ICCJ. Decizia nr. 3648/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3648/200.
Dosar nr. 7014/3/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1398/F din 15 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.V.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate conform Rezoluţiei nr. 222/P din 10 noiembrie 2003 modificată prin Ordonanţa nr. 222/P din 18 decembrie 2003, asupra imobilului din Bucureşti, sector 1.
A fost respinsă cererea denunţătorului I.O. de obligare a inculpatului T.V.G. la plata sumelor de 95.000 dolari SUA şi 3000 CHF, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că prin Rechizitoriu se susţine că în perioada aprilie 2001 - 9 mai 2003, profitând de însărcinarea primită de la ministrul P.Ş.M. de a urmări modul de realizare a proiectului de investiţii „OMU Buşteni", inculpatul T.V.G. a pretins şi a primit de la denunţătorul I.O. importante sume de bani, alte bunuri sau foloase, dând impresia că prin influenţa pe care o are, datorită funcţiei şi relaţiilor personale, poate să determine funcţionari importanţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Consiliului Judeţean Prahova, Consiliului Local Buşteni şi E. România să facă acte ce intrau în competenţa lor în vederea emiterii unei garanţii guvernamentale pentru un împrumut extern în sumă de 58.750.000 dolari SUA, redus ulterior la 12.170.645 dolari SUA, ce urma să fie folosit la finanţarea investiţiei „OMU Buşteni".
Tribunalul a constatat că din probele administrate nu a rezultat cu certitudine că în prima decadă a lunii aprilie 2001 inculpatul ar fi pretins de la denunţător suma de 2.000.000 dolari. Astfel, susţinerile denunţătorului nu au fost confirmate de notele de redare a discuţiilor telefonice dintre cei doi purtate la 9 mai 2003 (după 2 ani de Ia pretinsa cerere).
De asemenea s-a reţinut că nu se confirmă nici acuzaţia referitoare la primirea de către inculpat de Ia denunţătorul I.O. a sumei de 5.000 dolari SUA Ia 23 aprilie 2001.
Actul depus de denunţător prin care se confirmă primirea de către denunţător a unui împrumut de la M.G. în sumă de 5000 dolari (act întocmit la cererea denunţătorului cu falsurile recunoscute chiar de acesta, aflat la Bucureşti, iar suma urmând a-i fi livrată la Laussane), dar nu se confirmă primirea de către inculpat, de la denunţător, a sumei împrumutate de acesta.
Nu se confirmă nici acuzaţia referitoare la primirea în luna aprilie 2001 a sumei de 10.000 dolari de către inculpat, martorul S.C. neconfirmând sub nici un aspect susţinerile denunţătorului.
Sub aspectul absenţei probelor care să confirme susţinerile denunţătorului I.O., situaţia este identică şi în cazul pretinsei primiri de către inculpat a sumelor de 5000 dolari şi 20.000 CHF în perioada mai iunie 2001 şi a pretinderii şi primirii sumei de 30.000 dolari SUA la data de 20 noiembrie 2001.
Referitor la primirea unor foloase cheltuieli de cazare, cadouri, şi a sumei de 10.000 Euro cu ocazia deplasării în Elveţia a inculpatului, instanţa nu a constatat existenţa unei identităţi între bunurile cuprinse în chitanţele depuse de denunţător şi cele aflate în patrimoniul inculpatului, lipsa unor chitanţe de cumpărare de către inculpat a unor bunuri nu este echivalentă cu cumpărarea lor de către denunţător, fiind şi o diferenţă vizibilă între aparatul foto al inculpatului (clasic) şi cel pretins a fi fost dăruit (aparat foto digital). Totodată, inculpatul a făcut dovada că împrumutase de la martora T.E.T.S. suma de 4.200 franci elveţieni anterior plecării în Elveţia, împrumut restituit.
Referitor la costurile cazării şi ale meselor pe perioada deplasării în Elveţia, inculpatul a recunoscut că a beneficiat de ele, dar nu a considerat că acceptarea lor ar fi element material al infracţiunii de trafic de influenţă. Pe de altă parte, deplasarea în Elveţia nu s-a făcut în interes propriu, ci pentru verificarea capacităţii tehnice a societăţilor comerciale implicate în proiectul de investiţii „OMU Buşteni", deplasară fiind avizată de Secretariatul General al Guvernului. Plecarea inculpatului s-a făcut cu paşaport de serviciu, iar după întoarcerea sa, inculpatul a întocmit şi un raport.
În legătură cu primirea de către inculpat a unei cantităţi de elemente de pardoseală, instanţa reţine, pe de o parte, că nu s-a făcut în scopul traficului de influenţă, iar, pe de altă parte, suma de achiziţionare i-a fost restituită, la scurt timp, denunţătorului.
Un ultim capăt de acuzare referitor la pretinderea sumei de 500.000 dolari la data de 9 mai 2003 nu a fost dovedit, discuţia telefonică înregistrată nedovedind susţinerile denunţătorului, ci apărarea inculpatului care a negat pretinderea sumei. S-a încercat prinderea în flagrant a inculpatului, denunţătorul având asupra sa 10.000 dolari SUA trataţi chimic, pe care a încercat să-i plaseze inculpatului, dar acesta nu s-a arătat interesat. Decizia penală nr. 130 din 19 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, menţinând sentinţa primei instanţe. Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi pct. 18 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchet este nefondat, pentru următoarele argumente: Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că Decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, motivarea soluţiei nu contrazice dispozitivul hotărârii, dispozitiv care este foarte clar, astfel încât cazul invocat nu are aplicabilitate în cauză.
Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., întrucât instanţele nu au comis nici o gravă eroare de fapt care să fi avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare. Dimpotrivă, ambele hotărâri sunt temeinic motivate pe baza probelor administrate în cauză, iar temeiul achitării art. 10 lit. d) C. proc. pen., corespunde acestor probe, soluţia pronunţată fiind legală şi justificată.
In consecinţă, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei pentru apărarea intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 130 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat T.V.V.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei pentru apărarea intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3639/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Penal → |
|---|
