ICCJ. Decizia nr. 3554/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3554/2008
Dosar nr. 366/33/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 75 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de către petentul C.M. împotriva Ordonanţei din 29 iunie 2007 de neîncepere a urmăririi penale în dosar 51/P/2007 a procurorului de la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, pe care a menţinut-o împreună cu rezoluţia din 31 ianuarie 2008 a procurorului general de la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj în dosar nr. 11/11/2/2008.
A fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că prin plângerea formulată de către petentul C.M. înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 29 iunie 2007 - împotriva Ordonanţei din 29 iunie 2007 de neîncepere a urmăririi penale în dosar 51/P/2007 a procurorului de la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj s-a solicitat în baza art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii S.M. şi P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi favorizarea infractorului.
În motivarea plângerii, în esenţă se critică ordonanţa menţionată sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii implicit şi rezoluţia procurorului general prin care a fost soluţionată plângerea împotriva acestei ordonanţe astfel că nu au fost depuse diligentele necesare pentru aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a făptuitorului.
Examinând probele dosarului, prima instanţă a constatat că plângerea este tardivă.
Prin Ordonanţa din 29 iunie 2007 a procurorului DNA - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de H.T., C.I., D.M., B.L., M.G. - judecători la Judecătoria Vişeu de Sus jud .Maramureş, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 248/1 C. pen., luare de mită prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) C. pen., S.M. - judecător la Judecătoria Vişeu de Sus, jud. Maramureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248/1 C. pen. şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., P.V. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus jud. Maramureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 2481 C. pen. şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.
S-a dispus declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor faţă de numiţii C. pen., A.A., A.V., S.V., M.V., B.G., I.A., I.S. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că prin plângerea formulată de numitul C.M., s-a solicitat tragerea la răspundere penală a prim-procurorului P.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, jud. Maramureş, reclamându-se faptul că în calitate de procuror de şedinţă acesta ar fi pus concluzii, în contradicţie cu probele aflate în dosarele civile unde C.M. a fost parte, şi că a intervenit la judecătorii respectivelor cauze pentru a-i fi respinse solicitările adresate instanţei.
Pe de altă parte, s-a mai solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor H.T., C.I., D.M., B.L., M.G. din cadrul Judecătoriei Vişeu de Sus, care au soluţionat o serie de litigii civile în care C.M. şi-a reclamat proprietatea cu privire la o suprafaţă de teren, afirmând că aceştia au fost părtinitori luând în considerare o serie de documente false.
C.M. a mai arătat că părţile adverse cu care a purtat litigiile, numiţii B.G., A.I., I.A., I.S., A.V., A.A.V., S.V. şi M.V., au falsificat documentele care au stat la baza pronunţării hotărârilor judecătoreşti, aceştia fiind vinovaţi şi pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, în ceea ce-i priveşte pe respectivii magistraţi, întrucât A.V. i-ar fi spus judecătorului H.T., că în situaţia în care va avea câştig de cauză, va vinde terenurile, iar banii îi vor împărţi împreună.
Prin plângerea formulată de Asociaţia Composesorală Borşa cu sediul în localitatea Borşa, jud. Maramureş, prin Consiliul de Administraţie, împotriva judecătorului S.M. de la Judecătoria Vişeu de Sus, jud. Maramureş şi prim-procurorul P.V. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a susnumiţilor pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 2481 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.
În susţinerea plângerii, s-a arătat că prin modul în care magistraţii S.M. şi P.V. şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, au creat condiţiile înstrăinării în mod ilegal a suprafeţelor de pădure din proprietatea composesoratului.
Prin ordonanţa nr. 378/P/2006 din 4 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe S.M. - judecător şi P.V. - procuror, cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 248/1 C. pen., art. 257 C. pen. şi art. 264 C. pen. în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Cluj, cauza fiind înregistrată sub nr. 1 /P/2007.
Prin rezoluţia nr. 1/P/2007 din 8 februarie 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus reunirea cauzelor prin conexarea dosarului nr. 1/P/22007, la dos. nr. 51/P/2006, constatându-se că cele două dosare vizează aceleaşi părţi, şi au acelaşi obiect.
Referitor la infracţiunile sesizate de către numitul C.M., s-a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa faptelor reclamate.
Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită comisă de judecătorii din cadrul Judecătoriei Vişeu de Sus, C.M. a arătat că a avut calitatea de reclamant în dos. nr. 3403/2003 al Judecătoriei Vişeul de Sus având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în 24 octombrie 1001 şi 26 octombrie 2002, acţiunea fiindu-i respinsă prin sentinţa civ. nr. 3068 din 19 noiembrie 2003, rămânând definitivă prin dec. civ. nr. 1087/2004.
Apoi, prin sent. civilă nr. 1130/2003 Judecătoria Vişeu de Sus a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de A.A.V., impunându-i-se lui C.M. să se abţină de la efectuarea lucrărilor agricole de primăvară, asupra terenului în suprafaţă de 4500 mp situat în locul numit Zăvoi din Vişeu de Sus.
