ICCJ. Decizia nr. 3872/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3872/2008
Dosar nr. 736/64/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 13 mai 2008, Tribunalul Covasna l-a condamnat pe inculpatul G.L. la o pedeapsă de 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prev. şi ped. de disp. art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
În baza art.180 alin. (1) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire. In baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului, de la 02 februarie 2008 la zi.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile B.Z. suma de 7000 lei despăgubiri civile, din care 5000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare şi pomeni, iar suma de 2000 lei, daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în seara de 01 februarie 2008, pe o stradă din jud. Covasna, folosindu-se de un briceag, inculpatul a provocat părţii vătămate G.Z. o leziune traumatică temporală stângă, ce a necesitat pentru vindecare 7 zile îngrijiri medicale, şi cu acelaşi briceag, a aplicat victimei B.Z. o lovitură în zona latero-cervicală stângă, ce a provocat decesul victimei.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul.
În apelul său, parchetul critică hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie, referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor, prea mică faţă de circumstanţele faptei şi de persoana inculpatului.
Se critică sentinţa şi pentru nelegalitate, privind greşita încadrare juridică a infracţiunii de loviri sau alte violenţe, respectiv art. 180 alin. (1) C. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în cea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Se susţine, de asemenea, că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra mijloacelor materiale de probă, solicitându-se restituirea acestora.
În apelul său, inculpatul critică hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate, prea mare în raport de circumstanţele sale personale.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel formulate, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, a dat o justă interpretare probelor administrate, reţinând vinovăţia inculpatului şi existenţa infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanţa de apel a constatat, totodată, că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este corectă numai pentru infracţiunea de omor calificat, nu şi pentru cea de-a doua infracţiune, a cărei corectă încadrare, faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, ca şi raportat la pedeapsa aplicată inculpatului, ar fi cea prevăzută de disp. art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că şi cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prima instanţă nu a respectat criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa fiind redusă în raport de limitele de pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului, ca şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Modalitatea în care inculpatul a săvârşit faptele, prin atacarea a două persoane, lipsa respectului faţă de o valoare socială fundamentală protejată de legea penală, respectiv viaţa persoanei reflectă o periculozitate sporită a inculpatului, faţă de care reţinerea circumstanţelor atenuante nu se justifică.
Inculpatul nu a depus diligente minime pentru a o despăgubi pe partea civilă B.Z., nu s-a prezentat de bunăvoie în faţa autorităţilor, fiind identificat de organele de cercetare penală doar în urma cercetărilor efectuate, declaraţiile sale au fost doar parţial sincere.
Instanţa de apel a constatat întemeiată şi critica parchetului referitoare la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra restituirii bunurilor ce nu sunt supuse confiscării, sub acest aspect fiind fondat şi apelul declarat de inculpat.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 92/AP din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul G.L. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 13 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Covasna, pe care a desfiinţat-o cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, la încadrarea juridică a infracţiunii de omor sau alte violenţe şi la omisiunea de a se pronunţa asupra restituirii lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării şi, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., respectiv un an închisoare pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., pe care Ie-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de loviri sau alte violenţe din art. 180 alin. (1) C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen., menţinând pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru această infracţiune.
A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. de la 16 ani închisoare la 18 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. şi art. 109 alin. (3) şi (5) C. proc. pen. a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpat, a şepcii, către partea vătămată G.Z. a puloverului şi către moştenitorii victimei B.Z. a puloverului, cămăşii, blugilor şi cizmelor, toate menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a adăugat timpul de arestare scurs de la data de 13 mai 2008 la zi pentru inculpat.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii atacate.
În faţa instanţei de judecată, inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării judiciare a sancţiunii, dar a arătat şi că s-a aflat în legitimă apărare, fără însă a putea dovedi această împrejurare, întrucât martorii sunt rude ale părţii vătămate.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţele anterioare au reţinut existenţa infracţiunilor şi, stabilind vinovăţia inculpatului, au dispus în mod justificat condamnarea acestuia.
Este cert că în seara de 01 februarie 2008, inculpatul, cu un briceag, l-a atacat pe partea vătămată G.Z., provocându-i o leziune traumatică temporală stângă, ce a necesitat 7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, după care, cu acelaşi briceag, a aplicat o lovitură victimei B.Z. în zona latero-cervicală stângă, ce a cauzat decesul acestuia.
În faţa instanţei de recurs, inculpatul a încercat să invoce existenţa unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv existenţa legitimei apărări, afirmând, în acelaşi timp, că nu poate dovedi această împrejurare, pentru că martorii sunt rudele părţii vătămate, una din victimele agresiunii sale.
Cercetând întregul material probator, Înalta Curte reţine că între părţi a avut loc un conflict în timpul căruia inculpatul a atacat victimele cu briceagul pe care îl avea asupra sa.
Loviturile aplicate de inculpat au vizat zone deosebit de sensibile, una din lovituri având urmări letale.
Nici unul din martori nu declară că inculpatul s-a aflat în faţa unui atac material direct, imediat şi injust din partea persoanelor pe care Ie-a agresat, ci că atacul său a fost intempestiv, energic şi deosebit de vulnerant, aspecte care exced incidenţei disp. art. 44 C. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a sancţiunilor, se poate constata că în apel s-a reuşit o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faţă de periculozitatea ridicată a inculpatului, care, în acelaşi conflict, a atacat cu un briceag două persoane, de conduita parţial nesinceră a inculpatului, care încearcă să construiască fără substanţă probatorie un alt scenariu al incidentului şi faţă de conduita ulterioară săvârşirii infracţiunii, constatându-se că nu a încercat să despăgubească partea civilă şi a căutat să întârzie tragerea sa la răspundere penală.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. În baza art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 02 februarie 2008 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2)C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva deciziei penale nr. 92/AP din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 februarie 2008 la 25 noiembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3871/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3884/2008. Penal → |
|---|
