ICCJ. Decizia nr. 3871/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3871/200.
Dosar nr. 18/62/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală sentinţa penală nr. 65/S din 07 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 18/62/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.E.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. 2/1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore în perioada 13 -14 decembrie 2004 şi arestat preventiv în perioada 15 decembrie 2004 - 14 martie 2005 şi 15 martie 2005-27 octombrie 2005.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Braşov dispusă faţă de inculpat prin Decizia nr. 637/R din 27 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. au fost respinse pretenţiile civile formulate în cauză de părţile civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov şi SC F.T. SRL.
S-a constatat că C.D. are calitate de parte vătămată şi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
1. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul D.E.A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 06 mai 2005 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Braşov pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. b), d) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2/1) lit. b), c) C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în data de 6 decembrie 2004, între orele 19,06 - 19,10, inculpatul a intrat în incinta Farmaciei T., pe uşa de acces, a întors plăcuţa cu programul unităţii aflat pe uşă, semnalând că unitatea este închisă, a tras în dreptul uşii panoul publicitar mobil aflat în vestibul, a pătruns în încăperea destinată desfacerii produselor farmaceutice, până în dreptul casei de marcat, amplasată pe latura stângă a tejghelei şi a comandat succesiv produsele înregistrate în memoria PC menţionate pe bonul 326410. Sertarul în care se aflau aceste produse este situat la circa 3 metri, în spatele casei de marcat, în al treilea corp de raft. Când victima C.M. s-a deplasat în acea direcţie, inculpatul a sărit peste tejghea şi, sub ameninţare cu arma, a condus victima în laboratorul din stânga încăperii menţionate, acolo unde se afla şi colega sa S.D., unde Ie-a cerut să stea în genunchi sau culcate, cel mai probabil victimele au protestat, inculpatul a scăpat situaţia de sub control şi Ie-a împuşcat succesiv în cap executând două focuri. Ulterior, inculpatul s-a deplasat din nou în spaţiul comercial, unde a găsit pe raftul tejghelei de sub casa de marcat cutia cu încasări din care şi-a însuşit suma de bani, părăsind apoi unitatea.
Prin actul de sesizare s-a mai arătat că s-a demonstrat ştiinţific că inculpatul s-a aflat la locul comiterii faptelor, inclusiv în laboratorul unde au fost găsite victimele, profilul său genetic fiind pus în evidenţă pe cutia din care au fost sustraşi banii. S-a mai arătat, în susţinerea actului de sesizare, că din locuinţa inculpatului s-a ridicat o haină, pe a cărei mânecă dreaptă s-au pus în evidenţă factori secundari ai împuşcării, similari cu cei puşi în evidenţă pe hainele victimelor, haină ce corespunde descrierii unui martor ocular şi care i se potriveşte ca măsură şi s-a stabilit ştiinţific că a fost purtată de inculpat. Pe baza acestor probe, procurorul a arătat că se desprinde cu certitudine concluzia că inculpatul a ucis victimele şi a sustras suma de bani din farmacie, împrejurare confirmată şi de martorul cu identitate protejată "C.", care, în timpul anchetei, a declarat că inculpatul este una şi aceeaşi persoană cu cea pe care a văzut-o în farmacie.
În susţinerea actului de sesizare, în faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă:
a) procesul verbal de cercetare la faţa locului, inclusiv schiţa şi planşa foto, proces verbal întocmit în mod amănunţit, în care se arată aspectele găsite de către anchetatori la momentul sosirii lor în farmacie, în care sunt descrise mijloacele materiale de probă ridicate de la faţa locului pentru a fi examinate de către specialişti;
- rapoartele de constatare medico-legală, urmare a autopsiilor efectuate asupra cadavrelor victimelor;
- declaraţiile martorilor H.F.M. si H.L., care au fost alertaţi de martorul "C.", în sensul că s-a întâmplat ceva grav în farmacie şi au chemat agentul de pază al SC D.OS. din pasaj;
- declaraţia martorului C.G., agent de pază de la respectiva societate, care s-a deplasat imediat la faţa locului;
- declaraţiile martorilor G.E.M., R.F. si A.M., agenţi de pază la SC D.O.S., membrii ai echipajului mobil, care s-au deplasat la farmacie după comiterea faptei, la solicitarea martorului C.G. şi au procedat la evacuarea victimei S.D.;
- declaraţiile martorelor B.A., M.D.R., P.M.S., M.E., B.C.E. si C.G., colegele de muncă ale victimelor de la Farmacia T., declaraţii care nu au furnizat aspecte importante în vederea identificării autorului faptelor.
- declaraţia martorului T.Z., din care rezultă în ce condiţii a procurat arma ridicată în data de 21 aprilie 2005, în vestiarul de la locul său de muncă, de la Cimitirul Central din Braşov;
- declaraţia martorului G.V., din care rezultă că fiul soţiei sale, V.D.G., a fost prieten cu inculpatul în cursul anului 2000, cei doi obişnuiau să petreacă timp împreună, iar în acea perioadă, în anturajul său s-ar fi aflat şi martorul "D.";
- note de transcriere ale convorbirilor purtate în perioada 12-21 decembrie 2004 de către sora inculpatului - D.A.D. - de la postul telefonic mobil cu numărul, convorbiri interceptate în baza autorizaţiei nr. 22/A din 10 decembrie 2004 emisă de Tribunalul Braşov;
- listing-ul postului telefonic fix - titular fiind D.D.A., instalat în locuinţa mamei inculpatului din Bucureşti, din care rezultă apelurile efectuate în data de 06 decembrie 2004 şi apelurile primite în perioada 01 decembrie 2004 -13 decembrie 2004, precum şi datele de identificare ale posturilor telefonice din cadrul reţelei fixe de pe raza municipiului Bucureşti, care au apelat şi au fost apelate de la postul telefonic menţionat;
- listing-ul postului telefonic fix cu numărul - titular C.D., conţinând apelurile efectuate de la postul menţionat în perioada 01 septembrie 2004 - 01 decembrie 2004, precum şi datele de identificare ale posturilor telefonice din cadrul reţelei fixe de pe raza municipiului Braşov, care au fost apelate de la postul telefonic menţionat;
- listing-ul posturilor telefonice mobile - aparţinând lui C.D. şi - aparţinând victimei C.M.;
- proces verbal de verificare a agendei telefonice a telefonului mobil aparţinând victimei C.M., găsit în farmacie pe tejgheaua interioară de lângă casa de marcat, din care rezultă ultimele 20 de apeluri efectuate, primite, pierdute, conţinutul ultimelor SMS-uri trimise şi primite şi numerele de telefon stocate în memoria telefonului;
- listing-ul postului telefonic public cu numărul, instalat pe strada L. din Braşov, conţinând apelurile efectuate în perioada 01 noiembrie 2004 - 31 decembrie 2004, din care rezultă că în seara de 14 decembrie 2004, după punerea în libertate a inculpatului, urmare a reţinerii din 13 decembrie 2004 au fost apelate succesiv la interval de un minut: un telefon mobil din Spania, postul telefonic al mamei inculpatului şi mobilul aparţinând numitei D.A. - sora inculpatului;
- listing-urile posturilor telefonice mobile aparţinând lui B.V.V. şi L.C.I.
b) Alte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală le reprezintă declaraţiile martorilor cu identitate protejată:
- martorul "D.", care a dat mai multe declaraţii pe parcursul urmăririi penale, arătând că în timp ce se afla în Arestul IPJ Braşov, inculpatul i-ar fi povestit modul de săvârşire a infracţiunilor de la Farmacia T.;
- martorul "B.", care a arătat că l-a văzut pe inculpat în zilele de 04 şi 05 decembrie 2004 în preajma farmaciei;
- martorul "C.", care a dat trei declaraţii în faza de urmărire penală, la datele de 06/07 decembrie 2004, 31 ianuarie 2005 şi 15 martie 2005. în timp ce în primele două declaraţii martorul a arătat că nu îl recunoaşte pe inculpat ca fiind persoana cu care s-a întâlnit la intrarea în farmacie, în ultima declaraţie a arătat că, uitându-se mai mult la televizor, şi-a dat seama că persoana pe care a întâlnit-o la intrarea sa în farmacie este chiar inculpatul;
- declaraţia martorei S.G.E., care a arătat că la 06 decembrie 2004, în jurul orelor 18,30, a intrat în F.T. şi a văzut în apropierea farmaciei un tânăr îmbrăcat în pantaloni de culoare închisă, cu o geacă de iarnă, tip puf, cu cusături orizontale, trei sferturi, de culoare închisă, purtând pe cap o căciulă. Martora a mai arătat că tânărul pe care l-a văzut lângă farmacie avea faţa mai rotundă decât inculpatul, pe care l-a văzut în acea perioadă la televizor;
- martorul S.A.S. arată că a văzut în preajma farmaciei în data de 06 decembrie 2004, în jurul orelor 18,30, un tânăr purtând pe cap o bască, şapcă cu cozoroc, blugi negri, ghete negre, nebărbierit, iar cu ocazia recunoaşterii după planşa fotografică a spus că în proporţie de 70% bărbatul pe care l-a văzut în faţa farmaciei seamănă cu inculpatul.
c) O altă categorie de mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală sunt declaraţiile martorilor propuşi în apărare de către inculpat:
- D.A.D., care a spus că în ziua de 06 decembrie 2004 nu s-a întâlnit cu inculpatul;
- D.M., care a arătat că, în data de 06 decembrie 2004, inculpatul a venit acasă la ea, în jurul orelor 13,00, şi-a schimbat blugii şi a plecat în jurul orelor 1535, fiind îmbrăcat într-o geacă vişinie închis, cu blugi (nu reţine culoarea ) şi era încălţat cu adidaşi. Aceeaşi martoră precizează că inculpatul nu mai avea alte obiecte de îmbrăcăminte şi că acesta a revenit acasă în data de 09 decembrie 2004, când s-a schimbat de obiectele vestimentare, lăsând blugii la spălat;
- A.A.M., care a arătat că, în data de 06 decembrie 2004, a mers la locul de muncă, între orele 14,00 - 16,30. De la serviciu s-a deplasat către casa bunicilor, iar la întoarcere de la bunici s-a întâlnit cu inculpatul, cu B.V., B.C. şi cu "B." în faţa Intemetului Cafe de pe strada. Martora arată că inculpatul a chemat-o să meargă împreună cu ceilalţi, iar ea a refuzat, plecând acasă, inculpatul venind acasă la ea, mai târziu, fără să poată preciza ora. Obiectele vestimentare pe care le purta inculpatul în acea zi sunt: geacă de culoare roşie, blugi albaştri, adidaşi negri;
- I.A. arată că, în data de 06 decembrie 2004, inculpatul a plecat în jurul orelor 14,00 de acasă, era îmbrăcat într-o geacă de culoare vişinie, blugi şi în picioare adidaşi. A revenit în locuinţă inculpatul în aceeaşi zi, singur, fără a avea asupra sa bunuri, înainte de ora 24,00, fără să poată preciza cu exactitate ora;
- I.F.G .a arătat că în data de 05 sau 06 decembrie 2004, fiind împreună cu sora sa, în jurul orelor 19,00 - 20,00, s-a întâlnit cu inculpatul în faţa Internetului Cafe de pe strada, inculpatul mai era însoţit de către B.V., A.V. zis "B.", prietena lui B.V. şi M.S. Au plecat cu toţii spre casă, martorul şi sora sa A.M. s-au oprit în dreptul scării şi au urcat în locuinţa lor, inculpatul s-a întors acasă, în jurul orei 02,00 noaptea;
- A.R. a arătat că, în noaptea de 05/06 decembrie 2004, inculpatul a dormit în locuinţa lor, că în data de 05 decembrie 2004 a avut loc la ei o petrecere cu un prieten N., că inculpatul a plecat pe 06 decembrie 2004 din locuinţa lor în jurul prânzului, s-a întors seara în jurul orelor 23,00, era îmbrăcat în aceleaşi haine cu care a plecat: blugi, geacă vişinie, adidaşi negri Nike şi nu a adus acasă nimic;
- B.V.V. a arătat în declaraţiile date că, în data de 06 decembrie 2004, în jurul orelor 14,00 - 15,00, a ieşit din casă, a ajuns la Internetul de pe strada, la zece minute a venit şi inculpatul. Martorul a arătat că nu a participat în perioada 04 - 07 decembrie 2004 la nici o masă organizată la domiciliu sau la vreo unitate (aceasta fiind prima declaraţie a martorului din data de 22 decembrie 2004). Ulterior, acelaşi martora spus că, în 06 decembrie 2004, în jurul orelor 15,00, l-a sunat inculpatul pe telefonul mobil, s-au întâlnit, s-au dus direct la Internetul de pe strada, aici a venit şi martorul B.F. La Internet a mai sosit şi A.V., M.S.. în jurul orei 19,00, la ieşirea din Internet, intenţionând să meargă cu toţii la o terasă, s-au întâlnit şi cu martora A.A.M., iar aceasta când a ajuns în dreptul blocului său a urcat în casă;
- G.M. a arătat că B.V.V., în data de 06 decembrie 2004, a plecat de acasă (martora fiind soacra lui B.V.V.) în jurul orelor 14,00 şi a revenit în jurul orelor 23,00 - 24,00, însă nu ştie pe unde a umblat acesta;
- L.C. a declarat că, în 06 decembrie 2004, în jurul orelor 17,30, a plecat de la serviciul său la clubul de Internet unde se afla B.V., întrucât acesta o sunase şi i-a spus că treacă pe la acest club. La acest Internet, martora i-a întâlnit pe M.S., B.V., inculpatul şi B.C. în jurul orelor 18,50 toţi au plecat către o terasă în apropierea restaurantului R. Pe drum s-au întâlnit cu A.A.M. care era însoţită de un băiat, pe care nu îl cunoaşte. Toţi au mers la o terasă, mai puţin A.A.M., care împreună cu însoţitorul ei au plecat acasă. De aici, martora L.C. arată că s-au reîntors la Internet Cafe, unde a rămas împreună cu B.V., inculpatul şi cu "B." până în jurul orelor 21,00. Martora a arătat că ea a plecat în jurul orelor 21,00, iar toţi cei ceilalţi au rămas în sala de Internet. A relatat martora că inculpatul era îmbrăcată într-o pereche de blugi şi o geacă roşie;
- B.F.C. arată că în data de 06 decembrie 2004 nu s-a întâlnit cu inculpatul;
- C.S.A. arată că, în datele de 05 decembrie 2004 şi 06 decembrie 2004, nu s-a întâlnit cu inculpatul. De la martora L.C. a aflat că în data de 06 decembrie 2004 s-a aflat împreună cu inculpatul, B.V.V. şi B.C. la o sală de Internet. Martora a arătat că L.C. este prietena lui B.V., însă aceştia nu trăiesc împreună;
- S.M. a arătat că în data de 06 decembrie 2004 nu s-a întâlnit cu inculpatul şi nu a participat la vreo petrecere;
- S.A. - mama martorului S.M.- a arătat că acesta din urmă a plecat de acasă în jurul orelor 12,00, a revenit la domiciliu în jurul orelor 18,00. A mai arătat că S.M. a ieşit din casă în jurul orelor 20,00, însă a revenit în scurt timp, aducându-i cadou o pereche de cercei;
- V.A.M. a declarat că, în data de 06 decembrie 2004, s-a întâlnit la clubul de Internet, în jurul orelor 23,00, cu inculpatul care se afla în faţa sălii de Internet, iar în interior se afla B.V.;
- C.B. a arătat că nu poate preciza exact data când l-a văzut ultima dată pe inculpat, însă în momentul în care l-a întâlnit inculpatul era însoţit de B.V. şi de numitul "B.". Când l-a văzut pe inculpat, acesta era îmbrăcat într-o geacă de culoare vişinie şi blugi ;
- A.C. a arătat că nu îşi aminteşte dacă l-a văzut pe inculpat în data de 06 decembrie 2004 .
