ICCJ. Decizia nr. 3681/2008. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3681/2008
Dosar nr. 161/97/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203 din 6 iunie 2007, Tribunalul Hunedoara, secţia penală, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului Z.M.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1399 din OUG nr. 123/2005 (modificată prin Legea nr. 329/2006) şi art. 1398 din OUG nr. 123/2005 (modificată prin Legea nr. 329/2006), pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Societatea Civilă de Avocaţi B.A. Bucureşti.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a fost trimis în judecată inculpatul Z.M.l. pentru săvârşirea infracţiunilor de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator şi punerea la dispoziţia publicului, fără consimţământul titularilor de drepturi a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe sau de drepturi sui generis ale fabricanţilor de bază, de date ori a copiilor acestora.
În sarcina inculpatului, s-a reţinut, urmare unui control efectuat de organele de poliţie din oraşul Petrila la 27 aprilie 2006, că a reprodus pe 6 calculatoare programele WINDOWS XP Professional şi WINDOWS 98, fără autorizarea prealabilă a titularilor dreptului de autor şi a pus la dispoziţia publicului cele 6 calculatoare în vederea accesării jocurilor pe internet fără consimţământul titularilor drepturilor de autor.
Pentru a pronunţa achitarea, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada că inculpatul a deţinut soft-uri pirate şi că ar fi multiplicat sau executat copii în scopul comercializării.
Curtea de Apel Alba-lulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 62/ A din 24 iunie 2008, admiţând apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunile prevăzute de art. 1399 din OUG nr. 123/2005 (modificată prin Legea nr. 329/2006) şi art. 1398 din OUG nr. 123/2005 (modificată prin Legea nr. 329/2006), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 şi art. 1396 alin. (4) din aceeaşi lege, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedepsele de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (4) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru ambele reţinându-se dispoziţiile art. 74 lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca inculpatul să execute 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 998 C. civ., art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.U. SA Petroşani, să plătească despăgubiri civile către părţile civile V.G.B.E., S.E. din S.U.A. şi E.A.I. S.U.A., aşa cum rezultă din dispozitivul deciziei.
S-a reţinut că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a materialului probator administrat în cauză, ceea ce a condus la greşita achitare a inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul inculpatului este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a evaluat în mod greşit probele administrate în cauză şi, drept urmare, a pronunţat o hotărâre de condamnare nelegală şi netemeinică.
Din coroborarea şi analiza probelor strânse în cursul urmăririi penale şi administrate în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că în cauză nu s-a dovedit în mod cert că inculpatul a deţinut programe şi jocuri pentru calculator şi că Ie-a reprodus neautorizat pe sisteme de calcul, astfel că nu se poate reţine ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor imputate.
Astfel, din analiza actelor existente, a contractului de comodat, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, rezultă că pentru programele WINDOWS inculpatul avea licenţă, pentru aceasta emiţându-se un număr unic, care corespunde cu serialul de licenţă indicat în contractul de comodat. De altfel, perioada în care s-a efectuat controlul la unitatea administrată de inculpat (27 aprilie 2006), este ulterioară datei obţinerii licenţelor şi încheierii contractului de comodat, la 1 martie 2006.
Pe de altă parte, în virtutea principiilor rolului activ al organelor judiciare, aflării adevărului şi prezumţiei de nevinovăţie, organele judiciare aveau obligaţia să strângă probele necesare aflării adevărului, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.
Sub acest aspect, nu s-au verificat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, condiţiile de rulare a programelor şi jocurilor respective, în sensul dacă acestea se aflau încă în perioada de încercare ("demo"), care presupunea gratuitate pe o durată de 60 de zile, respectiv 90 de zile oferită de M. pentru descărcarea lor. Numai după înlăturarea, prin probe certe, a acestor apărări formulate de inculpat, instanţa putea reţine vinovăţia sa.
Or, neprocedând în acest mod, iar, pe de altă parte nefiind dovedite prin probe elementele constitutive ale infracţiunilor imputate, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că se impune achitarea inculpatului pentru infracţiunile săvârşite.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că nu sunt cert dovedite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, iar, drept urmare, în virtutea principiului in dubio pro reo, se impune achitarea acestuia pentru cele două infracţiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, soluţia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, urmând ca recursul inculpatului să fie admis şi să fie casată Decizia instanţei de apel cu privire la condamnarea inculpatului şi să fie menţinută sentinţa instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat Z.M.l. împotriva deciziei penale nr. 62/ A din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi menţine, ca legală şi temeinică, sentinţa penală nr. 203 din 6 iunie 2007 a Tribunalului Hunedoara.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3672/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3682/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
