ICCJ. Decizia nr. 3835/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3835/2008
Dosar nr. 6028/63/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 19 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj s-a respins - ca neîntemeiată - cererea de revizuire formulată de condamnatul D.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 5631/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând că urmărirea penală s-a făcut de un organ necompetent, respectiv D.N.A., că prin rezoluţia nr. 129/P/2005, D.N.A. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.I., V.M. şi T.I., această soluţie vizând aceleaşi fapte pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentinţa a cărei revizuire o solicită. De asemenea, a mai invocat că în cauză este vorba de fapte şi împrejurări noi, potrivit cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece martora R.A. a dat o declaraţie notarială din care rezultă că s-a împăcat cu revizuientul iar acesta nu-i datorează nici o sumă de bani.
Instanţa de fond a reţinut că cererea de revizuire nu este fondată. Primul motiv nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., iar următoarele două sunt nefondate, rezoluţia D.N.A. vizând alte fapte, iar declaraţia notarială a martorei fiind irelevantă.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel revizuientul-condamnat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt şi de drept prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că apelul declarat este nefondat.
Prin Decizia penală nr. 99 din 11 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat D.I., care a reiterat motivele formulate în apel şi în cererea iniţială şi a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine ca în mod corect ambele instanţe au respins ca nefondată cererea de revizuire formulată.
Cu privire la susţinerea condamnatului potrivit căreia urmărirea penală s-a făcut de un organ necompetent, în mod corect s-a constatat că aceasta nu se circumscrie nici unuia din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte incidenţa cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de asemenea, s-a constatat, corect, că în cauză nu poate fi vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Astfel, declaraţia notarială a numitei R.A. nu conduce la concluzia că revizuientul nu a solicitat şi nu a primit de la această denunţătoare suma de 20.000 Euro, aspect pe deplin dovedit de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, ci atestă doar împrejurarea că în momentul autentificării actului notarial, respectiv la 13 decembrie 2006, acesta nu datora nici o sumă de bani numitei R.A.
Nici motivul de revizuire vizând cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. nu este fondat, cum corect au apreciat şi argumentat instanţele de fond şi apel.
Astfel, s-a reţinut că revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti. Prin urmare, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanţa soluţionând atât acţiunea penală, pronunţând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, cât şi acţiunea civilă alăturată acesteia.
Nu conţin o rezolvare a fondului cauzei şi, deci, nu sunt susceptibile de revizuire, rezoluţiile procurorului prin care se dispune neînceperea urmăririi penale, acestea nefiind „hotărâri penale definitive" în sensul prevederilor art. 394 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. e) C. proc. pen. - când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.
Cu privire la prima condiţie, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei.
Revizuientul a invocat neconcilierea dintre sentinţa penală nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 29 mai 2007 dată în dosarul nr. 129/P/2005 al D.N.A., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de acesta pentru infracţiunea prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000.
Soluţia adoptată prin rezoluţia sus-menţionată vizează, însă, alte fapte de corupţie săvârşite de revizuient, pentru care s-a dispus disjungerea prin rechizitoriul întocmit la data de 7 iulie 2005, iar această rezoluţie nici nu îndeplineşte condiţiile unei hotărâri penale definitive, care să conţină o rezolvare a fondului cauzei.
În mod corect, s-a apreciat că nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) (hotărâri ce nu se pot concilia), o hotărâre prin care a fost soluţionat fondul cauzei şi o rezoluţie a procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient D.I. împotriva deciziei penale nr. 99 din 11 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3814/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3836/2008. Penal → |
|---|