- C.C. a arătat că, în 06 decembrie 2004, în timp ce se afla într-un bar din complexul Rucăr, l-a văzut în acel bar şi pe inculpat, care stătea la o masă învecinată împreună cu alte persoane;
- D.I. - angajat al Internetului Cafe de pe strada, unde susţine inculpatul şi martorii că s-ar fi aflat în seara zilei de 06 decembrie 2004. Acest martor a intrat în tură în data de 06 decembrie 2004 în jurul orelor 18,30. După această dată, urmărind emisiunile de la televizor, l-a reţinut pe D.E.A. ca fiind unul dintre clienţii Intemetului unde lucrează; nu îşi aminteşte dacă în data de 06 decembrie 2004 l-a văzut pe inculpat la Internet;
- D.M. - asociată la Internet Cafe, arată că lucrează cam trei ore în fiecare zi în intervalul 15,00 - 18,00. Mai arată că inculpatul frecventa această sală de Internet. A bănuit că inculpatul este consumator de droguri după modul în care se comporta, în sensul că era agitat. Nu îşi aminteşte să îl fi văzut în data de 06 decembrie 2004 la clubul de Internet şi dacă totuşi a fost, acest lucru s-a întâmplat între orele 14,00 - 15,00;
- A.F. a arătat că, în data de 06 decembrie 2004, între orele 17,00 -19,00, inculpatul împreună cu trei băieţi şi o fată au venit la barul unde aceasta lucrează. După circa o săptămână de la această dată, martora a arătat că a fost căutată de către sora inculpatului şi a fost întrebată dacă îşi aduce aminte ca în data de 06 decembrie 2004 să fi fost la acel bar un băiat înalt cu plete;
- S.G. - administrator al barului SC G. SRL, a arătat că nu l-a văzut în data de 06 decembrie 2004 pe inculpat la acel bar. A reţinut figura inculpatului de la televizor, după mediatizarea crimei săvârşite la Braşov. A arătat că angajata sa A.F. a fost căutată la bar de către două fete şi i-au cerut acesteia să declare că inculpatul s-a aflat în data de 06 decembrie 2004 în acest bar;
- declaraţiile inculpatului D.E.A. care nu a recunoscut săvârşirea faptelor, afirmând că în data de 06 decembrie 2004 s-a trezit în locuinţa prietenei sale A.A.M., locuinţă în care se mai află I.A. şi A.R., a plecat de aici în jurul orelor prânzului, a mers la locuinţa mamei sale unde a stat până în jurul orelor 15,00, de aici a plecat în oraş unde s-a întâlnit cu B.V.V., au mers împreună la clubul de Internet. De la clubul de Internet, inculpatul a arătat că a plecat în jurul orelor 22,00 spre casă, fiind luat de către prietena sa A.A.M. A mai susţinut inculpatul, în faza de urmărire penală, că în data de 06 decembrie 2004, în jurul orelor 15,00, s-ar fi întâlnit cu prietena sa, de la care a primit cadou o brăţară.
d) Tot în faza de urmărire penală s-a efectuat şi un experiment judiciar, inculpatul probând haina din material impermeabil de culoare maron ridicată din locuinţa sa, haină pe care s-au găsit factori secundari de împuşcare. în procesul verbal încheiat cu această ocazie s-a constatat că această haină i se potriveşte în talie inculpatului, însă îi este scurtă la mâneci.
Totodată, s-au efectuat şi verificări la sala de internet, unde inculpatul a susţinut că a fost în seara de 06 decembrie 2004, însă nu s-a putut confirma sau infirma dacă inculpatul a accesat adresa sa de la vreunul din calculatoare, deoarece nu mai erau stocate şi păstrate datele care ar fi putut să stea la baza acestor verificări. Potrivit procesului verbal de la fila 224 volumul I dosar de urmărire penală nu s-a putut stabili ce site-uri au fost accesate de la clubul de internet, având în vedere că înregistrările cu traficul de internet sunt păstrate doar pentru o perioadă de două zile, datorită spaţiului prea mare pe care îl ocupă.
e)În faza de urmărire penală s-au efectuat mai multe percheziţii domiciliare, după cum urmează :
- la domiciliul victimelor C.M. şi S.D., însă nu au fost descoperite obiecte sau înscrisuri care să intereseze cauza;
- la domiciliul inculpatului, respectiv la locuinţa mamei sale din Bucureşti, cu această ocazie fiind ridicate de la locuinţă următoarele obiecte: o pereche de ghete bărbăteşti de culoare maron numărul 43, o haină din material impermeabil de culoare maro închis, un cojoc de piele, îmblănit, de culoare maron, mărirea 38, un bilet de transport eliberat de C. & l.C. SRL, o coală de hârtie format A4 conţinând numerele de telefon aparţinând mai multor persoane;
- la domiciliul numitului B.G., însă nici aici nu s-au semnalat elemente care să intereseze cauza;
- la domiciliul martorului I.R., însă nici aici nu s-au găsit elementele care să intereseze cauza;
- la domiciliul numitei D.R. în municipiul Braşov - nu s-au găsit bunuri care să intereseze cauza;
- la domiciliul martorului B.V.V., de aici fiind ridicate următoarele bunuri: o pereche de pantofi numărul 43, prosop din material textil, două şepci;
- o nouă percheziţie la domiciliul mamei inculpatului, ocazie cu care s-a ridicat un plic conţinând o scrisoare trimisă de către inculpat către mama sa. Cu această ocazie s-a constatat că patul din locuinţa mamei sale a fost depozitat în uscătoria de pe palier;
- la domiciliul martorei L.C.I. şi numitului B.F., însă nu s-au ridicat cu această ocazie bunuri, obiecte sau înscrisuri.
f) în faza de urmărire penală au fost administrate şi probe ştiinţifice, respectiv expertize ADN şi expertize balistice, după cum urmează:
- raportul de expertiză balistică nr. 101141 din 27 decembrie 2004, potrivit căruia pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor au fost descoperiţi factori secundari ai împuşcării, victimele au fost împuşcate cu o armă confecţionată în mod artizanal şi distanţa de la care a avut loc tragerea este de aproximativ 1 metru în cazul ambelor victime;
- raportul de expertiză nr. 108258 din 09 decembrie 2004 care a analizat firele de păr ridicate de la faţa locului dintre degetele victimelor, din buzunarele vestoanelor acestora, stabilindu-se că firele de păr aparţin victimelor, iar pentru alte fire de păr nu s-a putut stabili sexul şi grupa sanguină datorită absenţei bulbului epitelial;
- raportul de expertiză nr. 108257 din 14 decembrie 2004 care a analizat mânerele uşii de acces în laborator, mânerul uşii de acces în coridorul spre laborator şi suportul de hârtie plastifiat al programului de funcţionare al farmaciei. Acest raport a formulat patru ipoteze de lucru pentru calcularea şansei ca profilele genetice aparţinând victimelor şi inculpatului să fie inclus în amestecul de profile genetice identificat pe obiectele corpuri delicte menţionate anterior. Incluzând în primele trei ipoteze profilul genetic al inculpatului, iar cea de a patra ipoteză presupunând că în amestec intră doar profile genetice ale unor persoane necunoscute, expertul a concluzionat că totalitatea şanselor ca ipotezele H1, H2 şi H3 să aibă loc simultan în detrimentul ipotezei H4 este de 8,306x105/1;
- raportul de expertiză nr. 108260 din 31 ianuarie 2005 care a concluzionat cu certitudine că urmele de sânge prelevate din urma dinamică de târâre şi urma statică de lângă peretele laboratorului evidenţiază un profil genetic identic cu al victimei S.D., respectiv cu al victimei C.M.;
- raportul de expertiză 108264 din 10 ianuarie 2005 care a concluzionat că profilele genetice ale victimelor nu au fost găsite pe obiectele vestimentare ridicate din locuinţa inculpatului şi a mai concluzionat că pe haina din material impermeabil de culoare maron ridicată din locuinţa inculpatului s-au pus în evidenţă factori secundari ai împuşcării;
- raportul de expertiză nr. 108278 din 07 ianuarie 2005 care a concluzionat cu probabilitate că pe obiectele corpuri delicte s-ar regăsi şi profilul genetic al inculpatului. A mai arătat expertul că un alt profil genetic decât al inculpatului, care prin combinaţie cu profilele genetice ale persoanelor cunoscute, considerate incluse, să rezulte acelaşi amestec poate fi regăsit la un număr minim de 348 persoane, respectiv 588 de persoane;
- raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4882 din 12 ianuarie 2005, prin care s-a constatat că pistolul cu gaze marca Walther ridicat de la C.D. nu prezintă urme recente de tragere;
- rapoartele de expertiză ADN nr. 108278/3 din 03 februarie 2005, nr. 108278/1 din 07 ianuarie 2005 şi nr. 108278/4 din 03 februarie 2005 care au stabilit că printre amestecurile de profile genetice identificate la faţa locului pe obiectele corpuri delicte ( mâner uşă, orar farmacie, cutie de bani) nu se regăseşte profilul genetic al numiţilor: B.V.V., S.M., B.F.C.;
- rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică (două) privind detecţia psihologică a comportamentului simulat (numărul 4880 din 20. decembrie 2004 şi nr. 93100 din 03 martie 2005). Primul a stabilit că nu s-au evidenţiat modificări certe ale reactivităţii psiho-emoţionale specifice pentru comportamentul simulat, iar al doilea a condus la concluzia detecţiei comportamentului simulat al inculpatului;
- raportul de expertiză biocriminalistică nr. 99408 din 08 martie 2005 care a stabilit că geaca pe care s-au descoperit factori de împuşcare a fost purtată de către inculpat, regăsindu-se pe aceasta profilul său genetic;
- raportul de expertiză medico-legală examen ADN întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală care a concluzionat că în amestecul de material genetic de pe obiectele corpuri delicte se regăseşte şi profilul de referinţă autozomal al inculpatului integral la nivelul unor obiecte corpuri delicte şi parţial la nivelul altor obiecte corpuri delicte, concluziile fiind formulate cu caracter de probabilitate pe baza unor ipoteze de lucru. A mai concluzionat expertul că frecvenţa cu care se regăseşte profilul cromozomial Y de referinţă al inculpatului s-a efectuat cu ajutorul maşinii de căutare proprie bazei de date profile cromozomiale Y, ceea ce semnifică faptul că profilul cromozomial Y este unic, putând fi regăsit doar la rudele pe linie masculină ale inculpatului;
- raportul de constatare tehnico - ştiinţifică balistică nr. 350129 din 28 aprilie 2005 care a constatat că revolverul ridicat de la numitul T.Z. este o armă de foc neletală, este în stare de funcţionare, nu prezintă modificări ale construcţiei şi poate fi transformată în armă letală, teoretic, prin prelucrări mecanice ale ţevii şi butoiaşului, fără a se putea estima efectele şi eficacitatea modificărilor.
2. a) în faza de judecată au fost readministrate mijloacele de probă din faza de urmărire penală. Astfel:
- au fost audiate colegele de farmacie ale victimelor, respectiv martorele M.D., P.M., M.E., C.G., B.A., B.C. care nu au relevat nici în această fază a procesului penal aspecte importante care să conducă la stabilirea vinovăţiei inculpatului;
- au fost audiaţi martorii care au sosit la faţa locului imediat după săvârşirea infracţiunilor, respectiv martorul A.M., G.M., H.F., H.L., C.G., D.I.F. (acest martor a fost audiat pentru a evidenţia condiţiile în care s-a efectuat cercetarea la faţa locului), toţi aceşti martori arătând că în câmpul infracţional, înainte de sosirea organelor de cercetare penală, nu au pătruns multe persoane;
- declaraţia martorei S.G., potrivit căreia, în seara de 06 decembrie 2004, intrând în F.T. în jurul orelor 18,45, a observat un individ care stătea paralel cu uşa de acces în farmacie, în dreptul unui copac. A remarcat martora că acest individ purta o geacă bufantă, un fes pe cap. Nu a putut remarca dacă avea părul lung sau scurt. Geaca pe care o purta acel individ era încreţită şi nu seamă cu nici una din gecile ce i-au fost arătate martorei de către instanţă, geci expuse la fila 159 din dosarul de urmărire penală. A remarcat martora că individul pe care l-a văzut în faţa farmaciei era mai rotund la faţă decât inculpatul pe care l-a văzut ulterior la televizor, iar apoi în sala de judecată;
- declaraţia martorului S.A. care a arătat că şi el, în seara de 06 decembrie 2004, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla în staţia de autobuz din faţa Farmaciei T. a observat un bărbat ce stătea mai retras, îmbrăcat într-o haină neagră, lungă, până aproape de genunchi, iar pe cap purta o bască neagră. A reţinut şi acest martor că acel individ avea o fată mai rotundă. Arătându-i-se inculpatul în sala de judecată, martorul a declarat că persoana pe care a văzut-o în faţa farmaciei nu seamănă cu inculpatul. Alte elemente prin care martorul îl deosebeşte pe inculpat de acea persoană pe care a văzut-o în fata farmaciei sunt următoarele: bărbatul din fata farmaciei avea faţa mai rotundă decât inculpatul, era mai solid şi puţin mai scund decât inculpatul. Martorul a arătat că procentul de 70% la care a făcut referire în declaraţia din faza de urmărire penală i-a fost sugerat de către poliţişti;
- martorii T.Z. şi G.V., aceşti doi martori cunoscându-I pe numitul M.D., martorul T.Z. precizând că în momentul în care a cumpărat pistolul de la M.D., acesta din urmă nu era însoţit de către inculpat, pe care, de altfel, nu l-a întâlnit vreodată. Martorul G.V. a arătat că îl cunoaşte pe inculpat din urmă cu aproximativ 6-7 ani, fiind prieten inculpatul cu unul din fiii săi vitregi, V.V. Ambii martori l-au caracterizat pe M.D. ca fiind un om pe care nu te puteai baza, un om în care nu poţi avea încredere şi un mincinos;
- declaraţiile martorilor S.I. şi A.F., care au stat în aceeaşi celulă în Arestul IPJ Braşov împreună cu inculpatul şi martorul M.D. în perioada 22 decembrie 2004 - 24 decembrie 2004, aceşti doi martori au arătat că inculpatul şi M. au discutat în această perioadă, însă nu l-au auzit niciodată pe inculpat să povestească că ar fi săvârşit crimele de la Farmacia T.;
- au fost audiaţi în faza de judecată şi martorii sub acoperire „B.", „C." şi „D.". Martorul „B." a arătat că în zilele de 04 decembrie 2004, seara, în jurul orelor 20,30 şi a doua zi, pe 05 decembrie 2004 dimineaţa, în jurul orelor 09,00 - 09,30, l-a văzut pe inculpat în faţa Farmaciei T., singur, deşi în faza de urmărire penală acest martor afirmase că în data de 05 decembrie 2004 l-a văzut pe inculpat seara în faţa farmaciei, în jurul orelor 18,00. Martorul „C." a arătat că bărbatul pe care l-a întâlnit la intrarea în farmacie era îmbrăcat într-o geacă lungă peste genunchi, purta o geacă de damă şi nu poate spune dacă persoana cu care s-a întâlnit la intrarea în farmacie este inculpatul;
- declaraţiile experţilor A.F. din cadrul Institutului de Criminalistică de la IGPR şi B.L. din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, experţi ce au fost ascultaţi de către instanţă pentru a da lămuriri verbale cu privire la rapoartele de expertiză efectuate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 124 alin. (2) C. proc. pen.;
- răspunsul întocmit în scris de către expertul L.B., la anumite întrebări la care nu a putut să răspundă verbal în faţa instanţei, deoarece presupuneau anumite calcule;
- declaraţiile părţii vătămate C.D., care a arătat că în momentul în care a intrat în farmacie, după comiterea faptelor, nu a atins obiecte din farmacie. Partea vătămată a mai arătat că a fost în farmacie la orele 18,40, a ieşit din farmacie la orele 18,45, însă nu a sesizat vreo persoană suspectă în faţa farmaciei nici la intrare şi nici la ieşire din farmacie;
- declaraţia inculpatului D.E.A., care a arătat că, în data de 06 decembrie 2004, s-a aflat în Bucureşti împreună cu prieteni de ai săi, respectiv cu numiţii B.V., L.C., B.F. Inculpatul a arătat că nu a fost niciodată în Farmacia T., că nu s-a aflat în datele de 04 decembrie 2004 şi 05 decembrie 2004 în Braşov, ci a fost în Bucureşti. Inculpatul a mai arătat că nu i-a povestit nimic martorului M.D., pentru că nu avea ce, deoarece nu el este cel care a săvârşit faptele, ci dimpotrivă M.D. i-a cerut să îşi trimită avocatul la Penitenciarul Codlea pentru a-i povesti avocatului anumite „chichiţe". Inculpatul a arătat că în perioada 04 decembrie - 06 decembrie 2004 a fost îmbrăcat în aceleaşi obiecte de îmbrăcăminte, respectiv geacă de culoare vişinie, adidaşi şi blugi. Inculpatul a arătat că factorii secundari de împuşcare descoperiţi pe geaca ridicată din locuinţa sa nu ar fi existat niciodată pe acest obiect de îmbrăcăminte şi că nu are vreo altă explicaţie. A declarat că nu îl cunoaşte pe un anume B. din Bucureşti sau pe un anume Z. din Braşov, că în seara zilei de 06 decembrie 2004 s-a aflat la sala de Internet împreună cu prietenii arătaţi anterior, iar ulterior, în aceeaşi seară, au fost la un bar din apropierea sălii de Internet, iar de la bar au revenit la Internet în jurul orelor 20,00, unde a rămas împreună cu B.V. până în jurul orelor 02,00 - 02,30.
