ICCJ. Decizia nr. 3843/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3843/200.
Dosar nr. 668/42/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul S.G. împotriva rezoluţiei nr. 178/P din 29 aprilie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinându-se rezoluţia atacată.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că prin rezoluţia nr. 178/P/2008 din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea I.M., judecător la Judecătoria Pucioasa, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Plângerea petiţionarului formulată în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin rezoluţia nr. 959/II/2/2008 din 2 iunie 2008.
În conformitate cu prevederile art. 278/1 C. proc. pen. petiţionarul S.G. a formulat plângere împotriva soluţiei de neurmărire penală, plângere înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti şi soluţionată prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs.
Deşi în dispozitivul sentinţei se arată că s-a respins plângerea petiţionarului formulată împotriva rezoluţiei nr. 178/P din 29 aprilie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în cuprinsul aceleiaşi sentinţe se analizează plângerea împotriva rezoluţiei nr. 378/P din 10 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe intimaţii D.M., C.C. şi C.L.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul S.G., motivând că instanţa nu a analizat plângerea pe care acesta a formulat-o împotriva făptuitoarei I.M.
Recursul este întemeiat.
Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanţe, atât prin prisma motivelor invocate de recurent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este nelegală întrucât motivarea soluţiei contrazice dispozitivul.
Astfel, în vreme ce dispozitivul se referă la rezoluţia nr. 178/P din 29 aprilie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care a şi făcut obiectul plângerii petiţionarului, în motivarea hotărârii se analizează rezoluţia nr. 378/P din 10 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul petiţionar S.G. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3840/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3844/2008. Penal → |
|---|
