ICCJ. Decizia nr. 3635/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3635/2008
Dosar nr. 1079/59/200.
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 99/PI din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul G.C. împotriva rezoluţiei nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 1079/59/2007 la data de 20 iunie 2007, petiţionarul G.C. a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penală emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 94/P/2007 arătând în motivare că a sesizat procurorul cu privire la un concurs de infracţiuni şi nu numai referitor la infracţiunea de fals şi uz de fals, fapte ce au fost săvârşite de judecători cu prilejul soluţionării unor cauze civile.
În cauză au fost ataşate lucrările de cercetare penală din dosarul nr. 94/P/2007al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara precum şi sentinţa penală nr. 50/PI din 6 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. 1302/59/2007.
Din examinarea acestora, prima instanţă a constatat că acelaşi petiţionar a mai formulat o plângere la aceeaşi instanţă, având acelaşi obiect şi anume rezoluţia nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, plângere care a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 50/PI din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Prima instanţă a mai constatat că plângerea formulată în prezenta cauză se referă la soluţia de netrimitere în judecată a persoanei făptuitorului H.D., aspect vizat şi prin plângerea formulată anterior.
În consecinţă, acelaşi petiţionar, nemulţumit de soluţiile de netrimitere în judecată a formulat două plângeri, cu referire la acelaşi obiect şi în baza aceluiaşi temei de drept, criticând aceleaşi aspecte ale soluţiilor emise de procuror.
S-a apreciat că dat fiind identitatea de părţi, cauză şi obiect evocate de cele două plângeri formulate de petiţionar, este incident, cu privire la plângerea supusă soluţionării în prezenta cauză, principiul autorităţii de lucru judecat.
Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul G.C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei penale atacate.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiţionar nu este fondat.
În cauza care face obiectul acestui dosar se află o copie a sentinţei nr. 50/PI din 6 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. 1079/59/2007. Prin această hotărâre a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.C. împotriva rezoluţiei nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Aşa fiind corect s-a reţinut de prima instanţă că există autoritate de lucru judecat existând o hotărâre judecătorească, care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2269 din 23 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi prin care a fost soluţionată o plângere a petiţionarului întemeiată pe dispoziţiile art. 2781C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 94/P/2007.
Existând autoritate de lucru judecat prima instanţă nu putea să mai examineze legalitatea şi temeinicia rezoluţiei procurorului.
Este nefondat şi motivul de recurs vizând omisiunea instanţei de a se pronunţa referitor la excepţia de neconstitutionalitate a art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2), (3) şi art. 126 din Constituţia României, invocată de petiţionar, întrucât excepţia autorităţii de lucru judecat este prioritară în raport de excepţia de neconstitutionalitate, astfel încât, în mod corect, prima instanţă nu a mai analizat şi această critică.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a plângerii petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul G.C. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.C. împotriva sentinţei penale nr. 99/PI din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3631/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3639/2008. Penal → |
|---|