b) Totodată, au fost administrate noi mijloace de probă, respectiv martorii propuşi în apărare de către inculpat, în scopul de a demonstra că s-ar fi aflat în Bucureşti în ziua de 06 decembrie 2004. Astfel:
- martora D.A., sora inculpatului, a arătat că nu s-a întâlnit deloc cu inculpatul în datele de 04 decembrie, 05 decembrie şi 06 decembrie 2004, a vorbit la telefon cu inculpatul în zilele de 04 decembrie şi 05 decembrie 2004. A arătat că gecile de la fila 159 dosar de urmărire penală nu i se potrivesc inculpatului, îi sunt mici. În data de 06 decembrie 2004 martora a arătat că a fost acasă la mama sa, în jurul orelor 17,00, iar aceasta i-a povestit că mai devreme fusese acasă şi inculpatul. Martora a arătat că a scos mobila din casă împreună cu A.A.M., deoarece dorea să schimbe acest mobilier, anexând în acest sens anunţuri din ziar (fila 215- 218 volumul I dosar instanţă ) care atestă intenţia de vânzare a mobilierului;
- martora D.M., mama inculpatului, a arătat că în datele de 04 decembrie şi 05 decembrie 2004 inculpatul nu a trecut pe acasă, a trecut în schimb în data de 06 decembrie 2004, unde a stat de la orele 13,00 până la orele 15,50. Martora a arătat că inculpatul a plecat din locuinţa sa îmbrăcat într-o geacă vişinie, care de altfel era şi singura, şi blugi negri. În legătura cu geaca de la fila 159 dosar de urmărire penală, martora a arătat că este posibil să fi fost purtată de către inculpat atunci când acesta ducea gunoiul. în legătură cu îndepărtarea din locuinţă a mobilierului, martora a arătat că a făcut acest lucru deoarece dorea să schimbe mobilierul. Martora a declarat că inculpatul a revenit în locuinţa sa pe 09 decembrie 2004 când şi-a schimbat blugii pe care îi purta cu altă pereche spălată;
- martora L.C. a arătat că în 06 decembrie 2004 a plecat de la serviciu în jurul orelor 17,20, a mers la Internet unde l-a întâlnit pe inculpat, B.V., B.F., aici venind şi martorul S.M. Au stat la Internet până în jurul orelor 18,30 şi împreună cu cei arătaţi anterior au plecat la un bar din apropiere. La ieşirea din Internet s-au întâlnit cu A.A.M. şi fratele acesteia, însă aceştia doi nu au mers cu grupul la bar, ci s-au oprit la blocul unde locuiesc. Grupul în care se afla şi inculpatul au stat în bar circa 15 minute, după care au revenit în sala de Internet;
- martorul I.F. a arătat că în 06 decembrie 2004, fiind însoţit de sora sa A.A.M., s-a întâlnit cu inculpatul în faţa unui Internet din cartierul Balta Albă, în jurul orelor 19,00, iar inculpatul era însoţit de numiţii S.M., L.C., B.V. şi V.A. Inculpatul şi grupul de persoane ce-l însoţeau au plecat de la Internet spre un bar, însă martorul şi sora sa A.A.M. au mers acasă. Inculpatul s-a întors în noaptea de 06/07 decembrie 2004 în locuinţa martorei Aron în jurul orelor 02,00;
- martora I.A. a arătat că inculpatul a fost în data de 06 decembrie 2004 în apartamentul său, unde s-a trezit şi a plecat de aici în jurul prânzului, revenind în locuinţă, în aceeaşi zi, seara în jurul orelor 23,00, fără să poată preciza cu exactitate ora. Inculpatul era îmbrăcat în acea zi într-o geacă de culoare vişinie şi blugi albastru închis. După data de 06 decembrie 2004, martora nu a sesizat nimic ciudat în comportamentul inculpatului, acesta nu avea bani, fiind susţinut financiar de sora sa şi martora A.A.M. Inculpatul purta în acea perioadă o pereche de adidaşi;
- martora A.A.M. a declarat că, în data de 06 decembrie 2004, a plecat la serviciu în jurul prânzului, lăsându-l pe inculpat în casă. Spre seară, în jurul orelor 18,00 - 18,30, martora, însoţită de fratele său I.F., l-a întâlnit pe inculpat în faţa unei săli de Internet, acesta fiind însoţit de către următoarele persoane: B.V., L.C., B.F., S.M. şi „B.". La acea vreme inculpatul era îmbrăcat într-o geacă de culoare vişiniu, blugi şi adidaşi;
- martorul C.B. a declarat că l-a văzut pe inculpat în cursul lunii decembrie, dar nu poate să spună exact data. Martorul a arătat că el nu a fost la Internet în 06 decembrie 2004 pentru că de regulă nu merge la Internet;
- martora C.S.A. a arătat că nu se întâlnea de obicei cu inculpatul, că acesta este un om normal şi că nu este o persoană violentă. În data de 06 decembrie 2004 a fost sunată de către L.C. şi invitată să meargă spre seară la o terasă;
- martora S.A., mama martorului S.M., a arătat că S.M. a plecat de acasă în 06 decembrie 2004, în jurul orelor 12,00, la liceu. Martora a plecat şi ea din locuinţă după fiul său, a revenit în jurul orelor 15,00, arătând că până în jurul orelor 18,00 martorul S.M. a revenit acasă deoarece trebuia să îşi ia un medicament. S.A. a arătat că fiul său a mai ieşit din locuinţă în jurul orelor 21,00 - 22,00, pentru circa 30 minute, iar la întoarcere i-a făcut cadou o pereche de cercei;
- martorul V.A.M. a arătat că în data de 06 decembrie 2004 s-a aflat împreună cu inculpatul la o sală de Internet, în jurul orelor 18,00, inculpatul fiind însoţit de către B.V., L.C. şi S.M. Martorul, inculpatul şi celelalte persoane au plecat de la Internet către o terasă. La ieşirea din Internet au întâlnit-o şi pe A.A.M., însă aceasta nu a mers cu ei la terasă. A mai arătat că inculpatul este consumator de droguri;
- martorul S.M. a arătat că a plecat în data de 06 decembrie 2004, în jurul orelor 14,00, la liceu. De la liceu a plecat în jurul orelor 16,00, s-a dus la o sală de Internet unde a stat până în jurul orelor 18,00, iar la această sală i-a întâlnit pe inculpat, B.V. şi L.C. La ieşirea din Internet, martorul şi celelalte persoane au întâlnit-o pe A.A.M. Martorul a mai declarat că în luna decembrie 2004 l-a întâlnit pe D.T. - fratele inculpatului - în Bucureşti. A explicat schimbarea poziţiei procesuale din faza de urmărire penală, arătând nu era sigur că cele relatate procurorului s-au petrecut în 05 decembrie sau în 06 decembrie 2004;
- martorul A.C. a arătat că nu îşi aduce aminte dacă l-a întâlnit în data de 06 decembrie 2004 pe inculpat;
- martorul D.I., angajat al sălii de Internet, a lucrat în data de 06 decembrie 2004 în această sală, a relatat că nu îşi aminteşte detalii legate de ziua de 06 decembrie 2004 şi că îl cunoaşte pe inculpat, deoarece acesta era un client fidel al sălii de Internet;
- martorul B.F. a declarat că în 06 decembrie 2004, fiind sunat de fratele său B.V., s-a dus la respectiva sală de Internet unde l-a întâlnit pe inculpat, pe S.M., pe B.V., C.L. şi V.A. În jurul orelor 21,00, au plecat spre un bar, unde au stat până în jurul orelor 22,00, iar de la bar au revenit la sala de Internet, mai puţin el şi numita C.L. A precizat că şi-a schimbat poziţia procesuală în faţa instanţei, în sensul că s-a întâlnit cu inculpatul în data de 06 decembrie 2004, deoarece şi-a adus aminte despre aceste amănunte abia spre finalul declaraţiei date la urmărire penală;
- martora S.G., administratorul barului Gili, a arătat că deşi a fost la bar în acea zi nu l-a văzut pe inculpat. A arătat că o angajată a sa, A.F., a fost căutată la bar de către două fete din familia inculpatului, care au întrebat-o pe A.F. dacă îşi aduce aminte ca în ziua de 06 decembrie 2004 inculpatul să fi fost în bar;
- martora D.M., asociată la sala de Internet, a arătat că inculpatul frecventa această sală şi că nu îşi aduce aminte să îl fi văzut în data de 06 decembrie 2004, în intervalul 15,00 - 18,00, cât timp martora s-a aflat în sală; nu i-a atras niciodată atenţia vreun anume aspect din comportamentul inculpatului;
- martora A.F. a declarat că în 06 decembrie 2004 inculpatul a venit în barul unde ea îşi desfăşoară activitatea, era însoţit inculpatul de către numitul „B.", numita „B." şi iubitul acesteia. Inculpatul era îmbrăcat într-o geacă de culoare neagră şi nu îşi aminteşte alte obiecte vestimentare. Nici înainte şi nici după data de 06 decembrie 2004 nu l-a mai văzut pe inculpat.
c) în faza de judecată s-au ataşat la dosarul cauzei planşe fotografice cu fotogramele urmelor papilare ridicate cu ocazia cercetării la fata locului. Potrivit menţiunilor acestor înscrisuri, urmele papilare ridicate de la faţa locului şi care au fost apte comparărilor dactiloscopice nu au fost create de către inculpat ( filele 197 - 221 volumul III dosar instanţă).
d) S-a efectuat un supliment de expertiză balistică, deoarece în faza de urmărire penală expertul nu a răspuns la unul din obiectivele raportului de expertiză nr. 108264 din 10 ianuarie 2005 şi nr. 101141 din 27 decembrie 2004. În concluziile comunicate instanţei la fila 65 volumul III dosar instanţă, expertul a arătat că sunt reduse şansele de a se imprima factori secundari ai împuşcării pe obiecte de îmbrăcăminte purtate pe sub alte haine exterioare, mai ales când mâneca obiectului de îmbrăcăminte purtat la exterior acoperă integral mâneca celui de al doilea obiect de îmbrăcăminte. Expertul a arătat că pe mâneca dreaptă a hainei ridicată din locuinţa inculpatului au fost identificate aceleaşi elemente chimice care se regăsesc pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor.
e) Având în vedere că în faza de urmărire penală nu s-a prelucrat urma de încălţăminte ridicată de pe tejgheaua din incinta farmaciei, în faza de judecată s-au efectuat două expertize criminalistice traseologice:
1. raportul de expertiză criminalistică nr. 156 din 31 iulie 2006 efectuat de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, care a concluzionat că urma de încălţăminte de pe tejghea a fost lăsată de o încălţăminte de tip toamnă - iarnă, cu dimensiunile probabile între numerele europene 42 - 44, inclusiv;
2. raportul de expertiză criminalistică nr. 252 din 11 decembrie 2006 efectuat de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, care a concluzionat că numărul încălţămintei care a creat urma pe tejgheaua din incinta Farmaciei T. din Braşov este probabil 43 - 44, iar numărul încălţămintei pe care o poartă inculpatul este 45 - 46 (fila 1-15 volumul VI dosar instanţă ).
3. În urma analizei coroborate a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, instanţa de fond a concluzionat că se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie si nerespectarea regimului armelor si muniţiilor. Aceasta întrucât mijloacele de probă administrate în cauză, luate separat, dar şi coroborate nu reprezintă dovezi convingătoare de vinovăţie a inculpatului, neavând forţa necesară pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului.
a) Astfel, în ceea ce priveşte declaraţia martorului M.D. (iniţial acest martor a fost audiat cu identitate protejată „D."), instanţa de fond a reţinut că audiat fiind, la data de 27 ianuarie 2005, martorul a arătat că în cursul lunii decembrie 2004, aflându-se în aceeaşi celulă cu inculpatul D.E.A., în Arestul IPJ Braşov, a aflat direct din relatările acestuia că inculpatul a comis faptele împreună cu o persoană de sex feminin, că inculpatul a sărit peste tejghea, a luat o farmacistă de păr, a ajuns cu aceasta în laborator unde a constatat că se mai află o altă farmacistă şi de frică, întrucât acestea au început să ţipe, Ie-a împuşcat. Inculpatul a mai arătat că ajuns acasă i-a dat mamei sale pantalonii să îi spele, iar arma a ascuns-o în salteaua din locuinţa mamei sale.
În declaraţia de la data de 17 martie 2005, martorul „D." (M.D.) a arătat împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpat în anul 2000, că a stat cu acesta în celulă în anul 2003, a relatat din nou modul în care inculpatul a săvârşit fapta, aşa cum i-a povestit acesta, precum şi faptul că a avut o discuţie la penitenciar cu avocatul inculpatului.
Într-o altă declaraţie, din data de 18 aprilie 2005, martorul M.D. a declarat că în anul 2000 inculpatul i-a oferit un pistol de vânzare, că a mers împreună cu acesta la numitul T.Z. şi, la insistenţele inculpatului D., T.Z. a cumpărat acel pistol.
