ICCJ. Decizia nr. 3589/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3589/2008
Dosar nr. 5882/95/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 178/P/2007 din 22 iunie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost trimis in judecată, în stare de libertate, inculpatul E.C. pentru tentativă de omor, infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 512 din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Gorj, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. (tentativă la omor) în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (lovire sau alte violenţe).
În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul E.C. la pedeapsa amenzii de 2.500 (două mii cinci sute lei).
A fost obligat inculpatul la 200 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, la 700 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale şi la 400 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată - parte civilă L.F.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 339,796 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Judeţean Tg.Jiu, cu dobânzile legale aferente, şi la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 30 mai 2006, partea vătămată L.F. a observat că animalele inculpatului E.C. au intrat in cultura sa de porumb. Datorită acestui fapt, între partea vătămată şi inculpat s-a iscat un conflict în timpul căruia inculpatul a lovit partea vătămată cu un topor în cap şi în antebraţul stâng.
După comiterea faptei, partea vătămată s-a deplasat la Postul de Poliţie din comuna Bolboşi, pentru a sesiza fapta, fiind îndrumată să se deplaseze de urgenţă la spital.
În drum spre casă, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul care a lovit-o, de data aceasta, cu pumnii peste faţă. Fiind nevoită să se apere, partea vătămată a ripostat lovind şi ea pe inculpat.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a necesitat un număr de 10-12 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul 8-9 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt a rezultat din declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor E.M., J.E., S.A., L.Z., şi P.C., certificatele medico-legale eliberate părţii vătămate şi inculpatului, şi - parţial - din declaraţiile inculpatului care a recunoscut împrejurările apariţiei conflictului.
Prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale tentativei de omor deoarece:
- relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor, sunt împrejurările în care fapta a fost comisă, natura obiectului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta şi consecinţele cauzate;
- din certificatul medico-legal rezultă că victima, în urma loviturii, a prezentat "TCC acut deschis, cu plagă contuză parietală stg." fără să aibă leziuni osoase posttraumatice. De asemenea, victima a mai prezentat pe antebraţul stg. 1/3 medie plagă tăiată, despicată, de cea. 6/0,5 cm.;
- chiar dacă inculpatul a aplicat victimei lovitura cu toporul, într-o zonă vitală (cap), iar obiectul folosit (topor) este apt de a produce moartea, sub aspectul laturii subiective nu a existat intenţia de a ucide, deoarece loviturile au prezentat o intensitate scăzută, iar leziunile produse nu au pus in primejdie viaţa victimei. Dacă loviturile erau puternice, în mod normal, la braţul stâng al victimei, folosit pentru apărare, trebuia să existe leziuni mult mai grave decât cele constatate.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar prin aplicarea unei amenzi, urmând ca la stabilirea cuantumului acesteia să se aibă in vedere pericolul social concret al faptei, conduita relativ sinceră a inculpatului şi împrejurarea că, anterior, a mai fost condamnat pentru infracţiuni de violenţă.
Instanţa de fond a apreciat că în favoarea inculpatului nu se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] deoarece nu s-a făcut dovada că a fost provocat de victimă, ci, dimpotrivă, aceasta s-a aflat în legitimă apărare în momentul în care a lovit pe inculpat, motiv faţă de care procurorul a dispus, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală a victimei pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, s-au reţinut următoarele:
- din probele administrate a rezultat că victima, pe perioada îngrijirilor medicale, nu a mai putut presta diferite munci în gospodăria personală, suferind astfel un prejudiciu material evaluat la suma de 200 lei;
- victimei, în urma faptei inculpatului, i s-a cauzat un disconfort fizic şi psihic, motiv faţă de care sa apreciat că este îndreptăţită să fie despăgubită moral cu suma de 700 lei;
- în urma comiterii faptei de către inculpat, partea vătămată a fost internată în spital două zile, partea civilă Spitalul Judeţean din Tg. Jiu, solicitând, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, suma de 339,796 lei;
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul.
În motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, susţinute şi cu ocazia dezbaterilor, sentinţa a fost criticată pentru greşita schimbare a încadrării juridice, susţinându-se că probele administrate au relevat intenţia de omor a inculpatului.
Inculpatul a criticat sentinţa cu privire la cuantumul pedepsei amenzii aplicată şi la cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părţii civile, solicitând reţinerea provocării [art. 73 lit. b) C. pen.].
Prin Decizia penală nr. 86 din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins ca nefondate ambele apeluri.
