ICCJ. Decizia nr. 3631/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3631/2008
Dosar nr. 5664/118/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 147 din 18 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată B.L. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa în sumă de 8536 lei şi la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1200 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 12 august 2006, inculpatul V.A. împreună cu victima M.N. şi martorii S.P., S.N., B.F. şi A.C. au consumat împreună vin şi au jucat pe rând tenis cu piciorul. Victima s-a ridicat şi l-a lovit cu pumnul peste faţă pe inculpat, moment în care martorul B.F. a intervenit între cei doi şi i-a împiedicat să se bată, după care V.A. s-a aşezat pe o bordură iar victima a rămas în picioare în faţa acestuia.
La scurt timp, inculpatul s-a ridicat şi l-a lovit o singură dată cu pumnul peste faţă de numitul M.N., care a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de asfaltul străzii şi rămânând întins, în stare de inconştienţă, cu faţa în sus.
A fost chemată ambulanţa, care l-a transportat pe M.N. la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa unde i s-au acordat îngrijiri medicale, acesta rămânând internat în spital în secţia neurochirurgie până în luna septembrie 2006, când a fost transportat la Clinica Universitară de Psihiatrie Palazu Mare, de unde a fost externat la 6 octombrie 2006, iar în ziua de 26 octombrie 2006 a decedat.
În urma efectuării necropsiei s-a constatat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute urmare a unui traumatism cranio-cerebral complicat în evoluţie cu bronhopneumonie, reţinându-se că leziunile cranio-cerebrale s-au putut produce prin lovire de corp dur cu suprafaţă mare la data de 12 august 2006 şi care au legătură de cauzalitate indirectă cu mecanismul de producere a morţii.
Fapta inculpatului V.A., care la data de 12 august 2006 l-a lovit cu pumnul peste faţă pe victima M.N., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi care a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt suferind leziuni care au dus ulterior la deces întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., inculpatul aflându-se în culpă faţă de rezultatul mai grav al faptei sale decesul victimei - caracteristică specifică a infracţiunilor praeterintenţionate.
Prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum a solicitat acesta, deoarece la dosar nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul a fost provocat de victimă, iar martorii audiaţi nu au putut preciza cauza altercaţiei între părţi, cel mai probabil fiind starea de ebrietate în care se găseau aceştia, aşa cum au menţionat martorii şi inculpatul.
Partea vătămată B.L., deşi a declarat că a efectuat cheltuieli atât în perioada de spitalizare cât şi cu ocazia înmormântării victimei, a precizat că nu înţelege să se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi nu solicită nici un fel de daune.
În cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa cu suma de 8536 lei contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale ale individualizării pedepsei prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 93/P din 11 septembrie 2008 a admis apelul formulat de inculpatul V.A. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 18 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a reţinut ca circumstanţă atenuantă art. 73 lit. b) C. pen. la încadrarea juridică - art. 183 C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că susţinerile inculpatului în sensul că în mod greşit prima instanţă nu reţinut scuza provocării la individualizarea pedepsei aplicate, astfel încât se impune reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, sunt fondate.
Astfel, s-a reţinut că victima a avut o comportare violentă şi i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feţei, fără motiv, astfel justificându-se riposta inculpatului care a procedat ca şi victima aplicându-i o singură lovitură în zona feţei.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale inculpatului în sensul greşitei nereţineri a circumstanţei atenuante constând în aceea că fapta a fost săvârşită pe fondul consumului de alcool, beţia incompletă şi involuntară, că fapta nu a fost săvârşită cu intenţie faţă de rezultatul produs, ci din culpă, precum şi solicitările în sensul aplicării art. 81 C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei, sunt nefondate.
Instanţa de control judiciar a reţinut că pentru a constitui cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei – beţia - trebuie ca, în momentul comiterii faptei, inculpatul să se găsească datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau alte substanţe, în cazul de faţă inculpatul neputând invoca circumstanţa atenuantă a beţiei voluntare complete dacă a consumat băuturi alcoolice ajungând prin voinţa sa într-o stare de agresivitate.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanţa de control judiciar a apreciat că, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., se impune reducerea pedepsei aplicate de la 5 ani la 3 ani şi 6 luni închisoare, fără însă a se reţine aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen., reeducarea inculpatului putând avea loc numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său desemnat din oficiu a solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen., invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată că recursul formulat de inculpatul V.A. este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama între altele de pericolul social al faptei, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, din examinarea actelor dosarului se constată că la proporţionalizarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, instanţele nu a ţinut seama în suficientă măsură de circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, respectiv de faptul că inculpatul a fost provocat de victimă, care a avut o comportare violentă şi i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feţei fără nici un motiv şi nici de datele pozitive ce îl caracterizează pe inculpat, care nu se manifestă ca o persoană violentă în comunitate, acesta fiind un incident izolat determinat de consumul de alcool.
Curtea apreciază însă că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, scopul educativ, preventiv , sancţionator al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel cum în mod corect au stabilit şi celelalte instanţe.
Hotărârea pronunţată este supusă casării în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cuantumul pedepsei aplicate fiind prea mare în raport de datele personale ale inculpatului.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiate criticile din recursul inculpatului V.A. numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul V.A., a casa Decizia penală atacată numai cu privire cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, Curtea va modifica pedeapsa aplicată în sensul că o va reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Se apreciază de către Curte că această pedeapsă, situată sub minimul prevăzut de lege, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 93/P din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, numai cu privire la pedeapsa aplicată .
Casează Decizia penală atacată şi rejudecând reduce pedeapsa aplicată inculpatului V.A. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3621/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3635/2008. Penal → |
|---|