Acelaşi martor, audiat cu identitate protejată ( fila 40 din volumul II dosarul instanţei) la data de 20 octombrie 2005 în faţa instanţei de judecată, s-a rezumat la a declara că îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, arătând că : „nu îşi aminteşte dacă în luna decembrie 2004 a stat în vreun loc de deţinere cu inculpatul", „nu a purtat vreo discuţie cu inculpatul despre modul în care se desfăşoară percheziţia", „nu a stat de vorbă cu inculpatul pe tema uciderii celor două farmaciste". Mai mult, în pofida diligentelor instanţei, acest martor nu a răspuns la întrebările instanţei.
Într-o ultimă declaraţie, dată la termenul de judecată din 08 februarie 2006 (fila 25 volumul III al dosarului instanţei), fără identitate protejată, martorul M.D. a arătat că îl cunoaşte pe inculpat din anul 2000, relatând că a purtat o discuţie în cursul lunii decembrie 2004 în arestul IPJ Braşov, când inculpatul D.E.A. i-a relatat modul în care ar fi săvârşit infracţiunile.
Pe baza analizei tuturor declaraţiilor date în cauză de martorul M.D., analiză făcută atât prin prisma celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, dar şi prin prisma circumstanţelor personale ale martorului, instanţa de fond a ajuns la concluzia că declaraţiile acestui martor nu sunt credibile, conţin elemente contradictorii, nesincere, neputând constitui un mijloc de probă care să contureze vinovăţia inculpatul D.E.A. Astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
1) martorii care au stat în aceeaşi celulă cu inculpatul şi martorul M.D., în Arestul IPJ Braşov, în perioada 22 decembrie - 24 decembrie 2004 (adresă fila 132 volumul III dosar instanţă ), respectiv numiţii S.I. şi A.F., au declarat în faţa instanţei (filele 47, 67 volum IV dosar instanţă) că nu au auzit ca inculpatul să-i fi relatat martorului M.D. faptul că el ar fi ucis două farmaciste. Dimpotrivă, martorul S. a declarat că a auzit conţinutul declaraţiei dintre cei doi („M. îşi povestea viaţa sa", iar „inculpatul a declarat că este o confuzie" şi nu ştie pentru ce este arestat ). Având în vedere că cei arătaţi anterior se aflau într-o încăpere de dimensiuni mici, precum şi faptul că aspectele pe care M.D. arată că i Ie-a adus la cunoştinţă inculpatul presupuneau o perioadă relativ mare de timp pentru a fi relatate, ar fi trebuit să fie auzite obiectiv şi de ceilalţi martori din celulă;
2) modalitatea de relatare a martorului şi împrejurările în care martorul spune că inculpatul i-ar fi povestit modul în care ar fi săvârşit faptele „în timpul nopţii au stat amândoi de vorbă la o cafea până dimineaţa". Rezultă din această ultimă relatare că ar fi fost o discuţie îndelungată între cei doi (inculpat – M.), care ar fi trebuit să fie auzită şi de ceilalţi ocupanţi ai celulei, dacă ar fi avut loc în realitate;
3) declaraţiile martorului M.D. cuprind numeroase contradicţii, printre altele martorul afirmând că în perioada din luna decembrie cât a stat în celulă cu inculpatul (această perioadă fiind potrivit verificărilor instanţei din 22 decembrie 2004 - 24 decembrie 2004) inculpatul a fost scos din celulă şi adus abia seara de la Bucureşti, găsindu-l pe martor în celulă. Aceste aspecte sunt infirmate de declaraţiile martorului S., care a spus că martorul M.D. l-a găsit pe inculpat în celulă şi nu invers, dar şi de verificările instanţei;
4) semne de întrebare asupra credibilităţii acestui martor ridică şi poziţia pe care M.D. a adoptat-o cu ocazia primei audieri din faţa instanţei. Deşi audiat cu identitate protejată, martorul M.D. a arătat că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală, dar a mai arătat că nu a purtat nici o discuţie cu inculpatul pe tema comiterii faptelor. Martorul a relatat ulterior că prima declaraţie dată în faţa instanţei (fila 40 volumul II dosar instanţă) este explicabilă prin faptul că a fost ameninţat la locul de detenţie de prieteni ai inculpatului. Instanţa a efectuat verificări la locul de deţinere, iar din aceste verificări nu a rezultat ca martorul M.D. să fi fost implicat în vreun incident sau să fi anunţat vreun astfel de incident (fila 105 volumul III dosar instanţă );
5) martorul M.D. a arătat instanţei (fila 25 verso volumul III dosar instanţă) că, în luna decembrie 2004, a stat în Arestul IPJ Braşov, în aceeaşi celulă cu inculpatul, în două perioade. Aceste aspecte relatate de martor sunt contrazise de verificările efectuate de instanţă (fila 108 volumul II dosar instanţă) din care reiese că doar în perioada 22 decembrie 2004 - 24 decembrie 2004 cei doi (D.E.A. - M.D. ) au stat în aceeaşi celulă;
6) lipsa de credibilitate a martorului este dată şi de faptul că, deşi a aflat în decembrie 2004 - aşa cum susţine -, din relatările inculpatului, că acesta a săvârşit crima din Farmacia T., a adus la cunoştinţa organelor judiciare aceste aspecte abia în 27 ianuarie 2005 (fila 606 volumul II dosar de urmărire penală - cu precizarea că nu se menţionează cine este deţinutul care încunoştinţează organele judiciare) sau chiar mai târziu, în 17 martie 2005. Dacă martorul ar fi fost de bună-credinţă, având în vedere gravitatea faptei, ar fi putut să aducă mai rapid la cunoştinţa organelor judiciare despre aspectele de care a luat cunoştinţă;
7) În cuprinsul aceleiaşi declaraţii (dată în faţa instanţei - filele 26-27 volumul III), iniţial, martorul M.D. arată „inculpatul nu mi-a povestit mie în mod direct că el a săvârşit crima", după care, spre finalul aceleiaşi declaraţii, arată că inculpatul i-a povestit modul în care a săvârşit fapta: „mi-a povestit că Ie-a împuşcat pe farmaciste", „mi-a povestit că a sustras dintr-o cutie bani";
8) profilul moral al martorului, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor T.Z. (fila 49 volumul II dosar instanţa ) şi G.V. (fila 50 volumul II dosar instanţă ): „nu era un om de încredere", „nu te puteai baza pe el", „este un om neserios", „este un om mincinos - mincinos";
9) conţinutul discuţiei purtată la penitenciar între martorul M.D. şi avocatul inculpatului nu relevă împrejurarea că inculpatul i-ar fi povestit martorului M.D. modul de săvârşire a faptelor, ci dimpotrivă, din conţinutul acestei discuţii rezultă că martorul M.D. i-ar fi relatat inculpatului despre faptul că i s-ar fi înscenat săvârşirea faptelor. Într-adevăr, între martorul M.D. şi inculpat a existat o discuţie în timp ce se aflau în Arestul IPJ Braşov (aspect confirmat de martorii A. şi S.), însă nu rezultă că inculpatul i-ar fi povestit martorului M.D. că ar fi ucis cele două farmaciste;
10) potrivit rechizitoriului (fila 4), la data de 08 decembrie 2004, martorul M.D. este cel care a sesizat organele judiciare. Cu această ocazie, martorul a arătat că semnalmentele corespund cu cele ale unui fost coleg de celulă din aprilie - mai 2003 (IPJ Braşov), poreclit „K.". Din declaraţiile ulterioare ale martorului M.D. rezultă că acesta îl cunoştea pe inculpat încă din anul 2000, s-a întâlnit cu acesta de câteva ori (vezi declaraţia fila 608 volumul II dosar de urmărire penală) şi s-a aflat cu acesta în aceeaşi celulă în cursul anului 2003. Prin urmare, martorul M.D., deşi cunoştea numele inculpatului, nu l-a adus la cunoştinţa anchetatorilor, comunicându-le acestora doar porecla „K.", aspect care pune sub semnul întrebării credibilitatea acestui martor;
11) declaraţia aceluiaşi martor, în sensul că inculpatul i-ar fi oferit spre vânzare, în anul 2000, un pistol cu butoiaş şi l-a dus pe inculpat la numitul T.Z., căruia a reuşit să-i vândă pistolul la insistenţele inculpatului (fila 612 dosar de urmărire penală) este contrazisă de declaraţiile martorului T.Z. (fila 49 volumul II dosar instanţă ), care arată că pistolul i-a fost dat de M.D. (l-a lăsat garanţie), iar în momentul în care i l-a dat, martorul era singur, fără a fi însoţit de către o altă persoană. Martorul T.Z. a declarat că nu l-a întâlnit niciodată pe inculpat şi că l-a văzut pentru prima data în instanţa, contrazicându-l astfel pe M.D.
b) Declaraţiile martorului cu identitate protejată „C.", date pe parcursul procesului penal creează şi ele incertitudini, îndoieli în privinţa prezenţei inculpatului D.E.A. în farmacie în seara de 06 decembrie 2004 şi a săvârşirii de către acesta a celor trei infracţiuni, pentru următoarele considerente :
1)în prima declaraţie, din 06/07 decembrie 2004, dată imediat după comiterea infracţiunilor, martorul „C." arată că, în seara zilei de 06 decembrie 2004, orele 19,10, vrând să intre în farmacie, la intrare, la uşă s-a întâlnit cu un bărbat, cu următoarele semnalmentele: înălţime 1,80 - 1,82 cm, constituţie atletică, îmbrăcat în scurtă de fâş, cu glugă pe cap, vârsta 35-43 de ani, nu i-a văzut faţa bine şi nu l-ar putea recunoaşte;
2) în a doua declaraţie din 31 ianuarie 2005, martorul „C." arată că bărbatul pe care l-a întâlnit la uşa de acces în farmacie era îmbrăcat într-o haină bufantă, avea glugă pe cap care îi ascundea cu totul fizionomia, avea capul înfundat în geacă, aşa încât nu i-a văzut faţa şi nu l-ar putea recunoaşte. Tot la această dată, martorul „C." a declarat că deşi l-a văzut pe inculpat la televizor şi în presă nu m-a izbit înfăţişarea lui, nu pot să mă pronunţ dacă este (inculpatul D.E.A. ) sau nu persoana cu care m-am întâlnit la intrarea în farmacie, din cauză că l-am văzut foarte puţin şi nu i-am văzut faţa";
3) la data de 15 martie 2005, martorul „C.", la un timp destul de mare de la data săvârşirii faptelor, vine şi aduce următoarele amănunte pe care nu le relatase până la acel moment: bărbatul pe care l-a întâlnit la intrarea în farmacie purta o haină de damă cu capse, pe faţă avea broboane de sudoare, purta căciulă neagră tricotată şi avea mustăcioară. De remarcat este faptul că toate aceste detalii martorul nu Ie-a relatat imediat după comiterea faptei, când a spus că bărbatul cu care s-a întâlnit îşi ascundea cu totul fizionomia. Spre finalul acestei declaraţii, martorul „C." a arătat că „văzându-l de mai multe ori la televizor pe inculpat, l-a privit mai bine şi poate să spună că el (D.E.A. ) este persoana pe care a întâlnit-o la ieşirea din farmacie";
4) la termenul de judecată din 17 noiembrie 2005 (fila 125 volumul II dosar instanţă) a fost audiat nemijlocit de către instanţă martorul „C.", care a arătat de această dată că bărbatul pe care l-a întâlnit în seara de 06 decembrie 2004, la uşa de acces în farmacie, avea trăsături similare cu cele ale inculpatului. Ulterior, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii (fila 126 volumul II dosar instanţă ), martorul „C." arată „eu nu pot să spun dacă bărbatul pe care l-am întâlnit la intrarea mea în farmacie seamănă cu inculpatul D.E.A.".
Aşadar, declaraţia dată de martor la data de 15 martie 2005 este evident influenţată de intensa mediatizare a faptei, martorul explicând cum abia în 15 martie 2005 a reuşit să-şi aducă aminte cine este persoana cu care s-a întâlnit la intrarea în farmacie şi anume: „văzându-l de mai multe ori la televizor pe inculpat". Cu toate acestea, în faţa instanţei de judecată martorul manifestă din nou nesiguranţă, afirmând că „nu poate spune dacă bărbatul pe care l-a întâlnit la intrarea în farmacie este inculpatul". Mai mult, descrierea iniţială făcută de martorul „C." în noaptea de 06/07 decembrie 2004, privind vârsta făptuitorului - 35-43 ani, nu corespunde cu cea a inculpatului - 23 ani.
Pe de altă parte, obiectele de îmbrăcăminte descrise ca fiind purtate de acel bărbat nu corespund cu ale inculpatului: „geaca pe care o purta acel bărbat era lungă peste genunchi", bufantă, o geaca de iarna groasă; din relatările martorilor apropiaţi ai inculpatului rezultă că în perioada 04 - 06 decembrie 2004, inculpatul a fost văzut purtând aceleaşi obiecte vestimentare, respectiv: geacă vişinie, blugi, adidaşi cu inscripţia Nike negrit.
În concluzie, instanţa de fond a constatat că declaraţia martorului „C." nu evidenţiază cu certitudine faptul că bărbatul pe care l-a întâlnit la intrarea în farmacie este chiar inculpatul D.E.A.
c) Declaraţiile martorului cu identitate protejată „B." lasă şi ele loc de îndoieli şi incertitudini în ceea ce priveşte prezenţa inculpatului în zilele de 04 decembrie 2004 şi 05 decembrie 2004 în preajma farmaciei T., pentru următoarele motive:
1) în prima declaraţie, dată imediat după comiterea faptei (10 decembrie 2004 ), martorul descrie bărbatul pe care l-a văzut în faţa farmaciei ca fiind o persoană în jur de 30 de ani, îmbrăcat cu o geacă maron închis, pantaloni de stofă de culoare mov cu manşetă şi părul tuns scurt, martorul reţinând că acest bărbat era foarte aranjat la păr. Or, la data săvârşirii faptelor, inculpatul D.E.A. avea părul foarte lung, aspect ce putea fi sesizat cu uşurinţă de martor, având în vedere că acesta a declarat „mi-a atras atenţia că era foarte aranjat la păr".
Martorul B. a mai declarat că i-a văzut pentru prima dată pe inculpat în seara de 04 decembrie 2004, în jurul orelor 20,30, iar în data de 05 decembrie 2004, în jurul orelor 18,00, în faţa aceleiaşi farmacii, îmbrăcat cu aceleaşi haine.
