ICCJ. Decizia nr. 3868/2008. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3868/2008

Dosar nr. 1202/119/200.

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008

Asupra recursului de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 11 din 20 februarie 2008, Tribunalul Covasna a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.Z. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 863 C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Covasna şi să respecte programul stabilit de acesta;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit cu mâner din plastic de culoare albă, 22 cm lungime, aflat în prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.

A constatat că inculpatul a achitat părţii civile G.I. suma de 900 lei despăgubiri civile şi că partea civilă a renunţat la toate celelalte pretenţii civile formulate în cauză.

În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Judeţean „Dr.Fogolyan Kristof suma de 2.008,15 lei plus dobânda legală până la plata integrală a sumei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că între partea vătămată şi fiul inculpatului, S.R., există o stare conflictuală cunoscută şi de inculpat, întrucât fosta concubină a celui din urmă trăia cu partea vătămată, tot în concubinaj.

La data de 22 aprilie 2007, inculpatul şi fiul său au consumat circa 1,5 litri palincă, spre amiază aflându-se amândoi în stare avansată de ebrietate, motiv pentru care inculpatul s-a culcat în domiciliul său, iar fiul acestuia s-a plimbat prin sat, în jurul orelor 18.30, ajungând la locuinţa vecinilor săi, B.A. şi l.

În aceeaşi zi, partea vătămată şi fratele concubinei sale s-au deplasat către centrul localităţii, pentru a telefona în Ungaria, unde urmau să plece la muncă, după care, în drum spre casă, au intrat în cârciuma din sat şi au cumpărat o sticlă de bere de 2 litri, continuându-şi deplasarea spre domiciliul părţii vătămate.

Cei doi s-au oprit la domiciliul lui B.A., pe care l-au servit cu bere, apoi au plecat spre domiciliu, iar S.R. a plecat după partea vătămată, pe care a ajuns-o din urmă şi a început să o lovească cu mâinile. Partea vătămată a ripostat, iar cei doi au căzut la pământ, cu partea vătămată peste S.R.

Trezit de scandal, inculpatul a luat din domiciliu un cuţit cu lama de 12 cm, a ieşit în stradă, iar pe drum a observat că fiul său şi partea vătămată se lovesc reciproc, s-a deplasat către cei doi şi a aplicat din spate părţii vătămate o lovitură cu cuţitul în zona paravertebrală stângă.

Partea vătămată s-a ridicat şi, ajutată de fratele concubinei sale, a plecat spre domiciliul său, dar în timpul deplasării, pentru că partea vătămată se simţea rău, martorul a rugat pe un vecin să cheme ambulanţa, care l-a transportat pe partea vătămată la Spitalul Judeţean Sf. Gheorghe.

Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că partea vătămată a fost internată la data de 22 aprilie 2007 la Spitalul Judeţean Sf. Gheorghe - Secţia Chirurgie, prezentând o leziune traumatică „plagă înjunghiată paravertebrală stângă" care s-a putut produce prin lovire cu un corp înţepător-tăietor, victima fiind cu spatele la agresor, plagă ce a necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri medicale şi nu a pus în pericol viaţa victimei.

Instanţa de fond a constatat că deşi viaţa victimei nu a fost pusă în pericol, situaţia nu prezintă relevanţă sub aspectul încadrării juridice a faptei, dat fiind că obiectul vulnerant, zona vizată şi intensitatea loviturii erau apte să conducă la decesul victimei în lipsa îngrijirilor medicale, considerente pentru care a respins cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul nu a acţionat în stare de provocare, cunoscând situaţia tensionată dintre victimă şi fiul său, care degenera deseori, în conflicte violente.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările concrete ale comiterii infracţiunii, limitele de pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, circumstanţele personale ale inculpatului, ca şi antecedentele sale penale.

Ţinând seama de comportamentul inculpatului după săvârşirea faptei, atitudinea sa parţial sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, instanţa de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este aptă să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancţiunii.

Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, şi solicitând majorarea acesteia, dar şi executarea în regim de detenţie.

Se motivează apelul pornind de la atitudinea procesuală a inculpatului care, în afara demersurilor depuse pentru rezolvarea pe cale amiabilă a laturii civile a cauzei, nu a dus la aflarea adevărului în speţă, împrejurare în care circumstanţele personale ale inculpatului se reduc substanţial, rezumându-se la statutul de infractor primar şi la soluţionarea amiabilă a laturii civile.

Gravitatea faptei săvârşite de inculpat, împrejurările concrete în care acesta a acţionat, obiectul vulnerant folosit, relevă o periculozitate deosebită a inculpatului, în condiţiile în care urmările grave ale faptei sale au putut fi înlăturate doar prin supunerea părţii vătămate unei intervenţii chirurgicale.

Se solicită aplicarea unei pedepse în limitele legale, de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni, cu executare şi cu adăugarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Analizând apelul formulat prin prisma criticilor apelantului, curtea a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, a interpretat judicios probele administrate, a încadrat corect juridic fapta inculpatului şi a menţionat, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate, toate împrejurările cu consecinţe asupra răspunderii penale, stabilind un cuantum care să reflecte valorificarea deplină a acestora.

