ICCJ. Decizia nr. 3839/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3839/200.
Dosar nr. 27281/3/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 864 din 06 august 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, s-a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de condamnatul V.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinţei prin care a fost condamnat, invocând greşita reţinere a situaţiei de fapt şi împrejurarea că nu a fost singurul care a lovit-o pe partea vătămată, aspect ce poate fi verificat prin declaraţia martorei N.M.
Instanţa de fond a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care să schimbe soluţia pronunţată.
Tribunalul a reţinut că solicitările revizuientului au fost avute în vedere de instanţa de fond, iar hotărârea acesteia a fost menţinută de instanţa de apel şi de recurs.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel revizuientul-condamnat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt şi de drept prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că apelul declarat este nefondat.
Prin Decizia penală nr. 204/A din 18 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanţă a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat V.G., care a reiterat motivele fomulate în apel şi a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că nu a fost singurul care a săvârşit fapta pentru care a fost judecat, aspect pe care-l poate proba cu audierea unui martor.
În mod corect ambele instanţe au respins ca nefondată cererea de revizuire formulată, reţinând că pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata şi să se prelungească probatoriul pentru dovedirea unor împrejurări ca erau cunoscute de instanţele de fond în faţa cărora revizuientul şi-a făcut aceeaşi apărare.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient V.G. împotriva deciziei penale nr. 204/A din 18 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3836/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3840/2008. Penal → |
|---|