Acest martor a participat la o recunoaştere după planşă fotografică şi l-a recunoscut pe inculpat într-o fotografie în care acesta era tuns scurt. Mai mult, martorul „B." (fila 585 volumul II dosar de urmărire penală), cu ocazia încheierii procesului verbal pentru recunoaştere, subliniază „în prezent are părul tuns scurt, cu fruntea total liberă, pieptănat puţin pe o parte". Or, această din urmă descriere nu corespunde deloc cu fizionomia inculpatului din perioada 04 - 06 decembrie 2004, perioadă în care inculpatul avea părul foarte lung iar, detaliile date de martorul „B." cu privire la tunsoarea persoanei pe care a văzut-o nu corespund deloc cu fizionomia inculpatului (care avea în mod evident părul lung) iar acest aspect putea fi uşor reţinut de către orice persoană care l-a şi văzut;
2) pe de altă parte şi declaraţia dată în faţa instanţei de martorul „B." dă naştere la incertitudini, având în vedere că acesta îşi schimbă parţial poziţia procesuală, fără vreo justificare, precizând că, în data de 05 decembrie 2004, l-a văzut pe inculpat dimineaţa, iar nu în jurul orelor 18,00, aşa cum a declarat în faza de urmărire penală. Pe lângă faptul că această schimbare de poziţie procesuală nu are nici o justificare, instanţa a constatat că această parte din declaraţia martorului B. (în sensul că l-a văzut pe 05 decembrie 2004 dimineaţa în faţa farmaciei) este contrazisă de declaraţiile martorei I.A. (martoră care arată că în noaptea de 04/05 decembrie 2004 inculpatul a dormit în locuinţa acesteia şi a plecat de aici duminică dimineaţa. Astfel, inculpatul nu avea timp obiectiv să ajungă pe 05 decembrie 2004 dimineaţa în faţa farmaciei din Braşov, unde martorul „B." susţine că l-ar fi văzut. Potrivit declaraţiei martorei I.A., în data de 05 decembrie 2004, când inculpatul a plecat de acasă, era îmbrăcat în aceeaşi geacă vişinie, blugi negrii şi în picioare adidaşi negrii. Aceste obiecte vestimentare nu au fost descrise şi de martorul „B.", care arată că bărbatul pe care l-a văzut în faţa farmaciei era îmbrăcat, în ambele zile, în aceleaşi obiecte vestimentare: pantaloni de stofă de culoare mov, cu manşete şi o geacă sport de culoare maron închis. Aceeaşi martoră I.A. arată că s-a întâlnit cu inculpatul în data de 05 decembrie 2004 în zona Baba Novac, inculpatul fiind însoţit de către martorul B.V.
În acelaşi sens, martorul A.R. arată că inculpatul a plecat de acasă în data de 05 decembrie 2004, în jurul orelor prânzului şi descrie acelaşi obiecte vestimentare purtate de către inculpat ca şi cele arătate de către martora I.A. Mai mult, martorul a arătat că atunci când inculpatul s-a întors acasă, în data de 05 decembrie 2004, purta aceleaşi obiecte vestimentare, respectiv blugi, geacă vişinie şi adidaşi negri Nike.
Totodată, prin declaraţiile lor, martorii B.V.V. şi A.A.M. îl plasează pe inculpatul D.E.A. în dimineaţa acestei zile de 05 decembrie 2004, dar şi ulterior în cursul aceleiaşi zile, în Bucureşti. Martorul B.V. arată în ambele declaraţii date în faza de urmărire penală că, în data de 05 decembrie 2004, după orele 14,00 - 15,00, a stat împreună cu inculpatul şi concubina acestuia.
S-a apreciat că schimbarea depoziţiei martorului „B." în sensul că l-a văzut pe inculpat în 05 decembrie 2004, dimineaţa, iar nu seara (orele 18,00), cum a declarat la urmărire penală, nu este justificată, deoarece şi condiţiile de lumină naturală sunt altele (în dimineaţa zilei de 05 decembrie 2004 erau condiţii de lumină naturală, pe când în jurul orelor 18,00, în luna decembrie afară este întuneric). Aşadar, nu poate fi vorba de o confuzie din partea martorului, în ceea ce priveşte momentul când l-ar fi văzut pe inculpat în fata farmaciei - dimineaţa sau seara. Totodată, este greu de crezut ca martorul „B." şi-a putut da seama că persoana pe care a întâlnit-o în fata farmaciei este bucureştean având în vedere că dialogul dintre cei doi s-a redus la doar două cuvinte.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a considerat că declaraţia martorului B. nu confirmă prezenţa certă a inculpatului în faţa farmaciei în zilele de 04 decembrie 2004 şi 05 decembrie 2064.
d) Pe parcursul procesului penal au fost audiaţi martorii care au ajuns la farmacie după săvârşirea faptelor, aceştia neputând furniza date cu privire la persoana care a săvârşit infracţiunile. Astfel, martorii H.F.M. şi H.L., care au fost alertaţi de martorul „C." că s-a întâmplat ceva grav în farmacie şi au chemat agentul de pază al SC D.O.S. din pasajul de pe bulevardul Victoriei; martorul C.G., agent de pază la SC D.O.S., care s-a deplasat imediat la faţa locului; martorii G.E.M., R.F., A.M., agenţi de pază la SC D.O.S., membrii ai echipajului mobil care s-a deplasat la farmacie după comiterea faptei, la solicitarea martorului C.G. şi au procedat la evacuarea victimei S.D. - nu au învederat nimic legat de persoana inculpatului, ci singurele aspecte ce interesează cauza din declaraţiile acestora sunt cele privitoare la persoanele care au pătruns în interiorul farmaciei (în câmpul infracţional după săvârşirea faptelor), respectiv doar persoanele de la ambulanţă şi cei de la firma de protecţie. Aceeaşi martori arată că persoanele care au pătruns în interiorul farmaciei nu au atins probabil obiectele din interior iar martorii din cadrul firmei de pază, după sosirea organelor de poliţie, au asigurat paza perimetului locului faptei.
e) O altă categorie de mijloace de probă administrate în cauză o constituie declaraţiile martorelor colege de serviciu cu victimele C.M. şi S.D., însă acestor martore nu au furnizat organelor judiciare elemente de natură să dovedească faptul că inculpatul ar fi săvârşit cele trei infracţiuni ci doar că nu l-au văzut niciodată pe inculpat; cele două victime erau femei liniştite, nu aveau probleme şi nu se temeau de cineva sau ceva; că în data de 06 decembrie 2004 din farmacie a fost sustrasă o sumă de bani, nu însă şi medicamente sau alte bunuri şi că încasările zilnice din farmacie erau de aproximativ 30 milioane lei.
f)Declaraţiile martorei S.G. care a văzut în faţa farmaciei, în seara de 06 decembrie 2004, în jurul orelor 18,30 -18,40, un bărbat cu faţa rotundă, brunet, cu fes pe cap, geacă de iarnă tip puf cu cusături orizontale de culoare închisă, trei sferturi, blugi drepţi (fila 547 dosar urmărire penală). Obiectele vestimentare descrise de aceasta martoră - geaca şi fesul - seamănă cu obiectele vestimentare descrise de martorul „C.", martora S.G. arătând atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată că persoana pe care a văzut-o în faţa farmaciei nu este inculpatul, că acea persoană avea faţa mai rotundă decât inculpatul. Prin urmare, persoana pe care a văzut-o martora S.G. în faţa farmaciei nu este inculpatul D.E.A., aspect declarat atât la procuror cât şi în faţa instanţei de judecată, după vizualizarea inculpatului la televizor - în faza de urmărire penală şi, respectiv, în sala de şedinţă - în faza de judecată.
g) Declaraţiile martorului S.A.S. sunt importante prin aceea că sunt descrise obiectele vestimentare ale bărbatului văzut în faţa farmaciei în seara de 06 decembrie 2004, orele 18,30, însă conţin si ele unele contradicţii. Astfel, în procesul verbal de recunoaştere de la fila 568 dosar de urmărire penală, martorul a arătat că bărbatul pe care l-a văzut în faţa farmaciei seamănă în proporţie de 70% cu inculpatul, pentru ca în faţa instanţei de judecată, acelaşi martor să arate că persoana pe care a văzut-o în faţa farmaciei nu seamănă cu inculpatul şi că procentul de 70% i-a fost sugerat de către poliţişti. Totodată, şi acest martor arată că bărbatul pe care l-a văzut în fata farmaciei avea faţa mai rotundă decât inculpatul, că era îmbrăcat într-o geacă din material textil, mai groasă. în declaraţia din faţa instanţei, martorul S. a arătat că „văzându-l pe inculpatul care se află la acest termen în boxă, pot spune că bărbatul pe care eu l-am descris nu seamănă cu inculpatul D.". Prin urmare, nici declaraţia acestui martor nu poate fi avută în vedere la stabilirea vinovăţiei inculpatului D., în sensul că acesta ar fi săvârşit infracţiunile din actul de sesizare în seara de 06 decembrie 2004 în F.T.
h) Rapoartele de expertiză ADN:
1. raportul de expertiză nr. 108257 din 14 decembrie 2004 (filele 322 - 333 volumul I dosar de urmărire penală) a urmărit identificarea profilelor genetice ce au contribuit la crearea unor mixturi (amestec de probe biologice provenind de la mai multe persoane).
Acest raport de expertiză, pe lângă faptul că formulează anumite concluzii cu valoare de probabilitate, creează şi anumite incertitudini decurgând din împrejurarea că ipotezele formulate de expert au în conţinutul lor un element de incertitudine având în vedere că includ şi posibilitatea ca, la formarea mixturii de material biologic, să fi contribuit şi persoane necunoscute (cel puţin o astfel de persoană). Rezultă, aşadar, că există posibilitatea ca alelele de la nivelul markerului descoperite pe obiectele corpuri delicte să fi fost create şi de o persoană necunoscută; totodată, expertul nu are în vedere la întocmirea ipotezelor de lucru şi nu include în aceste ipoteze, toate celelalte persoane din farmacie care aveau în mod firesc acces la aceste obiecte corpuri delicte. Este vorba de colegele de farmacie ale victimelor (farmaciste, femeia de serviciu, T.M. - reprezentantul legal al farmaciei) care atingeau aceste obiecte corpuri delicte (mânere de uşi şi orar) în egală măsură cu victimele.
Aşadar, concluziile acestui raport, pe lângă faptul că au valoare probabilă au şi un caracter parţial, investigaţia expertului nefiind una completă, în sensul că nu a avut în vedere toate persoanele care în mod evident ar fi putut participa la formarea acelui amestec de urme biologice;
2. raportul de expertiză nr. 108260 din 31 ianuarie 2005 ( filele 339 - 343 volumul I dosar de urmărire penală), în cadrul căruia metoda de lucru a expertului este alta decât cea utilizată în raportul analizat anterior. De data aceasta, expertul nu mai formulează ipoteze de lucru, ci concluzionează arătând că „urmele de sânge prelevate din urma dinamică de târâre şi cea statică de pe peretele laboratorului conţin un profil genetic identic cu profilul genetic al ADN extras din probe de referinţă de la victime";
3. raportul de expertiză nr. 108264 din 10 ianuarie 2005 (filele 348 - 361 volumul I dosar de urmărire penală) ce concluzionează în sensul că profilele genetice ale ADN-ului extras din probele de referinţă recoltate de la victimele C.M. şi S.D. nu sunt identice şi nu au fost regăsite în profilele genetice ale ADN-ului extras din urmele biologice identificate pe obiectele vestimentare ridicate din locuinţa inculpatului D.E.A.
Instanţa de fond a constatat că prima concluzie a acestui raport nu confirmă versiunea reţinută în actul de sesizare, în sensul că inculpatul s-ar fi apropiat foarte mult de una din victime, pe care a tras-o din farmacie în laborator. Or, potrivit raportului de expertiză arătat mai sus, pe obiectul de îmbrăcăminte supus analizei (haina din material impermeabil de culoare maron) nu au fost identificate profilele genetice ale victimelor, aspect de natură să consolideze starea de dubiu ce operează în favoarea inculpatului.
4. raportul de expertiză nr. 108278/2 din 07 ianuarie 2005 ( filele 366 - 384 volumul I dosar de urmărire penală) naşte şi el dubii în privinţa prezenţei inculpatului în farmacie şi a atingerii de către acesta a obiectelor corpuri delicte (orar farmacie, mâner uşă de acces în laborator, mâner uşă de acces în coridorul de laborator, cutie cu bani ) prin utilizarea aceleaşi metode de lucru, în sensul formulării unor ipoteze de lucru pentru calcularea şansei ca profilul genetic al inculpatului să fie inclus în amestecul de profile genetice ridicat de pe obiectele corpuri delicte.
Astfel, la fila 7 din acest raport de expertiză (fila 372 dosar de urmărire penală), expertul arată că „un alt profil genetic decât al inculpatului D.E.A. prin combinaţie cu profilele genetice ale persoanelor cunoscute considerate incluse, să rezulte acelaşi amestec, poate fi regăsit la un număr minim de 348 de persoane". Cu ocazia audierii nemijlocite a expertului de către instanţa de judecată pentru a da lămuriri verbale în sensul art. 124 C. proc. pen., expertul, referindu-se la această concluzie, a arătat că, la fiecare grup de 348 de persoane, este posibil să întâlnim un profil genetic care ar putea să substituie profilul genetic al inculpatului şi astfel să obţinem acelaşi amestec de profile genetice precum cel identificat de experţi pe obiectele corpuri delicte (fila 22, termenul de judecată din 08 februarie 2006). Aceasta înseamnă că, la nivelul populaţiei României, putem întâlni aproximativ 66000 de persoane care să substituie profilul genetic al inculpatului şi să obţinem acelaşi amestec de urme biologice. Aceste concluzii au fost formulate de expert cu privire la urmele de celule epiteliale remanente genotipate din zona 5 a cutiei de bani.
Pentru amestecul de profile genetice ale ADN-ului identificat pe orarul de funcţionare al farmaciei şi cele două mânere de uşi, expertul concluzionează în acelaşi sens: „un alt profil genetic decât al inculpatului care prin combinaţie cu cel al persoanelor cunoscute să dea acelaşi amestec, poate fi regăsit la un număr mai mare de 588 de persoane".
În tabelele anexă la aceste expertize sunt enumerate tipul alelelor identificate pe obiectele corpuri delicte (spre exemplu la nivelul markerului D8S1179 din zona 5 a cutiei de bani, printre mai multe alele le identificăm şi pe cele cu nr.13, 14 care aparţin inculpatului aşa cum rezultă din tabelul cu profilele genetice - fila 376 dosar de urmărire penală - profile genetice extrase din probele de referinţă). Dar aceleaşi alele, cu aceleaşi numere 13, 14, la nivelul aceluiaşi marker, sunt identificate la încă două persoane care atingeau în mod frecvent acel obiect corp delict, respectiv la B.C. şi M.E. (tabelul cu profilele genetice extrase din probe de referinţă ). Or, expertul P.R. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei (fila 21) că alele, ca părţi ale profilului genetic, nu sunt personalizate. Ca atare, există dubiul ca alelele 13, 14 (în exemplul dat mai sus) să nu aparţină profilului genetic al inculpatului, ci numitei B.C. - angajată a farmaciei.
Exemplul dat anterior nu este singurul, exemplificarea putând continua şi fiind uşor de observat din compararea atentă a alelelor identificate pe obiectele corpuri delicte cu cele din tabelul cuprinzând profilele genetice identificate din probele de referinţă (fila 376). De menţionat este faptul că această comparare a fost făcută de către instanţă pentru alelele identificate la nivelul aceluiaşi marker.
Astfel, pentru markerul CSF1PO, inculpatul şi P.M. - angajată a farmaciei - au aceleaşi alele (12,12) - fila 376 dosar de urmărire penală. Pentru markerul TH01, inculpatul şi victima S.D. au aceleaşi alele ( 6, 8 ) - fila 376 dosar de urmărire penală. Pentru markerul FHA. inculpatul şi P.M. au aceleaşi alele ( 21, 25 ). La nivelul markerului D19 S433, inculpatul, victima S.D. şi T.M. au aceleaşi alele (13, 14) - fila 376, 381 dosar de urmărire penală. Din tabelul de la fila 376 mai rezultă că inculpatul şi M.D. prezintă aceleaşi alele (17, 25) la nivelul aceluiaşi marker-D2S1338.
De asemenea, compararea atentă a profilelor genetice ale ADN extrase din probele de referinţă (fila 376 dosar de urmărire penală) mai conduce la concluzia că alelele de la nivelul aceluiaşi marker (ale inculpatului) la întâlnim pe aceeaşi coloană (la nivelul aceluiaşi marker, dar separat) la persoanele angajate ale farmaciei.
Pe de altă parte, expertiza ADN nu a identificat pe hainele victimelor urme biologice (celule epiteliale remanente), la nivelul cărora să fie identificat profilul genetic al inculpatului.