Totodată, prin sent. 640/2003 Judecătoria Vişeul de Sus a admis acţiunea în revendicare formulată de A.A.V., iar potrivit susţinerilor petentului au fost chemate în judecată o serie de persoane decedate, instanţa luând în considerare o serie de acte false, respectiv cărţi funciare care atestau în mod fictiv proprietatea asupra terenului în litigiu.
Ulterior acestor procese, a urmat executarea silită a hotărârilor pronunţate, pe care C.M. Ie-a contestat în mai multe rânduri, fiind nemulţumit că terenul cu privire la care el îşi reclamă proprietatea a intrat fără drept, în posesia altor persoane.
Fiind audiat, numitul C.M. a arătat că nu are cunoştinţă de luarea vreunei sume de bani, ori bunuri de către judecătorii cauzei, în scopul adoptării soluţiilor pronunţate, însă apreciază că aceştia şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, apreciind greşit cu privire la probele cauzei. Fiind profund nemulţumit de faptul că a pierdut procesele, singura explicaţie pe care o poate accepta este că magistraţii au fost corupţi.
În ceea ce îl priveşte pe prim-procurorul P.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, nu are nici în această situaţie cunoştinţă despre faptul că acesta ar fi luat bani sau bunuri pentru a influenţa soluţiile pronunţate, însă are suspiciuni că i-a determinat pe judecători să adopte soluţiile nelegale întrucât l-a văzut pe primul procuror, în repetate rânduri, ieşind din biroul judecătorilor respectivi.
Din conţinutul hotărârilor judecătoreşti depuse în probaţiune rezultă că dosarele în care C.M. a fost parte au parcurs toate gradele de jurisdicţie prevăzute de lege, soluţiile fiind cenzurate de către instanţele de control judiciar.
Împrejurarea că, C.M. este nemulţumit de soluţiile pronunţate nu este de natură să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către magistraţi.
S-a constatat astfel, că nici una din infracţiunile reclamate nu există, drept pentru care în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Referitor la infracţiunile reclamate de către reprezentanţii Asociaţiei Composesorale Borşa, s-a constatat de asemenea, că nemulţumirile acestora sunt generate de faptul că prin hotărâri judecătoreşti, magistraţii Judecătoriei Vişeu de Sus, au încuviinţat înfiinţarea a trei alte composesorate, ulterior înfiinţării Asociaţiei Composesorale Borşa, fapt ce din punctul de vedere al petenţilor este de natură să permită înstrăinarea unor mari suprafeţe de teren, în detrimentul asociaţiei.
Nici un element de fapt prezentat de către petenţi în plângerile lor nu confirmă învinuirile aduse, nefiind posibilă reţinerea vreunei infracţiuni de corupţie în sarcina magistraţilor care au dispus în sensul anterior arătat.
Mai mult, petenţii au la îndemână o serie de mijloace legale de atac şi îndreptare a hotărârilor judecătoreşti pe care le apreciază ca fiind nelegale, ori netemeinice, fiind îndreptăţiţi să uzeze de acestea.
În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., reclamate de către numitul C.M., se impune declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor cu privire la aceste fapte, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Prin rezoluţia din 31 ianuarie 2008 a procurorului şef al D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj a fost respinsă plângerea formulată de către petentul C.M. împotriva ordonanţei din 29 iunie 2007 de neîncepere a urmăririi penale şi de declinare a cauzei dată în dosar nr. 51/P/2006.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că în primul rând că plângerea împotriva soluţiei a fost tardiv formulată.
Din documentele de la dosar reiese că petentului i-a fost comunicată copie după soluţia din dosar la data de 30 noiembrie 2007.
Plângerea nu conţine nici o referire sau dovadă cu privire la momentul la care comunicarea a fost primită de către petent.
Conform art. 278 alin. (3) C. proc. pen., plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicare copie de pe soluţiei, iar pe plicul în care a fost expediată apare ca dată a poştei - 10 ianuarie 2008. Având în vedere intervalul de timp scurs între momentul comunicării şi cel al formulării plângerii, operează o puternică prezumţie asupra tardivităţii acestei.
Examinând plângerea petentului şi sub aspectul fundamentării acesteia, în raport cu soluţia atacată şi actele din dosarul cauzei, s-a constatat că ordonanţa criticată este legală şi temeinică şi astfel plângerea şi pe fond este neîntemeiată.
Astfel, în plângerea penală formulată în dosarul nr. 51/P/2006, numitul C.M. aduce acuzaţii penale de corupţie ( luare de mită, trafic de influenţă), abuz în serviciu şi favorizarea infractorului, fără trimiteri la fapte concrete, la adresa mai multor magistraţi de la Judecătoria Vişeu de Sus şi Parchetul de pe lângă această instanţă, care de-a lungul anilor au soluţionat, în defavoarea petentului, procesele privind o suprafaţă de teren revendicată cu titlu de moştenire de la antecesorii săi. învinuirile generice sunt fundamentate doar pe nemulţumirea petentului în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4500 mp situat în locul Zăvoi, din Vişeu de Sus, moştenit de la tatăl său, de care ar fi fost deposedat în mod abuziv, pe baza de acte false, prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
Audiat de procuror în data de 6 iulie 2006, pentru precizarea obiectului plângerii, petentul nu a adus elemente în plus în susţinerea acuzaţiilor iniţiale, vorbind doar despre litigiile civile şi despre eşecul tuturor acţiunilor din instanţă, în încercarea de a obţine recunoaşterea dreptului său de proprietate, pe care Ie-a pus pe seama presupuselor acte false prezentate de adversarii săi şi a incompetenţei sau a corupţiei în rândul magistraţilor, precizând faptul că nu poate arăta în mod concret în ce constau fapte de corupţie reclamate.