Se constată că, deşi declaraţia inculpatului din faza de judecată diferă de cea dată în cursul urmăririi penale, chiar şi în noua manieră de prezentare a succesiunii evenimentelor, inculpatul a recunoscut, în esenţă, săvârşirea infracţiunii.

Chiar şi în această situaţie, instanţa de fond a înlăturat această declaraţie a inculpatului, ca şi pe cea a martorului B.J.R. şi pe cea a părţii vătămate, de asemenea modificate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Deşi inculpatul a acţionat în stare de ebrietate, alcoolul nu a fost ingerat în acest scop, inculpatul acţionând în mod spontan.

Referitor la intensitatea şi gravitatea loviturii, raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că pentru vindecare, leziunile produse părţii vătămate necesită 10 zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viaţa acesteia.

Chiar şi în situaţia în care s-a constatat că anterior, inculpatul fusese condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt, din care fusese liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 1012 din 23 noiembrie 1993, acesta nu a mai comis ulterior fapte antisociale, dovedind o bună integrare în comunitatea din care face parte, fapt care demonstrează justeţea hotărârii instanţei de fond sub aspectul cuantumului de pedeapsă aplicată inculpatului, ca şi a modalităţii de executare.

Instanţa de apel a constatat însă că, faţă de concluziile referatului de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, socializarea inculpatului se dovedeşte a fi una defectuoasă dată fiind lipsa studiilor, autocontrolul deficitar, lipsa de motivaţie şi stăruinţă în realizarea de activităţi utile, motiv pentru care a apreciat că supravegherea inculpatului trebuie realizată pe durata unui termen de încercare mai mare decât cel stabilit de prima instanţă, ce urmează a fi majorată la 8 ani.

Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 47/AP din 28 mai 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinţei penale nr. 11 din 20 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Covasna, pe care a desfiinţat-o sub aspectul duratei termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, şi, în rejudecare, a majorat durata termenului de încercare de la 6 ani la 8 ani.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, invocând în esenţă aceleaşi motive ca şi în apel şi solicitând casarea ambelor hotărâri, înlăturarea circumstanţelor atenuante şi a dispoziţiilor art. 861 C. pen., precum şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.

Completând motivele de recurs, oral în faţa instanţei, reprezentantul parchetului a invocat faptul că, potrivit art. 144 C. pen., în cauză pedeapsa poate fi redusă doar până la o treime din pedeapsa pentru infracţiunea consumată, deci reducerea poate opera până la 5 ani închisoare, cuantum care permite doar aplicarea art. 867 C. pen., text de lege inaplicabil întrucât inculpatul nu deţine un loc de muncă.

Examinând hotărârea în raport de criticile formulate de recurent, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Este cert şi necontestat că la data de 22 aprilie 2007, în loc public, inculpatul a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit, având lama de 12 cm lungime, în zona rahidiană toracală stângă, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare internarea în spital şi un număr de 10 zile îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere împrejurările în care s-a săvârşit infracţiunea şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Inculpatul a auzit vocea fiului său, angajat într-un conflict cu partea vătămată, cunoştea despre relaţia tensionată dintre cei doi, s-a înarmat cu un cuţit şi s-a deplasat la locul săvârşirii infracţiunii.

Observând că cei doi se lovesc, iar la un moment dat fiul său era căzut la pământ, partea vătămată aflându-se peste el, a aplicat părţii vătămate o lovitură cu cuţitul în spate.

Această conjunctură faptică pune în lumină o periculozitate mult mai redusă decât cea specifică infracţiunii pe care a săvârşit-o, aspecte care, conjugate cu datele personale ale inculpatului, justifică opţiunea sancţionatorie a celor două instanţe.

Recursul parchetului pune în discuţie şi problema stabilirii sancţiunii în situaţiile în care operează concomitent disp. art. 20 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen.

În opinia parchetului, la stabilirea sancţiunii, trebuie avute în vedere disp. art. 144 C. pen., potrivit cărora, prin săvârşirea unor infracţiuni, se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă.

Pornind de la această normă de interpretare, parchetul sugerează că aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen. trebuie raportată la pedeapsa stabilită de lege pentru infracţiunea consumată şi nu la cea prevăzută de lege pentru tentativă, astfel încât reducerea pedepsei poate opera până la cuantumul de 5 ani închisoare.

În această opinie, se neglijează disp. art. 21 alin. (2) C. pen., potrivit cărora tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.

În cauză, se constată necesitatea unei duble reduceri a pedepsei.

În primul rând, este obligatorie stabilirea cadrului general al pedepsei pentru infracţiunea fapt tentat, după care devin aplicabile celelalte dispoziţii cu incidenţă în operaţiunea de individualizare judiciară a sancţiunii.

Fiind vorba de o tentativă la infracţiunea de omor calificat, limitele de pedeapsă raportate la disp. art. 174 - 175 lit. i) C. pen. sunt 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni, astfel că, aplicând disp. art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa trebuie redusă sub limita minimă revăzută de lege, până la o treime din acest minim, care este de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de prima instanţă şi rectificată de instanţa de apel răspunde atât cerinţelor de temeinicie, cât şi cerinţelor de legalitate, astfel că, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 47/P din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul S.Z.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în suma de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3868/2008. Penal