În altă ordine de idei, este de remarcat şi faptul că analiza genetică a fost efectuată cu privire la o mixtură (amestec) de urme biologice, respectiv celule epiteliale remanente provenind de la mai multe persoane, nefiind în prezenţa unei expertize genetice care să analizeze o urmă creată de o singură persoană (sânge, salivă, spermă, etc.), caz în care gradul de certitudine al expertizei putea fi unul mai mare, mult mai relevant pentru instanţă. În acest sens sunt şi explicaţiile verbale date de expertul L.B. în faţa instanţei de judecată (fila 207 volumul II ), care a arătat că în cazul unei mixturi, rolul expertului este acela de a stabili care sunt posibilii contribuitori la formarea mixturii.
5. raportul de expertiză medico-legală ADN întocmit la Laboratorul de Genetică din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" care a analizat obiectele corpuri delicte: mâner uşă de acces laborator, mâner uşă de acces în coridorul spre laborator, cutia de bani, suportul de hârtie plastifiat al programului de funcţionare al farmaciei (corpuri delicte ce fuseseră analizate anterior de către experţii din cadrul IGPR şi deci erau "sărăcite deja de microurme biologice"), precum şi extractele ADN din urmele biologice expertizate la Institutul de Criminalistică al IGPR.
Acest raport de expertiză are două categorii de concluzii (fila 461 dosar de urmărire penală): de neconcludenţă, referitor la microurmele biologice prelevate de pe obiectele corpuri delicte în cadrul laboratorului de la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici"; de probabilitate, referitor la analiza extractelor ADN de la nivelul corpurilor delicte, primite de la Institutul de Criminalistică al IGPR.
Nici acest mijloc de probă nu a putut forma convingerea fermă, certă a instanţei în sensul că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată întrucât, pe de o parte, amestecul de material genetic a avut o cantitate ce se situează la limita inferioară a senzitivităţii kiturilor de analiză genetică iar, pe de altă parte, deşi expertul a arătat în concluziile acestui raport de expertiză că „profilul cromozomial Y este unic, putând fi regăsit doar la rudele pe linie masculină ale persoanei investigate" (fila 462 dosar de urmărire penală), în faţa instanţei, în lămuririle verbale date, expertul a arătat că profilul cromozomial Y este unic raportat la baza de date în care s-a efectuat căutarea ( fila 206 verso volumul II); or, această bază de date înregistrează la nivel european 40.000 de profile cromozomiale Y (din care peste 100 profile cromozomiale Y din România). Prin urmare, această concluzie nu poate avea o mare relevanţă penală la stabilirea vinovăţiei inculpatului.
Totodată, instanţa de fond a reţinut gradul de probabilitate al concluziilor şi că analiza genetică s-a realizat la nivelul unei mixturi de urme biologice, iar nu la nivelul unei urme biologice singulare. Potrivit lămuririlor verbale date în faţa instanţei - fila 207 volumul II - expertul „nu stabileşte grade de vinovăţie în concluziile pe care le formulează, ci aşa cum am arătat la ipotezele de lucru, stabilim grade de probabilitate", iar potrivit părerilor exprimate în lucrările de specialitate de către experţi „o afirmaţie bazată pe probabilitate este prin natura ei o afirmaţie de cunoaştere parţială, de aceea este eronat ca această cunoaştere parţială să fie preluată ca atare si transformată de către magistrat într-un verdict de certă vinovăţie, echivalent cu condamnarea unei persoane" (B.L. în articolul „Interpretarea rezultatelor testelor ADN în cazurile penale" din lucrarea „Romanian Journal of Legal Medicine" - volumul X nr. 3-4 anul 2002, fila 233. în aceeaşi lucrare expertul a arătat că „o concluzie de probabilitate, indiferent de valoarea ei numerică, nu poate prin ea însăşi să dea verdictul de vinovăţie".
Aşadar, o astfel de expertiză ADN trebuie să fie susţinută, coroborată cu alte mijloace de probă solide care să confirme faptul că o persoană (în speţă inculpatul D.E.A.) se face vinovată de săvârşirea unor infracţiuni, condiţie ce nu este îndeplinită în speţa dedusă judecăţii, pentru că, aşa s-a arătat anterior la nivelul celorlalte mijloace de probă analizate, aceste mijloace de probă fie lasă dubii puternice cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către inculpatul D.E.A., fie nu confirmă deloc o astfel de vinovăţie.
6. Expertizele balistice reprezintă un alt mijloc de probă administrat în susţinerea actului de sesizare în faza de urmărire penală, prin intermediul cărora s-au analizat urmele de împuşcare descoperite la faţa locului, dar şi pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor, însă nici acestea nu oferă date certe în vederea stabilirii vinovăţiei inculpatului.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză balistică nr. 101141 din 27 decembrie 2004, pe obiectele vestimentare ale victimelor au fost descoperiţi factori secundari ai împuşcăturii, stabilindu-se că tragerea a fost efectuată de la un metru în cazul ambelor victime. S-a mai stabilit de către expert că tragerea a fost efectuată cu proiectile confecţionate artizanal. Pe halatele aparţinând victimelor s-au evidenţiat şi microurme de aluminiu care pot proveni din compoziţia unor amestecuri pirotehnice artizanale. Potrivit aceluiaşi raport, pe mâneca dreaptă a hainei din material impermeabil, de culoare maron, ridicată din locuinţa inculpatului s-au pus în evidenţă factori suplimentari ai împuşcăturii (bariu, cupru, plumb, ioni azotit şi azotat), însă pe acest din urmă obiect de îmbrăcăminte nu s-au descoperit urme de aluminiu ca pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor, care să ateste faptul că factorii secundari de pe haina inculpatului ar proveni de la o tragere cu armă artizanală, aşa cum s-a constatat în legătură cu hainele victimelor.
Aceste expertize criminalistice nu pot conduce automat la concluzia că inculpatul ar fi săvârşit faptele din actul de sesizare, deoarece celelalte mijloace de probă relevă elemente care vin în contradicţie cu aceste expertize, evidenţiind că autorul infracţiunilor din actul de sesizare era îmbrăcat la momentul comiterii faptelor într-o altă haină, respectiv o geacă de iarnă, pufoaică, lungă până la genunchi (acest aspect cert rezultă din declaraţiile martorilor „C." şi S.G.E.); or, este evident că geaca ridicată din locuinţa inculpatului, pe care s-au descoperit factori secundari ai împuşcăturii (fila 159 dosar de urmărire penală) nu seamănă deloc cu o geacă groasă, pufoaică, lungă până la genunchi, aşa cum purta bărbatul ce a ieşit din farmacie imediat după comiterea faptelor şi care s-a întâlnit cu martorul „C.". Dimpotrivă, din declaraţiile apropiaţilor inculpatului, instanţa a reţinut că, în perioada 4 decembrie - 06 decembrie 2004, dar şi ulterior, inculpatul a fost văzut în aceleaşi haine: geacă vişinie scurtă, blugi si o pereche de adidasi de culoare neagră (în acest sens fiind declaraţiile martorilor D.M., I.F., A.A.M., I.A., L.C. şi A.R.).
Pe de altă parte, cu ocazia experimentului judiciar efectuat la sediul parchetului s-a constatat şi consemnat că geaca de culoare maro pe a cărei mânecă s-au descoperit factori secundari ai împuşcăturii îi este scurtă la mâneci inculpatului iar potrivit suplimentului de expertiză de la fila 65 volumul III dosar instanţă, sunt şanse reduse de a se imprima factori secundari ai împuşcăturii pe obiecte de îmbrăcăminte purtate pe sub alte obiecte de îmbrăcăminte, cu atât mai mult cu cât mâneca obiectului de îmbrăcăminte purtată la interior este mai scurtă.
î) Alte mijloace de probă care nu confirmă actul de sesizare sunt rapoartele de expertize criminalistice traseologice.
Potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţiilor martorului „C.", instanţa de fond a constatat că este cert faptul că urma de pe tejgheaua farmaciei a fost creată de către autorul faptelor deduse judecăţii. Martorul „C." - prima persoană care a intrat în farmacie după comiterea faptelor, a declarat că în momentul în care a ajuns lângă tejghea i-a atras atenţia această urmă de încălţăminte, şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva grav în farmacie; totodată, această urmă de încălţăminte a fost descrisă şi măsurată de către anchetatori în momentul întocmirii cercetării la faţa locului.
În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, întocmindu-se în acest sens raportul nr. 156 din 31 iulie 2006 de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj. Potrivit concluziilor acestui raport, încălţămintea care a creat urma de pe tejgheaua din incinta farmaciei, urmă fotografiată cu ocazia cercetării la faţa locului, este probabil o încălţăminte de tip toamnă - iarnă, cu dimensiunile probabile între numerele europene 42 - 44, inclusiv.
Constatând că în tabelul de la fila 3 din cuprinsul acestei expertize există anumite neconcordanţe cu privire la dimensiunile enumerate de expert referitor la anumite numere de încălţăminte, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice traseologice, care potrivit HG nr. 368 din 03 iulie 1998 s-a efectuat la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti. în acest sens a fost întocmit raportul de expertiză criminalistică nr. 252 din 11 decembrie 2006, iar potrivit concluziilor acestei expertize, numărul încălţămintei care a creat urma de dimensiuni mai mari pe tejgheaua din incinta farmaciei T. din Braşov este probabil 43 - 44: numărul încălţămintei pe care o poartă inculpatul D.E.A. este 45 - 46.
Deşi prima concluzie formulată de către expert are caracter de probabilitate, sporind starea de dubiu cu privire la reţinerea vinovăţiei inculpatului, expertul arată cu certitudine la fila 6 din raport că lăţimea urmei de încălţăminte de pe tejgheaua din farmacie este de 10 cm şi că această dimensiune diferă în privinţa lăţimii urmei create experimental cu încălţămintea inculpatului, lăţime care este de 12 cm.
Din analiza părţii expozitive a acestui raport de expertiză, instanţa fondului a constatat că lăţimea maximă a tălpii piciorului desculţ al inculpatului este de 11 cm (fila 5 raport de expertiză ), pe când urma de încălţăminte de pe tejgheaua farmaciei are dimensiuni mai mici (10 cm ) decât talpa piciorului desculţ a inculpatului (11cm ).
Faţă de constatările celor două rapoarte de expertiză şi concluziile acestora, instanţa a reţinut că respectiva urmă de încălţăminte de pe tejgheaua farmaciei nu putea să fie creată de către inculpatul D.E.A., deoarece lăţimea piciorului desculţ al acestuia este mai mare decât lăţimea urmei de încălţăminte de pe tejgheaua farmaciei şi pentru că lăţimea încălţămintei purtată de inculpat este mai mare decât lăţimea urmei de pe tejgheaua farmaciei.
j) Instanţa de fond a mai reţinut că în sprijinul lipsei de vinovăţie a inculpatului vin şi următoarele argumente:
1. după denunţul făcut de către martorul „D." în data de 08 decembrie 2004 şi identificarea inculpatului în aceeaşi dată, acesta a dobândit postura de urmărit general - potrivit procesului verbal de fila 72 dosar de urmărire penală, situaţie în care atât el cât şi locuinţa sa au fost monitorizate începând cu data de 09 decembrie 2004, potrivit actului de sesizare - fila 4, fără ca în comportamentul inculpatului să se fi observat nimic care să contureze ideea că ar fi săvârşit infracţiunile din Farmacia T., respectiv să se întâlnească cu anumite persoane sau să cheltuiască sume de bani (pentru că se reţine în sarcina sa sustragerea unei sume de 36 milioane lei). Dimpotrivă, în momentul în care inculpatul s-a deplasat în data de 13 decembrie 2004 la Braşov, a primit bani de la sora sa pentru transportul la Braşov şi pentru a-şi face paşaport şi act de identitate;
2. faptul că după data de 06 decembrie 2004 inculpatul nu poseda o sumă mare de bani este dovedită şi de declaraţiile martorului S.M., care a arătat în faza de urmărire penală că, în data de 09 decembrie 2004, a mers la inculpat iar acesta din urmă i-a cerut 300.000 lei ROL. Martorul i-a dat portofelul inculpatului să schimbe cei 50 Euro pe care îi avea şi să îşi reţină suma de 300.000 lei ROL. Declaraţia martorului S.M. în sensul că după data de 06 decembrie 2004 inculpatul nu avea bani se coroborează cu declaraţia martorei I.A., cu declaraţia inculpatului şi cu declaraţia martorului A.R., acest din urmă martor arătând că, în data de 09 decembrie 2004, inculpatul a adus 50 Euro, spunându-i că I-a păcălit pe S.M., în sensul că i-a luat aceşti bani. În continuare, martorul a arătat că, într-adevăr, S.M. a venit la uşa apartamentului său, cerându-i inculpatului să îi restituie cei 50 Euro pe care îi luase anterior din portofelul lui S. Acelaşi martor, A.R., a arătat că, în săptămâna imediat următoare datei de 06 decembrie 2004, inculpatul a cheltuit cel mult suma de 700.000 lei ROL, spunându-le că suma de bani provine din cei 50 Euro de la S.M.;
3. potrivit actului de sesizare şi declaraţiei martorul M.D., imediat după faptă inculpatul ar fi dus mamei sale să îi spele blugii pe care i-ar fi purtat în momentul săvârşirii faptelor. Or, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu declaraţia inculpatului, rezultă că abia în data de 09 decembrie 2004 inculpatul a mai mers în locuinţa mamei sale lăsându-i acesteia blugii să îi spele, fiind greu de crezut că dacă pe această pereche de blugi ar fi existat urme de sânge, inculpatul ar mai fi purtat aceşti blugi timp de trei zile după săvârşirea faptei;
4. s-a mai reţinut în actul de sesizare şi în concluziile scrise ale Ministerului Public că inculpatul a fost văzut cu câteva zile înainte de faptă în gara Braşov de către martorul F.F., însă instanţa a constatat pe baza declaraţiei acestui martor că I-a văzut pe inculpat cu circa 10-12 zile înaintea datei de 06 decembrie 2004. Declaraţia acestui martor îl plasează aşadar pe inculpat în Braşov, în jurul datei de 28 noiembrie 2004, dată la care inculpatul recunoaşte că a fost în Braşov pentru a-şi face paşaport şi act de identitate. într-adevăr, martorul arată că I-a văzut pe inculpat în două zile în Braşov, însă este vorba de date anterioare zilei de 06 decembrie 2004, aceste date necoroborându-se cu declaraţia martorului „B.", în sensul că inculpatul ar fi fost prezent în Braşov în datele de 04 decembrie şi 05 decembrie 2004;
5. transcrierea convorbirilor telefonice efectuate de către sora inculpatului - D.A.D.- cu apropiaţi ai acesteia nu evidenţiază că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile. Din conţinutul acestor transcrieri ale convorbirilor telefonice purtate de sora inculpatului rezultă că aceasta avea nelămuriri legat de faptul că inculpatul era cercetat de Poliţia din Braşov, martora D.A. şi apropiaţii acesteia bănuind că reţinerea şi arestarea inculpatului era în legătură cu consumul de droguri;
6. referitor la scrisoarea pe care inculpatul a trimis-o din arest mamei sale, instanţa a constatat că într-adevăr aceasta conţine un paragraf prin care inculpatul solicită mamei sale să arunce din casă obiecte de mobilier (patul, şifonierul, covorul şi lada), însă acest paragraf face parte dintr-o scrisoare ce se întinde pe mai multe pagini, în care inculpatul arată că i se face o nedreptate în sensul că a fost arestat şi consideră că anumite lucruri aduse din locuinţa de la Braşov i-au purtat ghinion. Martorele D.A. şi D.M. au arătat de ce au îndepărtat din garsonieră obiectele de mobilier, spunând că de mai multă vreme doreau să le vândă şi să îşi cumpere o mobilă nouă. în sprijinul acestei afirmaţii, martorele au depus articole din ziar care le susţin această afirmaţie în sensul că, încă din luna august - septembrie 2004, au scos la vânzare aceste obiecte de mobilier. Afirmaţia martorului M.D. şi cea din actul de sesizare, în sensul că într-una din regiunile patului unde era o deschizătură ar fi fost ascunsă arma cu care inculpatul a săvârşit crima, este doar o presupunere, nedovedită, cu atât mai mult cu cât a doua percheziţie este efectuată la domiciliul mamei inculpatului, la mult timp după data de 06 decembrie 2004 şi după data primei percheziţii;
7. în sensul nevinovăţiei inculpatului sunt şi concluziile expertului criminalist care a evaluat urmele papilare descoperite la faţa locului şi care a ajuns la concluzia că urmele apte de comparaţie nu au fost create de către inculpatul D.E.A. Planşele cu fotogramele urmelor papilare ridicate cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului au fost depuse în faţa instanţei de judecată, la cererea acesteia, aflându-se la file 197 - 221 volumul III dosar instanţă;
8. în privinţa celor două teste poligraf efectuate în faza de urmărire penală, s-a constatat că la primul test nu au fost evidenţiate modificări certe ale reactivităţii psiho-emoţionale specifice comportamentului simulat, specialistul precizând însă că subiectul nu este apt pentru testare, pe când la cel de al doilea test s-a ajuns la concluzia detecţiei comportamentului simulat al subiectului. întrucât nu reprezintă un mijloc de probă în procesul penal român, având în vedere şi că cele două teste au ajuns la concluzii contradictorii, instanţa a nu a luat în considerare aceste constatări;
9. Pe de altă parte, susţinerea din actul de sesizare şi din concluziile scrise ale Ministerului Public în sensul că verificările efectuate cu ajutorul programului En Case Report la sala de internet unde susţine inculpatul că a fost în data de 06 decembrie2004, nu au confirmat versiunea prezentată de inculpat, nu pot fi luate în considerare, deoarece: potrivit procesului-verbal de la fila 224 dosar urmărire penala, nu se poate stabili ce site-uri au fost accesate de la clubul de internet, pentru că înregistrările cu traficul de internet sunt păstrate doar pentru o perioada de 2 zile datorita spaţiului prea mare pe care îl ocupă; aşadar, aceste verificări nici nu confirmă, nici nu infirmă prezenta inculpatului la sala de internet.