Ordonanţa de neîncepere a urmării penale, întemeiată pe dispoziţiile art. 228 alin. (6) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., este motivată prin aceea că nu există niciuna dintre infracţiunile invocate de persoana vătămată C.M. ca fiind comise de către magistraţi iar în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni de fals şi uz de fals, competenţa de cercetare revine Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Soluţia procurorului este întrutotul susţinută de actele de la dosar.
Punerea sub acuzare a oricărei persoane trebuie să fie fundamentată pe date şi indicii temeinice cu privire la comiterea de către aceasta a unei fapte determinate, în condiţiile unei norme de incriminare, şi nu pe simplele afirmaţii, presupuneri subiective ale petentului, fără nicio legătură cu realitatea faptică. Plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nu aduce nici un element nou, limitându-se la exprimarea aceloraşi suspiciuni în legătură cu pretinse fapte de corupţie.
Este evident că nemulţumit de eşecurile acţiunilor întreprinse şi în instanţă, petentul a ales să continue demersurile prin plângeri penale la adresa magistraţilor. Incapacitatea de a-şi valorifica pretinsele drepturi în faţa instanţelor de judecată, a determinat astfel de reacţii acuzatorii la adresa magistraţilor, formulate într-un limbaj ce depăşeşte limitele criticii admisibile. Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile au consfinţit o altă situaţie juridică decât cea sperată de petent şi au intrat în sfera autorităţii de lucru judecat.
În concluzie, plângerea împotriva soluţiei a fost respinsă ca tardivă şi neîntemeiată de către procurorului şef DNA Serviciul Teritorial Cluj.
În ceea ce priveşte precizările aduse cu privire la persoanele reclamate pentru comiterea infracţiunilor de fals, s-a comunicat copie după plângerea petentului şi documentele ataşate la acesta la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei înregistrată ca urmare a declinării din dosarul nr. 51/P/2006.
Împotriva rezoluţiei din 31 ianuarie 2008 a procurorului şef DNA Serviciul Teritorial Cluj care i-a fost comunicată petentului la data de 31 ianuarie 2008 (f. 13-15) din dosar nr. 11/11/2/2008 - acesta a promovat prezenta plângere ce face obiectul dosarului nr. 366/33/2008 al Curţii de Apel Cluj la data de 26 februarie 2008, (conform datei menţionate pe ştampila poştei – f. 5 dos. Curte de Apel), dar însă cu depăşirea termenului reglementat de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. prevede că după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva ordonanţei respectiv rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată - ca şi în speţă - poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii.
În contextul celor expuse mai sus, prima instanţă, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca tardivă plângerea formulată de către petentul C.M., împotriva Ordonanţei din 29 iunie 2007 de neîncepere a urmăririi penale în dosar 51/P/2007 a procurorului de la Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj, pe care o a menţinut-o împreună cu rezoluţia din 31 ianuarie 2008a procurorului general de la Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Cluj în dosar nr. 11 /H/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul C.M. a fost obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, formulând în motivarea scrisă a căii de atac mai multe critici, însă cu referire la diferite cauze civile sau penale în care a avut calitatea de parte.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, faţă de soluţia primei instanţe, a menţionat că plângerea a formulat-o în termenul prevăzut de art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţine că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, de HYPERLINK "http://clasare.de"clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale se adresează instanţei de judecată în termen de 20 de zile, calculat de la data la care petentului i s-a comunicat modul de rezolvare a plângerii pe care a adresat-o procurorului ierarhic superior, conform art. 278 C. proc. pen.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că rezoluţia procurorului ierarhic superior nr. 11/11/2/2008 a fost emisă la data de 31 ianuarie 2008,însă a fost comunicată efectiv petentului la data de 5 februarie 2008,potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare ( fil.16 dos. urm. pen. nr. 11/11/2/2008).
În aceste condiţii, termenul de 20 de zile prevăzut de art.278/1C. proc. pen. a început să curgă de la 5 februarie, iar nu de la 31 ianuarie 2008, cum greşit a reţinut prima instanţă, situaţie în care plângerea formulată de petent şi expediată prin poştă la data de 26 februarie 2008, apare ca fiind făcută în ultima zi a termenului legal.
În consecinţă, soluţia de respingere a plângerii ca tardiv formulată este greşită, sens în care recursul va fi admis, sentinţa casată, iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Cluj - pentru continuarea judecăţii, în condiţiile în care ea a fost soluţionată practic pe cale de excepţie, iar nu pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 75 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru minori.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2204/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3589/2008. Penal → |
|---|
