilor, procese-verbale de percheziţie domiciliară, declaraţiile inculpaţilor, martorilor, procese-verbale de redarea convorbirilor telefonice interceptate.
S-a reţinut, de asemenea, recunoaştere de către inculpatul B.D.V. a faptelor comise precum şi recunoaşterea parţială a faptelor de către coinculpatul P.D.R., cât şi ansamblul declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, ei înşişi consumatori de droguri, care au confirmat comiterea de către inculpatul P.D.R. a faptelor reţinute în sarcina sa, apărarea inculpatului cu privire la nevalorificarea drogurilor de risc (pe care le păstra pentru consum propriu sau pentru consumare împreună cu prietenii, cărora nu le solicita bani în schimb) fiind înlăturată.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 93/ A din 2 iunie 2008, a respins apelurile inculpaţilor ca nefondate. A fost menţinută starea de arest a inculpatului P.D.R., deducându-se prevenţia de la 1 aprilie 2008 la zi. Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii.
Inculpatul B.D.V. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătând că nu contestă aspectele vizând starea de fapt, aceasta fiind corect reţinută de către instanţe, apreciind însă că dispunerea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate se impune cu necesitate, având în vedere lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară şi ulterioară comiterii faptelor şi persoana sa.
Inculpatul P.D.R. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), cu aplicarea art. 10 lit. c), solicitând achitarea pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, neexistând probe certe şi care să se coroboreze pentru a demonstra vinovăţia sa în săvârşirea acestei infracţiuni, declaraţiile colaboratorilor sub acoperire fiind contradictorii iar cele ale celorlalţi martori nedovedind săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;
- art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor aplicate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin efectul reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (faţă de atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului, faţă de care nu s-a realizat procedura flagrantului, acesta oferind informaţii certe despre numitul „N." a cărei prindere în flagrant nu s-a finalizat din culpa organelor de cercetare şi nu a inculpatului) precum şi a dispoziţiilor art. 74 raportat la art. 76 lit. b) şi e) C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei având în vedere persoana şi conduita inculpatului, situaţia familiei sale şi perspectivele de reintegrare socială.
A. Analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise având în vedere dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
I. Se va reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., instanţa are posibilitatea sporirii pedepsei aplicate pentru comiterea în concurs a anumitor infracţiuni până la maximul special al celei mai grele pedepse (într-o primă etapă), iar dacă acesta nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de maximum 5 ani, fără ca prin acesta să se depăşească cuantumul ce ar rezulta prin cumularea aritmetică a pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune în parte [(art. 34 alin. (2) C. pen.)]. Rezultă, aşadar, că sporirea pedepsei în a doua treaptă, prin aplicarea unui spor este lăsată la aprecierea instanţei, ca de altfel şi sporirea pedepsei rezultante în prima treaptă, sintagme folosită de legiuitor „când [.] nu este îndestulător" demonstrând că operaţiunea aplicării sporurilor este o metodă de individualizare a pedepsei prin aprecierea cuantumului acesteia, care se impune a respecta criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
1. Raportând consideraţiile teoretice anterioare speţei concrete se constată că în sarcina inculpatului B.D.V. s-a reţinut comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani; pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare ; pedepsele de un an închisoare şi o lună închisoare au fost contopite, pedeapsa rezultantă de un an închisoare fiind majorată prin aplicarea unui spor de 2 luni închisoare, pedeapsa dată spre executare fiind de un an şi 2 luni închisoare, în condiţiile în care suma pedepselor aplicate era de un an şi o lună închisoare. Rezultă, aşadar, că aplicarea sporului de 2 luni închisoare a încălcat dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. pen., sporul maxim ce se putea aplica fiind de o lună închisoare, dar în speţă, aplicarea acestuia neimpunându-se faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul pedepsei rezultante, de un an închisoare, fiind apt a asigura realizarea scopurilor şi funcţiilor pedepsei, având în vedere persoana şi conduita inculpatului, fapta comisă şi urmările acesteia, precum şi reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., în mod motivat şi just, de instanţă.
2. Referitor la inculpatul P.D.R. se constată că pedepsele aplicate acestuia au fost de, 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a fi ales pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), şi art. 76 lit. a) C. pen.
Un an închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), şi art. 76 lit. a) C. pen.
O lună închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa rezultantă, de 3 ani şi 6 luni închisoare a fost sporită la 4 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de 6 luni închisoare. Cu privire la sporul aplicat se observă că acesta respectă dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. pen., dar majorarea pedepsei nu se impunea, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), urmând a se constata că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni respectă aceste criterii, reflectând gradul de pericol social al faptelor comise dar şi persoana, personalitatea şi conduita inculpatului, referitor la care în mod corect instanţele au reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
II. În legătură cu aplicarea pedepselor complementare se constată că dispoziţiile art. 65 prevăd două situaţii, de aplicare facultativă şi obligatorie a acestei pedepse, precum şi condiţiile în care există posibilitatea aplicării pedepsei complementare.
Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 65 alin. (l) C. proc. pen., rezultă că aplicarea pedepsei complementare este lăsată la aprecierea instanţei în cazul în care pedeapsa principală stabilită este de minimum doi ani, pedeapsa dispunându-se dacă se apreciază că este necesar faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., aplicarea pedepsei complementare este obligatorie în cazul în care norma de încriminare prevede această pedeapsă, iar pedeapsa principală aplicată este de minimum 2 ani, dispunerea acestei pedepse nemaifiind lăsată la latitudinea instanţei.
1. În speţa supusă analizei se constată cu privire la inculpatul B.D.V. că instanţa a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe lângă pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000. Rezultă, deci că aplicarea acestei pedepse complementare s-a făcut cu încălcarea art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 prevăzând aplicarea obligatorie a pedepsei complementare, dar pedeapsa efectiv aplicată nu a atins limita minimă de 2 ani, prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen.
2. Cu privire la inculpatul P.D.R. se constată că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor s-a dispus pe lângă pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi pe lângă pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu încălcarea art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., după cum s-a arătat şi anterior.
III. Cu privire la individualizarea sancţiunilor principale aplicate inculpatului B.D.V., se va constata că acestea corespund în cuantum, criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Cu toate acestea, se impune a se observa că modul de executare a pedepsei principale, prin privare de libertate nu corespunde criteriului personalităţii indicat de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Se constată că, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, perspectivele de reintegrare socială a inculpatului sunt deosebit de ridicate, acesta provenind dintr-o familie organizată, având un comportament corect în societate, remarcându-se prin activitatea desfăşurată la locul de muncă şi pregătirea profesională. Faţă de aceste aspecte, având în vedere aspectele relevate, constatându-se că şi condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) raportat la art. 81 alin. (2) C. pen. şi art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt îndeplinite, pedeapsa aplicată fiind sub doi ani închisoare, iar inculpatul neavând antecedente penale, este evident că scopul sancţiunii poate fi atins chiar şi în lipsa privării efective de libertate, pronunţarea pedepsei principale constituind un avertisment suficient pentru corijarea atitudinii inculpatului, detenţia urmând să conducă la efecte contrare celor preconizate, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
IV. Referitor la reţinerea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen., se va constata că, prin raportare la cuantumul pedepselor aplicate, se impunea reţinerea dispoziţiilor art. 76 lit. c) C. pen.
V. Relativ la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va constata că în mod eronat s-a dedus prevenţia pentru inculpatul P.D.R. de la 30 august 2007, acesta fiind reţinut şi apoi arestat preventiv din data de 30 iulie 2007.
B. Analizând cazul de casare invocat de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de ambii recurenţi inculpaţi se reţine că starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite şi complet motivate de către instanţa de fond, astfel încât hotărârea instanţei de apel, ce a menţinut sub aceste aspecte hotărârea primei instanţe, este justă.
Relativ la solicitarea recurentului inculpat P.D.R. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) pentru comiterea faptei prevăzută de art. 2 alin. (2) C. pen., se constată că probele administrate dovedesc fără putinţă de tăgadă comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu se poate realiza, nefiind posibilă faţă de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Totodată, se constată, cu privire la acelaşi inculpat, că modalitatea de executare a pedepsei aplicate a fost just stabilită, având în vedere gravitatea faptelor şi întinderea activităţii infracţionale, în mod corect apreciindu-se că atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., nu poate fi realizată în absenţa privării de libertate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (l) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile inculpaţilor exclusiv în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Vor fi casate hotărârile atacate sub aspectul indicat, descontopindu-se pedepsele rezultante şi înlăturându-se sporurile; în rejudecare, se va înlătura pedeapsa complementară aplicată fiecărui inculpat pe lângă pedeapsa principală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.
Se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare aplicată inculpatului B.D.V., pe durata termenului de încercare de 3 ani; se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor.
Se va atrage atenţia inculpatului cu privire la cuprinsul prevederilor art. 83 C. pen.
Se va face aplicarea art. 88 C. pen, cu privire la deducerea prevenţiei pentru inculpatul P.D.R.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.D.V. şi P.D.R. împotriva deciziei penale nr. 93 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 116 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Arad, numai cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi 34 C. pen., descontopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor şi le repune în individualitatea lor.
Înlătură sporurile de pedeapsă aplicate.
Rejudecând:
- pentru inculpatul B.D.V. înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., dispusă pe timp de 2 ani aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), şi art. 76 lit. c) C. pen. [(prin înlăturarea art. 76 lit. a) C. pen.)].
În baza art. 33 lit. a), şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 74 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
- pentru inculpatul P.D.R., înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., dispusă pe timp de 3 ani aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), şi art. 76 lit. c) C. pen. (prin înlăturarea art. 76 lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.R., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iulie 2007, la 24 septembrie 2008.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2905/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3089/2008. Penal → |
|---|
