ICCJ. Decizia nr. 3884/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3884/2008
Dosar nr. 9748/1/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin încheierea nr. 118/F din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, şi în temeiul mandatului european de arestare emis de către Procuratura de pe lângă Curtea de Apel Atena la data de 29 august 2008, în dosar FE 6057, pentru executarea hotărârii nr. 1243 din 20 septembrie 2000 a Curţii de Primă Instanţă din Euboea, a dispus arestarea persoanei solicitate G.M. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 19 noiembrie 2008 până la 17 decembrie 2008 inclusiv.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 18 noiembrie 2008, orele 13,30.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că a fost sesizată de către Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate -Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală, pentru soluţionarea mandatului european de arestare din 29 august 2008, emis de Procuratura de pe lângă Curtea de Apel Atena în dosar FE 6057 pentru executarea hotărârii nr. 1243 din 20 septembrie 2000 a Curţii de Primă Instanţă din Euboea privind persoana solicitată O.M., hotărâre prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 30 luni închisoare.
S-a reţinut că în noaptea de 11 mai 1999, împreună cu o altă persoană, persoana solicitată a sustras mai multe bunuri mobile, respectiv echipament electronic în valoare de 1.000.000 drahme din incinta unui liceu din Euboea.
Fapta se încadrează în disp. art. 45 şi art. 372 alin. (1) B din Codul Penal grec referitor la furtul comis în comun.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a identificat persoana solicitată ca fiind numitul G.M., acesta fiind şi audiat de procuror.
Prin ordonanţa din 18 noiembrie 2008, dată în dosar nr. 6124/ll/5/2008, parchetul a dispus reţinerea persoanei solicitate pe timp de 24 ore, începând cu 18 noiembrie 2008.
Persoana solicitată a fost prezentată instanţei la data de 19 noiembrie 2008, procedându-se la identificarea sa în prezenţa apărătorului din oficiu.
Acesta a precizat că datele de identificare din mandatul european de arestare corespund cu datele sale personale, dar că şi-a schimbat numele în urma încheierii căsătoriei.
În baza disp. art. 91 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare şi drepturile pe care le are conform legislaţiei în vigoare, fiind atenţionat asupra efectelor regulii specialităţii şi a posibilităţii de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, precum şi asupra caracterului irevocabil şi a consecinţelor juridice ale consimţământului la predare.
Persoana solicitată a precizat că are cunoştinţă despre faptul că a fost condamnat pentru faptele arătate în mandatul european de arestare, dar că a primit o pedeapsă cu suspendare pe care a executat-o pe teritoriul statului elen, fiind lăsat să plece din Grecia, ţară în care chiar a revenit fără să aibă consecinţe din partea autorităţilor.
Persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea către statul elen, dar doreşte să plece liber şi de bună voie.
Instanţa a constatat că persoana solicitată este identificată în mod corespunzător în mandatul european de arestare, că aceasta nu consimte la predare în mod necondiţionat şi prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 302/2004 modificată.
De asemenea, constatând că sunt îndeplinite cerinţele disp. art. 90 din Legea nr. 302/2004, instanţa a dispus, în baza art. 90 alin. (2) din legea amintită, arestarea persoanei solicitate pentru 29 zile, începând cu 19 noiembrie 2008 până la 17 decembrie 2008, inclusiv.
Avându-se în vedere susţinerile persoanei solicitate, instanţa de fond a constatat că sunt necesare informaţii suplimentare din partea autorităţii judiciare emitente, în sensul de a se preciza dacă pedeapsa aplicată persoanei solicitate a fost executată în tot sau în parte pe teritoriul statului elen.
Împotriva încheierii a declarat recurs persoana solicitată, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea încheierii, dat fiind că a executat pedeapsa ce i-a fost aplicată, chiar pe teritoriul statului elen.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Instanţa de fond a fost investită cu executarea mandatului european de arestare emis la 29 august 2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Atena în dosar FE 6057, pentru executarea hotărârii nr. 1243 din 20 septembrie 2000 pronunţată de Curtea de Primă Instanţă din Euboea privind persoana solicitată O.M.
În executarea mandatului, reţinând că nu există nici o cauză de refuz al executării, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile, începând cu 19 noiembrie 2008 până la 17 decembrie 2008, inclusiv.
Procedând în acest mod, prima instanţă s-a conformat obligaţiilor stabilite de Decizia cadru adoptată în materie de Consiliul Europei şi de legea internă, acte normative care consacră principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor pronunţate în ţările membre ale Uniunii Europene şi obligativitatea executării unui mandat european în situaţiile în care nu există vreo cauză de refuz al executării.
Nu pot fi analizate susţinerile recurentului cu ocazia verificării legalităţii şi temeinicie arestării acestuia, fiind de constatat că prima instanţă a efectuat deja demersurile solicitate de recurent pentru soluţionarea pe fond a cererii de executare a mandatului şi de predare a persoanei solicitate.
Drept urmare, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2)C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.(O.) M. împotriva încheierii nr. 118/F din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 642/46/2008.
Obligă recurenta persoană solicitată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3872/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3888/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
