ICCJ. Decizia nr. 3840/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3840/2008
Dosar nr. 571/59/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La 18 ianuarie 2008, a fost înregistrată plângerea penală formulată de numitul I.P., care solicita să fie efectuate cercetări faţă de magistratul L.C.L. - judecător la Judecătoria Deta şi A.I. - grefier la aceeaşi instanţă - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), constând în aceea că, prin sentinţa penală nr. 132 din 13 martie 2002, dată în dosarul nr. 253/2002 , acesta ar fi fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi că, prin admiterea recursului şi urmare a rejudecării cauzei de un alt magistrat de la aceeaşi instanţă, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, considerând că, astfel, i s-a cauzat, cu rea-credinţă o vătămare.
Prin Ordonanţa nr. 42/P/ 2008 din 11 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimata I.C.L. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe A.I. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, judeţul Timiş.
S-a apreciat că faptă penală imputată magistratului în legătură cu modul de soluţionare a dosarului nr. 253/2002 al Judecătoriei Deta nu există şi că nemulţumirile legate de conţinutul unor hotărâri judecătoreşti pot fi valorificate prin exercitarea căilor legale de atac în faţa instanţei ierarhic superioare, cum de altfel s-a şi întâmplat, iar nu prin plângeri penale împotriva magistraţilor.
Împotriva sus-menţionatei Ordonanţe, petiţionarul a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 515/II/2/2008 din 13 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 149 PI din 26 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimata - L.C.L. ar fi săvârşit vreo o faptă prevăzută de legea penală şi că prin astfel de plângeri, "independenţa judecătorului poate fi afectată" apreciind că , soluţia de neîncepere a urmării penale dispusă în cauză a fost legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei, petiţionarul I.P. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, în esenţă, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, desfiinţarea ordonanţei date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru fapta reclamată, faţă de intimată.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu susţinerile petiţionarul recurent, cu motivarea scrisă depusă la dosar (fila 3), precum şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata I.C.L. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunii reclamate care să poată fi imputate intimatei.
Împrejurarea că recurentul petiţionar este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate este atributul - stabilit prin lege - al completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri considerate nelegale şi netemeinice dispoziţiile legale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părţile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greşeli de judecată, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti să poată fi considerată, prin ea însăşi, o infracţiune.
Dacă s-ar admite ca împotriva magistraţilor care au pronunţat o hotărâre judecătorească se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea ordonanţei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul I.P.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar I.P. împotriva sentinţei penale nr. 149 PI din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3839/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3843/2008. Penal → |
|---|
