ICCJ. Decizia nr. 3592/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3592/2008
Dosar nr. 449/108/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 22 aprilie 2008 Tribunalul Arad, secţia penală, a condamnat pe inculpata M.C.R., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - excepţie dreptul de a alege şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86/1, art. 86/2 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere următoare.
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ara.
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;
d) să comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A tras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86/4 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lână Tribunalul Arad nr. 19/P/2008 a fost trimisă în judecată inculpata M.C.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatei că, A.I.A., aflând de existenţa ordinului care îl includea în categoria contribuabililor obligatorii, a început să se intereseze pe la diferite cunoştinţe de conţinutul modificărilor aduse legii, care aveau incidenţă asupra sa. A.I.A. şi inculpata se cunoşteau de aproximativ doi ani de zile, situaţie în care acesta i-a spus inculpatei că ar trebui să plătească contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat şi exprimându-şi îngrijorarea că ar plăti retroactiv, respectiv din anul 2001, inculpata s-a oferit să-l ajute. În decurs de o săptămână inculpata 1-a sunat pe A.I.A. şi s-au deplasa la Casa de Pensii. Aici inculpata a intrat într-un birou, iar după aproximativ 10 minute a ieşi şi s-a deplasat împreună cu A.I.A. la un bar din apropiere. Aici inculpata i-a spus că poate să rezolve ca A.I.A. să nu plătească contribuţia retroactiv din anul 2001 ci doar din august 2007, dar că acest lucru îl constă suma de 550 Euro, sumă pe care urma să o dea unui funcţionar de la Casa de Pensii. A.I.A. i-a spus inculpatei că suma este prea mare şi că se mai gândeşte, în zilele următoare inculpata 1-a contactat telefonic insistent pe acesta. Ca urmare a denunţului depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în data de 24 ianuarie 2008 de către A.I.A., în această zi inculpata a fost prinsă în flagrant, după ce a pretins de la denunţător suma de 550 Euro şi documentele necesare a fi depuse la Casa de Pensii. În realitate niciun funcţionar din cadrul Casei de Pensii nu a pretins vreo sumă de bani inculpatei, bani pe care inculpata urmărea să îi reţină pentru ea, iar funcţionarul A.B. i-a oferit informaţii inculpatei cu privire la situaţia lui A.I.A. care, ca orice altă persoană fizică autorizată datora contribuţia la fondul asigurărilor sociale de stat începând cu august 2007.
Instanţa a reţinut că faţă de probele administrate fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. şi la individualizarea pedepsei va avea în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata şi a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei şi în rejudecare aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, care să fie suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală 132/A din 11 septembrie 2008 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.C.R. împotriva sentinţei penale nr. 133 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Arad cu motivarea că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, fiind în concordanţă cu starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptei prin actul de acuzare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, inculpata M.C.R. a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 72 şi art. 74 lit. c) C. pen., întrucât pedeapsa aplicată este prea mare, şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate Înalta Curte, constată că recursul inculpatei M.C.R. este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de prim control judiciar rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declaraţiile inculpatei şi a martorilor audiaţi B.A. şi A.I.A.
Instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, şi instanţa de prim control judiciar a menţinut această pedeapsă, astfel, au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatei.
Pedeapsa pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa apel este justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, cererea inculpatei de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale şi personale ale acesteia, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate.
Totodată, cererea inculpatei de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 81 C. pen. nu poate fi primită, având în vedere că modalitatea de executare este bine stabilită în raport de normele care reglementează pedeapsa.
Pentru cele ce preced şi constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen.,
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C.R.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C.R. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3559/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3593/2008. Penal → |
|---|