k) Intr-o altă ordine de idei, pe baza declaraţiilor martorilor propuşi în apărare de către inculpat pentru a-şi dovedi prezenţa sa în Bucureşti în datele de 4, 5 şi 6 decembrie 2004, instanţa de fond a reţinut că în dovedirea prezenţei inculpatului D.E.A. în Bucureşti în data de 06 decembrie 2004, se coroborează următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor I.A. şi A.R., care au declarat constant, pe tot parcursul procesului penal, că inculpatul a plecat din locuinţa lor în acea zi în jurul prânzului (orele 12,00 - 13,00), declaraţia inculpatului şi cea a martorei D.M., această din urmă afirmând constat pe parcursul procesului că inculpatul a venit acasă la ea în data de 06 decembrie 2004, în jurul orelor 13,00. Această martoră a mai arătat că inculpatul a stat acasă până în jurul orelor 15,35 (06 decembrie 2004), declaraţia acestei din urmă martore coroborându-se cu menţiunile din listing-ul telefonic al posturilor telefonice cu numărul (care se află instalat în garsoniera martorei D.M. - fila 682 dosar de urmărire penală) şi, respectiv, cu numărul (telefon mobil aparţinând martorului B.V. - fila 720 dosar de urmărire penală ).
Potrivit menţiunilor din aceste listing-uri, rezultă că la ora 14,42 (6 decembrie 2004), inculpatul l-a sunat pe numărul de fix pe martorul B.V. care, la rândul său, l-a sunat pe inculpat la ora 14,45 de pe telefonul său mobil (listing fila 720 dosar de urmărire penală). Prin urmare, în jurul orelor 15,00, în data de 06 decembrie 2004, inculpatul se afla în garsoniera mamei sale din Bucureşti.
Aşadar, conţinutul listing-urilor telefonice se coroborează cu declaraţia inculpatului care a arătat că a aplecat în jurul orei 15,00 din locuinţa mamei sale, cu declaraţia martorei D.M., care a arătat că inculpatul a plecat din locuinţă în jurul orelor 15,35 şi cu declaraţia martorului B.V., care a învederat că a vorbit la telefon cu inculpatul în data de 06 decembrie 2004 în jurul orelor 15,00, iar după această oră martorul B.V. s-a întâlnit cu inculpatul şi au mers împreună la o sală de internet.
Conţinutul listing-urilor telefonice se coroborează şi cu declaraţia martorei L.C., care a arătat - în declaraţia de la fila 518 dosar de urmărire penală - că a plecat de la serviciu în jurul orelor 17,30, în data de 06 decembrie 2004, deoarece anterior fusese sunată pe mobil de către B.V. care a invitat-o sa vină la sala de internet. Martora a declarat că a mers la sala de internet unde l-a întâlnit pe inculpat şi pe martorii B.V., S.M., B.C. si V.A. Aceeaşi martoră a susţinut că a stat împreună cu aceste persoane până în jurul orelor 22,00. Declaraţia martorei L.C. se coroborează cu menţiunile din desfăşurătorul telefonic din conţinutul căruia rezultă că la ora 16,48 martora a fost sunată de către B.V., iar ulterior, în aceeaşi zi de 06 decembrie 2004 a mai fost sunată de către acelaşi martor la orele 22,03. Aşadar, în intervalul 17,00 - 22,03 cei doi martori B.V. şi L.C. nu s-au mai sunat, aspect ce se coroborează cu declaraţiile celor doi, în sensul că au fost împreună în intervalul respectiv de timp.
Această constatare făcută de instanţă rezultă şi din faptul că în afara acestui interval L.C. şi B.V. se sunau foarte des (conţinutul listing-ului telefonic fila 719, fila 724 dosar urmărire penală).
Instanţa a mai constatat că, în sensul prezentei în Bucureşti a inculpatului şi după orele 15-16, sunt declaraţiile martorilor L.C., B.V., A.A., I.F.G., V.A.M., martori ce au declarat constant, pe tot parcursul procesului penal, în sensul că inculpatul s-a aflat în Bucureşti, în acelaşi sens fiind şi declaraţia martorei C.S. - care a arătat că deşi nu l-a întâlnit pe inculpat în ziua de 06 decembrie 2004, a fost sunata de către L.C. de pe telefonul mobil al lui B.V. şi invitată de către aceasta să meargă la o terasă. La acestea se adaugă şi declaraţia martorei A.F. - care a declarat pe întreg parcursul procesului penal în sensul că, în ziua de 06 decembrie 2004, inculpatul şi grupul său de prieteni au fost în barul în care aceasta martoră este barman, precum şi cea a martorei S.G., patroana barului unde lucrează A.F., care a declarat că într-adevăr, în ziua de 06 decembrie 2004, aceasta din urmă a lucrat în acel bar. Martora A.F. a recunoscut ca a fost căutată la bar de către sora inculpatului şi de către L.C., acestea din urma întrebând-o daca l-a văzut în bar pe inculpat în data de 06 decembrie 2004.
De asemenea, declaraţia martorei G.M. se coroborează cu declaraţia martorului B.V., în sensul că în data de 06 decembrie 2004 acesta din urmă a plecat de acasă în jurul orelor 14,00. Martora G.M. a arătat că nu ştie cu cine s-a întâlnit martorul B.V. în ziua respectivă, însă ştie că B.V. este prieten cu inculpatul.
Instanţa de fond a înlăturat din materialul probator declaraţia martorului S.M., dată în faţa instanţei de judecată, ca fiind nesinceră, deoarece acesta a susţinut în faza de urmărire penală că nu s-a aflat în data de 06 decembrie 2004 cu inculpatul, iar ulterior, în faţa instanţei, a revenit fără nici o justificare, arătând că în 06 decembrie 2004 s-a aflat împreună cu inculpatul până în jurul orelor 18,30 - 19,00 la sala de internet. Declaraţia din faza de judecată a acestui martor a fost înlăturată, pe de o parte, pentru că nu s-a adus nici o justificare pentru schimbarea poziţiei procesuale, iar pe de altă parte, pentru că cea din faza de urmărire penală a fost dată mai aproape de data de 06 decembrie 2004, când martorul îşi amintea mult mai bine ce s-a întâmplat în acea zi. În plus, declaraţia martorului S.M. din faza de urmărire penală se coroborează cu declaraţiile mamei sale S.A. din faza de urmărire şi cea din faza de judecată şi de aceea această declaraţie a fost avută în vedere de către instanţă;
Pentru lipsa unei justificări pertinente a schimbării poziţiei procesuale, instanţa de fond a înlăturat din materialul probator şi declaraţia dată în faţa instanţei de judecată de către martorul B.F.C., apreciind că este credibilă declaraţia dată de acest martor în faza de urmărire penală, fiind mai apropiată de data de 06 decembrie 2004, fiind greu de crezut şi în cazul acestui martor că îşi putea aduce mai bine aminte amănunte din 06 decembrie 2004, la mai bine de un an după această dată, când a fost ascultat de instanţă, decât atunci când a fost audiat de procuror, imediat după săvârşirea faptelor. Instanţa a înlăturat declaraţia din faza de judecată a acestui martor întrucât în intervalul în care acest martor susţine că era împreună cu inculpatul şi cu B.V., S.M. a fost sunat de pe telefonul mobil de către B.V. ( orele 17, 18, listing fila 720 volumul II dosar de urmărire penală ); or, dacă ar fi fost împreună cu fratele său, B.V., nu ar mai fi fost sunat de către acesta.
Aşadar, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.E.A. a infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor iar mijloacele de probă administrate în cauză nu reprezintă dovezi convingătoare de vinovăţie a inculpatului, nu au forţa necesară pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului. Contradicţiile dintre mijloacele de probă, caracterul probabil al altora, descrierea de către martori a unei persoane în preajma Farmaciei T., descriere care nu corespunde cu fizionomia inculpatului şi cu obiectele vestimentare pe care Ie-a purtat inculpatul, expertizele criminalistice traseologice, consolidează starea de dubiu relativ la comiterea infracţiunilor de către inculpat.
S-a mai arătat că, pe parcursul procesului penal, mijloacele de probă trebuie să prezinte o putere de convingere crescândă şi nu poate fi pus semn de egalitate între indiciile temeinice care au justificat arestarea inculpatului, probele care au justificat trimiterea în judecată şi cele care ar fi trebuit să stea la baza unei soluţii de condamnare. în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului „motivele verosimile care au stat la baza arestării unei persoane nu trebuie să aibă aceeaşi forţă ca cele necesare pentru a formula o acuzare sau pentru a justifica o condamnare" (hotărârea Gusinskiy contra Rusiei din 19 mai 2004).
În concret, instanţa de fond a reţinut că este de necontestat faptul că infracţiunile săvârşite în data de 06 decembrie 2004 în F.T. din Braşov sunt de o periculozitate socială extremă, reprezintă nişte fapte oribile, însă rolul organelor judiciare, inclusiv al instanţei de judecată, este acela de aflare a adevărului potrivit art. 3 C. proc. pen., iar aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele se poate face doar pe bază de probe (art. 62 C. proc. pen.) şi cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului penal, principii reglementate atât de legislaţia internă cât şi de cea europeană.
În speţă, tribunalul a mai reţinut că după trimiterea în judecată a inculpatului mijloacele de probă administrate în faza de judecată nu au consolidat acuzarea din actul de sesizare ci, dimpotrivă, nu au mai susţinut-o, astfel că a dispus achitarea inculpatului, întrucât faptele nu au fost comise de acesta.
B. împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea vătămată C.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ceea ce priveşte greşita soluţie de achitare a inculpatului D.E.A. pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. S-a apreciat, în esenţă, că prima instanţă a dispus achitarea inculpatului deşi toate probele administrate în cauză, atât cele testimoniale cât şi cele ştiinţifice, conduc la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Aşa fiind, întrucât din coroborarea probelor administrate în cauză reiese că inculpatul este autorul infracţiunilor reţinute în sarcina sa, s-a solicitat admiterea apelului şi condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu executare în regim privativ de libertate. în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor care rezultă din constituirea de parte civilă.
Suplimentar faţă de motivele scrise de apel, procurorul de şedinţă a mai susţinut că, deşi instanţa de fond a reţinut ca şi temei al achitării dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivarea este făcută pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., astfel că s-a solicitat admiterea apelului şi sub acest aspect.
Partea vătămată C.D. a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit, a dispus achitarea inculpatului D.E.A. în condiţiile în care probele administrate în cauză conduc la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. în consecinţă, a solicitat admiterea apelului şi condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpatului D.E.A., conform dispoziţiilor art. 378 alin. (1)1 C. proc. pen. (vol. I, f. 44-47).
În cursul judecării apelului au fost reaudiaţi martorii F.F. (vol. I, f. 83-86), D.M.(vol. I, f. 137-138), A.F. (vol. I, f. 195-197), V.A.M. (vol. II, f. 32-33), S.G. (vol. II, f. 64-65) şi au fost audiaţi în calitate de martori numiţii S.H. (vol. II, f. 66-67), Z.B. (vol. II, f. 68-71), C.D. (vol. II, f. 103-105).
În ciuda tuturor demersurilor făcute de instanţa de apel, nu au putut fi reaudiaţi martorii M.D., A.R. şi B.V.V.
De asemenea, s-a solicitat avizarea din punct de vedere ştiinţific de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" a concluziilor rapoartelor medico-legale întocmite în cauză (vol. I, f. 183).
S-au mai solicitat relaţii de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov ((vol. I, f. 70-74, 129-130) şi de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Braşov (vol. I, f. 78-80).
Prin Decizia penală nr. 44/AP din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea vătămată C.D. împotriva sentinţei menţionate.
S-a motivat în esenţă că din materialul probator rezultă cu evidenţă că prima instanţă a făcut o analiză extrem de laborioasă şi de precisă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, concluzionând în mod corect că în cauză nu există dovezi convingătoare de vinovăţie a inculpatului D.E.A., probele neavând forţa necesară pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează - potrivit legii - în favoarea inculpatului.
Fără a relua analiza mijloacelor de probă avute în vedere de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei criticate, instanţa de apel a punctat unele aspecte esenţiale care conduc la concluzia că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.
Astfel, dintre martorii audiaţi în cauză, cei pe ale căror declaraţii se fundamentează actul de acuzare sunt M.D., (iniţial audiat ca martor cu identitate protejată - „D."), precum şi martorii cu identitate protejată „C." şi „B.".
Declaraţiile martorului M.D., iniţial audiat ca martor cu identitate protejată („D."), sunt departe de a fi constante şi coerente, cuprinzând numeroase contradicţii. De asemenea, este inexplicabilă atitudinea acestui martor avută cu ocazia audierii din data de 20 octombrie 2005, când, audiat de instanţă, a refuzat practic să răspundă la întrebări, limitându-se la a-şi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, arătând că „nu îşi aminteşte dacă în luna decembrie 2004 a stat în vreun loc de deţinere cu inculpatul", „nu a purtat vreo discuţie cu inculpatul despre modul în care se desfăşoară percheziţia", „nu a stat de vorbă cu inculpatul pe tema uciderii celor două farmaciste".
