ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3661/200.

Dosar nr. 9180/1/200.

Şedinţa publică din 11 noiembrie 2008

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 octombrie 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, în baza art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.N.G. şi O.C., deţinuţi în Penitenciarul Vaslui, urmând ca această măsură să fie verificată după trecerea unui termen de 60 zile.

Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi subzistă, respectiv împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, natura şi gravitatea acestora, importanţa valorilor sociale ocrotite de legea penală şi cărora li s-a adus atingere prin desfăşurarea presupusei activităţi infracţionale a inculpaţilor.

De asemenea, s-a constatat că este îndeplinit şi temeiul stabilit în art. 148 lit. f) C. proc. pen., cele două condiţii cumulative impuse de textul de lege amintit fiind îndeplinite, respectiv pedeapsa pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor subzistă şi la acest moment, instanţa având în vedere sub acest aspect urmările mediate şi imediate ale comiterii faptelor de genul celor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cauză au creat deja prezumţia rezonabilă că lăsarea în libertate a celor doi inculpaţi ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, neintervenind date noi care să determine reaprecierea lor.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul C.N.G., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii.

În recursul său, inculpatul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate, referitoare la faptul că recursul împotriva încheierii prin care s-a menţinut starea de arest ar fi trebuit judecat înainte de data de 3 noiembrie 2008, când expira durata anterioară a arestării preventive, recursul lipsind de efecte încheierea de menţinere a arestării preventive.

Se critică soluţia instanţei de fond şi pentru netemeinicie, susţinându-se că nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte vinovăţia inculpatului, că prejudiciul produs prin pretinsa infracţiune de înşelăciune săvârşită de inculpat nu este determinat în cuantumul său, ceea ce a dus la o greşită încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, dată fiind durata mare a arestării preventive până la momentul judecării recursului.

Se solicită casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Faţă de inculpat, alături de alţi inculpaţi, s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup organizat în vederea săvârşirii unor infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În sarcina inculpatului, s-a reţinut că, împreună cu alţi inculpaţi, a constituit o grupare infracţională organizată, bine conturată, la care au aderat şi alte inculpate, în scopul de a înşela societăţi comerciale prin achiziţionarea de bunuri achitate cu file CEC, fără a avea disponibil în cont pentru decontarea acestora, înşelând astfel 12 societăţi comerciale şi cauzând un prejudiciu total de 470.107,92 lei.

Pe baza presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârşit infracţiunile care i se impută, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsură procesuală prelungită şi apoi menţinută de instanţele de judecată.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în apel, prin care se dispune menţinerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol statuează că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea unei măsuri preventive nu este suspensiv de executare.

Rezultă, deci, că după pronunţarea încheierii de menţinere a arestării preventive, măsura procesuală privativă de libertate îşi produce în continuare efectele, nefiind condiţionată de promovarea şi judecarea recursului, sau de data la care calea de atac se soluţionează.

Cu privire la temeinicia arestării preventive, este de constatat că perseverenţa infracţională a inculpatului şi gravitatea infracţiunilor săvârşite creează pentru societate, şi îndeosebi pentru persoanele angajate în afaceri comerciale, un sentiment de insecuritate socială şi de neîncredere în principiile economiei de piaţă, aspecte care conturează pericolul social concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate.

De aceea, constatând existenţa în continuare a temeiurilor care au impus luarea măsurii preventive, în mod justificat Curtea de Apel a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În consecinţă, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.G. împotriva încheierii din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 02036/89/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenele de judecată anterioare.

Onorariul în sumă de 100 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Penal