Împotriva deciziei a declarat prezentul recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susţinându-se că:
- hotărârile sunt lovite de nulitate deoarece, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi neîntrebării părţii vătămate dacă înţelege să formuleze plângere prealabilă în eventualitatea schimbării încadrării juridice a faptei, lipseşte plângerea prealabilă pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (caz de casare - art. 385/9 pct. 2 C. proc. pen.);
- încadrarea juridică a faptei inculpatului este greşită, apreciindu-se că a existat intenţia de omor, ca element constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor (caz de casare - art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.).
Recursul Ministerului Public nu este fondat.
Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat atât la judecata în primă instanţă (fil. 11), cât şi la judecarea cauzei în apel (fil. 33), acesta recunoscând împrejurările apariţiei conflictului cu partea vătămată, susţinând însă că nu a lovit-o cu toporul, ci doar cu mâinile peste faţă, el fiind cel lovit cu toporul în cap, apărări în contradicţie cu probatoriul administrat (probe testimoniale, actele medicale şi medico-legale).
În condiţiile în care inculpatul nu a declarat recurs, Înalta Curte constată că acesta a achiesat la aspectele privind existenţa faptei şi a împrejurărilor comiterii acesteia, vinovăţiei şi încadrării juridice astfel cum acestea au fost confirmate de instanţa de apel.
Înalta Curte reţine că partea vătămată a formulat plângere prealabilă, şi, după administrarea probelor, prin sentinţa penală nr. 103 din 07 februarie 2007 (dosar nr. 3118/2006), Judecătoria Motru a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în vederea efectuării cercetărilor pentru infracţiunea de tentativă de omor (art. 20 raportat la art. 174-175 C. pen.).
După efectuarea urmăririi penale, după cum s-a menţionat anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a trimis în judecată inculpatul pentru infracţiunea de tentativă de omor (art. 20 raportat la art. 174 C. pen.) - rechizitoriul nr. 178/P/2007 din 22 iunie 2007.
Din examinarea încheierii de dezbateri şi amânare a pronunţării (încheierea Tribunalului Gorj din data de 4 decembrie 2007), rezultă că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, într-o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.
Astfel, potrivit celor consemnate în încheiere (fil. 74 dosar fond):
- cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. a fost formulată de apărătorul inculpatului, în prezenţa acestuia;
- cererea formulată a fost pusă în discuţie contradictorie, atât procurorul cât şi apărătorul părţii vătămate punând concluzii de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice;
- partea vătămată prezentă, prin apărător, a menţionat că nu este de acord cu schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în infracţiunea de lovire sau alte violente, fiind astfel manifestă voinţa tragerii la răspundere penală a inculpatului.
De altfel, prezenta cauză a avut, iniţial, ca act de sesizare a organelor judiciare chiar plângerea prealabilă a persoanei vătămate (dosar penal nr. 3118/2006 al Judecătoriei Motru).
Nu este întemeiată nici critica referitoare la greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Intenţia de omor rezultă din materialitatea faptelor, respectiv din împrejurările săvârşirii faptei, obiectul vulnerant folosit, zona anatomică vizată ori lezată, numărul şi intensitatea loviturilor, comportamentul anterior şi ulterior al făptuitorului etc.
Din certificatul medico-legal (fil. 18, fil. 108), dar şi din actele medicale existente la dosarul cauzei (fil. 89-99), rezultă că leziunile constatate la examinarea numitului L.F. s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor despicător (posibil topor), pot data din 30 mai 2006, necesită 10-12 zile îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei. Leziunile constatate (în zona capului şi a antebraţului stâng), nu sunt rezultatul unei acţiuni violente puternice, de natură să releve intenţia de omor a inculpatului (chiar în modalitatea intenţiei indirecte), radiografia craniană nerelevând leziuni osoase. De asemenea, din chiar declaraţiile părţii vătămate, rezultă că inculpatul ar aplicat o lovitură cu toporul, în zona capului, leziunea constatată la braţ fiind urmarea faptului că aceasta s-a apărat în momentul loviturii (fil. 17, 19, 24 - dosar nr. 3118/2006, fil. 5, 6 - dosar urmărire penală).
În consecinţă, Înalta Curte apreciază ca legale şi temeinice argumentele expuse de instanţa de fond (pag. 1-2 ale sentinţei) şi instanţa de prim control judiciar (pag. 3-4 ale deciziei) cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 86 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpatul E.C.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3554/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3594/2008. Penal → |
|---|