Lipsa de credibilitate a martorului M.D. reiese şi din faptul că, deşi a susţinut că a aflat încă din luna decembrie 2004 din relatările inculpatului că acesta a săvârşit crima din Farmacia T., a adus la cunoştinţa organelor judiciare aceste aspecte abia în data de 27 ianuarie 2005 (fila 606 volumul II dosar de urmărire penală - aici nu se menţionează cine este deţinutul care încunoştinţează organele judiciare) sau chiar mai târziu, în data de 17 martie 2005. Or, dacă ar fi fost de bună-credinţă, având în vedere gravitatea faptei, martorul ar fi putut să aducă mai rapid la cunoştinţa organelor judiciare cele relatate.
Declaraţiile martorilor cu identitate protejată „C." şi „B.", date pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, nu sunt nici ele constante, numeroasele neconcordanţe între declaraţiile iniţiale şi cele date ulterior de aceşti martori fiind în mod corect surprinse şi detaliat expuse de către prima instanţă. Mai mult, se pare că declaraţiile ulterioare date de aceşti doi martori au fost puternic influenţate de intensa şi neinspirata mediatizare a cazului.
Pe de altă parte, rapoartele de expertiză ADN în discuţie formulează numai concluzii cu valoare de probabilitate asupra aspectelor esenţiale (cele privind dovada prezenţei inculpatului în farmacie). Nefiind concluzii certe, ele nu pot fundamenta o soluţie de condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca altă persoană decât inculpatul D.E.A. să fi contribuit la mixtura de urme biologice, această probabilitate subzistă şi nu poate fi înlăturată.
În acest sens, foarte relevante sunt explicaţiile verbale date de expertul L.E.B. în faţa primei instanţei de judecată (dosarul tribunalului, volumul II, fila 207), acesta arătând că, în cazul unei mixturi, rolul expertului este acela de a stabili care sunt posibilii contribuitori la formarea mixturii.
De asemenea, în ceea ce priveşte raportul de expertiză medico-legală ADN nr. A 15/1260/2005 întocmit la Laboratorul de Genetică din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici", deşi expertul a arătat în concluziile acestui raport de expertiză că „profilul cromozomial Y este unic, putând fi regăsit doar la rudele pe linie masculină ale persoanei investigate" (fila 462 dosar de urmărire penală), în faţa instanţei de fond, în lămuririle verbale date, expertul B.L.E. a arătat că profilul cromozomial Y este unic raportat la baza de date în care s-a efectuat căutarea (dosarul tribunalului, volumul II, fila 206 verso). Or, această bază de date înregistrează la nivel european 40.000 de profile cromozomiale Y (din care peste 100 profile cromozomiale Y din România). Prin urmare, aşa cum în mod întemeiat a reţinut şi tribunalul, această concluzie nu poate avea o mare relevanţă penală în stabilirea vinovăţiei inculpatului.
Sub aspectul expertizelor balistice, s-a arătat că şi acestea nasc dubii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către inculpat, dubii determinate de: nedescoperirea urmelor de aluminiu (alături de bariu, cupru, plumb, ioni azotit şi azotat) pe geaca maron ridicată din locuinţa inculpatului D.E.A., urme specifice tragerii artizanale (ca pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor, unde au fost identificate şi urme de aluminiu); împrejurarea că această geacă îi este scurtă la mâneci inculpatului (conform experimentului judiciar efectuat în cursul urmăririi penale); că inculpatul nu a fost văzut purtând această geacă; că în perioada 04 decembrie 2004 - 06 decembrie 2004, dar şi ulterior, inculpatul a fost văzut purtând aceleaşi obiecte vestimentare: geacă vişinie scurtă, blugi şi adidaşi; şansele reduse a se imprima factori secundari ai împuşcăturii pe geaca maron scurtă la mâneci pentru inculpat, dacă această geacă ar fi fost purtată pe sub o altă geacă de iarnă; împrejurarea că martorii audiaţi în cauză, care s-au aflat în preajma farmaciei înainte de comiterea faptei, nu au descris un bărbat îmbrăcat cu vreo astfel de geacă.
Referitor la concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică traseologică (dosarul instanţei de fond, volumul V, f. 16-24 şi vol. VI, f. 2-14, 51-53), s-a reţinut în mod corect că respectiva urmă de încălţăminte de pe tejgheaua farmaciei nu putea să fie creată de către inculpatul D.E.A., deoarece lăţimea piciorului desculţ al acestuia (11 cm) este mai mare decât lăţimea urmei de încălţăminte de pe tejgheaua farmaciei (10 cm) şi pentru că lăţimea încălţămintei purtată de inculpat (12 cm) este şi ea mai mare decât lăţimea urmei de pe tejgheaua farmaciei (10 cm).
În plus, s-a mai reţinut că, în ceea ce priveşte martorii reaudiaţi de curte, precum şi cei audiaţi pentru prima dată în apel, aspectele învederate de aceştia nu au condus nici ele la conturarea unei concluzii sigure privind comiterea de către inculpatul D.E.A. a infracţiunilor imputate.
Astfel, martorul F.F. (vol. I, f. 83-86, dosar apel) a declarat că persoana pe care a văzut-o în gară la sfârşitul anului 2004 nu este inculpatul D.E.A., dar semăna foarte bine cu inculpatul.
Martora D.M. (vol. I, f. 137-138, dosar apel), administrator la sala internet cafe unde inculpatul a afirmat că s-a aflat în data de 6 decembrie 2004, a arătat că lucra în perioada respectivă cam trei ore în fiecare zi, în intervalul 15,00 - 18,00, că inculpatul D.E.A. frecventa această sală de internet şi că nu îşi aminteşte să îl fi văzut în data de 06 decembrie 2004 acolo.
Martora A.F. (vol. I, f. 195-197, dosar apel) a arătat că în data de 06 decembrie 2004, între orele 19,00 - 19,45, inculpatul împreună cu nişte băieţi şi cu o fată au venit la barul unde aceasta lucrează. Martora a mai arătat că a ulterior a fost căutată în două rânduri de către sora inculpatului şi o fată numită „Biţi" şi a fost întrebată dacă îşi aduce aminte ca în data de 06 decembrie 2004 inculpatul să fi fost la acel bar.
Martorul V.A.M. (vol. II, f. 32-33, dosar apel) a declarat că în data de 06 decembrie 2004 s-a întâlnit la clubul de Internet, în jurul orelor 10,00-12,00, cu inculpatul D.E.A. şi cu alţi prieteni, iar în jurul orei 8,00 seara s-a despărţit de grupul de prieteni. Aceste aspecte sunt însă într-o vădită neconcordanţă cu cele învederate de acelaşi martor în declaraţia dată în faza de urmărire penală (dosar parchet, f. 529), când a susţinut că s-a întâlnit cu inculpatul în data de 6 decembrie 2004 în jurul orei 23,00. De asemenea, în declaraţia dată în faţa primei instanţe, martorul a învederat faptul că în ziua respectivă s-a întâlnit cu inculpatul la sala de internet în jurul orei 18,00 (dosarul tribunalului, volumul II, f. 130-131). Având în vedere aceste oscilaţii ale martorului cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei, s-a apreciat de către instanţa de apel că declaraţiile date de acesta nu pot servi la aflarea adevărului în prezentul dosar.
Martora S.G. (vol. II, f. 64-65, dosar apel), administrator la barul SC G. SRL din Bucureşti, a arătat că nu îl cunoaşte pe inculpatul D.E.A. şi că nu l-a văzut în luna decembrie 2004 pe inculpat la acel bar. A mai arătat că angajata sa A.F. a fost căutată la bar de către două fete care au întrebat-o dacă îşi aminteşte despre prezenţa inculpatului în bar şi dacă poate să declare la poliţie acest lucru.
Martorul S.H. (vol. II, f. 66-67, dosar apel) a declarat că este coleg de celulă cu martorul Z.B. şi că acesta i-ar fi spus că în seara zilei când s-au comis infracţiunile a văzut pe strada din Braşov un bărbat care semăna cu inculpatul D.E.A., însoţit de un alt bărbat şi de o femeie.
Martorul Z.B. (vol. II, f. 68-71, dosar apel) a susţinut iniţial că l-a văzut pe inculpatul D.E.A. în mai multe rânduri, în iarna 2004-2005, în zona Gării - strada V., în apropierea Farmaciei T., uneori singur, alteori însoţit de un alt bărbat şi de o femeie. Ulterior însă, martorul a arătat că persoana pe care o văzuse el este aceeaşi cu o persoană pe care a văzut-o într-o fotografie a unui coleg de celulă (M.C.), dar că nu poate fi sigur că este vorba despre inculpat. Declaraţia martorului Z.B. este confuză, incoerentă, fiind de asemenea greu de înţeles de ce acesta s-a hotărât să dezvăluie ceea ce cunoaşte în legătură cu cauza după o perioadă aşa de lungă de timp de la comiterea faptelor.
Martorul C.D. (vol. II, f. 103-105, dosar apel) a arătat că este administrator al restaurantului din gara Braşov şi că angajatul său, martorul F.F., i-a spus - imediat după arestarea inculpatului D.E.A. - că îl văzuse pe acesta din urmă în jurul datei crimei de la farmacie în restaurant, având chiar un incident cu inculpatul. Martorul a mai arătat că i-a spus unei cunoştinţe (T.T.) despre acest fapt, iar soţul farmacistei ucise a aflat de la acea cunoştinţă şi a venit împreună cu un lucrător de poliţie, solicitându-i să îi pună în legătură cu martorul F.F.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că nici varianta pe care au încercat să o acrediteze inculpatul D.E.A., familia sa şi prietenii săi (ce au fost audiaţi în calitate de martori), respectiv modul în care inculpatul şi-a petrecut timpul în perioada 4-6 decembrie 2004, nu apare ca fiind în deplină concordanţă cu realitatea. Există numeroase contradicţii între declaraţiile succesive ale inculpatului, între declaraţiile inculpatului şi cele ale martorilor propuşi de acesta, precum şi între declaraţiile martorilor. Cea mai mare parte dintre aceste neconcordanţe au fost foarte bine surprinse de către instanţa de fond, fiind înlăturate pe deplin justificat declaraţiile martorilor S.M. şi B.F.C.(date în faţa instanţei de judecată), precum şi declaraţia martorului C.C. (dată în faza de urmărire penală).
În plus, instanţa de apel a reţinut şi existenţa altor neconcordanţe, cum ar fi: în declaraţia dată la 13 decembrie 2004 (f. 478 dosar de urmărire penală) inculpatul D.E.A. a arătat că şi-a petrecut ziua de 6 decembrie 2004 la Bucureşti cu prietena (concubina) sa A.A.M., fără a nominaliza şi alte persoane; în declaraţia dată la 15 decembrie 2004 (f. 479-480 dosar de urmărire penală) inculpatul a indicat şi alte persoane cu care şi-a petrecut ziua de 6 decembrie 2004 la Bucureşti, în afară de A.A.M.; în declaraţia dată la 15 decembrie 2004 la Tribunalul Braşov (f. 483-485 dosar de urmărire penală) inculpatul a arătat că s-a întâlnit prima oară în ziua de 6 decembrie 2004 cu prietena sa A.A.M. la ora 15,00; în declaraţia din 20 septembrie 2005 (dosarul tribunalului, volumul I, f. 196-199) inculpatul a arătat că în ziua de 6 decembrie 2004, la orele 11,30-12,00, când s-a trezit, prietena sa A.A.M. era în apartament.
În acelaşi sens, inculpatul a declarat în repetate rânduri (inclusiv în declaraţia dată la curtea de apel) că, în data de 6 decembrie 2004, a petrecut o anumită perioadă de timp, alături de alte persoane, şi cu martorii S.M. şi B.F.C. Or, cei doi martori au declarat în cursul urmăririi penale că nu s-au întâlnit cu inculpatul în ziua respectivă. Chiar dacă în fata instanţei martorii menţionaţi au revenit şi au susţinut varianta inculpatului, aceste din urmă declaraţii au fost înlăturate de tribunal.
Aşadar, s-a concluzionat că declaraţiile inculpatului sunt în mod evident parţial nesincere, însă acest fapt nu este suficient pentru a se pronunţa o soluţie de condamnare a acestuia. Potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, or, în speţă, în urma administrării tuturor mijloacelor de probă de către aceste organe judiciare, nu s-a reuşit să se facă dovada certă a faptului că inculpatul D.E.A. este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ansamblul materialului probator administrat în cauză ne conducând la o concluzie certă privind vinovăţia inculpatului.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpatului D.E.A. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.
În motivarea recursului, s-a arătat că mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti efectuate de instanţa de fond şi apel, dovedesc că inculpatul D.E.A. este autorul faptelor ce fac obiectul dosarului şi se face vinovat de comiterea acestora. Astfel declaraţiile martorului M.D., deşi conţin unele elemente contradictorii, nu pot fi calificate ca nesincere deoarece aspectele relatate iniţial se coroborează cu declaraţiile martorilor cu identitate protejată „C." şi B.", care l-au văzut pe inculpat în uşa farmaciei imediat după comiterea faptei şi respectiv, în preajma farmaciei în zilele anterioare comiterii acesteia.
Pe de altă parte, declaraţiile date de martorii care arată că l-au văzut pe inculpat în Bucureşti în după amiaza zilei comiterii faptei trebuie privite cu rezervă, deoarece majoritatea erau persoane din anturajul inculpatului.
Totodată, declaraţiile date succesiv de inculpat conţin serioase contradicţii şi nici una dintre variantele pe care a încercat să le acrediteze despre modul în care şi-a petrecut timpul în perioada 4-6 decembrie 2004 nu apare ca fiind în deplină concordanţă cu realitatea.
Referitor la rapoartele de expertiză genetică s-a arătat că gradul de probabilitate ca inculpatul să fie autorul faptei de omor este foarte mare întrucât şansa de a găsi un individ identic din punct de vedere genetic cu inculpatul D.E.A. este extrem de mică, profilul cromozomial Y al acestuia este unic şi poate fi întâlnit doar pe linie masculină ascendentă sau descendentă; or, în urma analizării urmelor biologice recoltate de la locul faptei s-a identificat un grup de caractere genetice ce au corespondent în profilul inculpatului. Totodată, profilul ADN aparţinând inculpatului s-a regăsit în majoritatea mixturilor de ADN identificate şi analizate, caracterele genetice, atât cele autozomale cât şi cele specifice cromozomului Y, fiind identificate fie complet, fie parţial, pe corpurile delicte de la faţa locului, în condiţiile în care toate probele supuse investigaţiei genetice au fost prelevate optim şi conservate corespunzător.
În concluzie, având în vedere că concluziile acestor constatări se coroborează cu declaraţiile martorilor care l-au recunoscut pe inculpat ca fiind cel care a fost observat în zona farmaciei în zilele de 4 şi 5 decembrie 2004, precum şi la uşa acesteia în momentele imediat următoarele săvârşirii faptei, că pe mâneca gecii impermeabile găsite la domiciliul mamei inculpatului s-au evidenţiat factori secundari ai împuşcării, s-a apreciat că există dovezi certe în sensul că inculpatul este autorul faptelor cu privire la care a fost trimis în judecată, solicitându-se condamnarea acestuia.
Oral, procurorul de şedinţă a solicitat, în subsidiar, ca în condiţiile în care instanţa va considera că este necesară suplimentarea probatoriului cu privire la concluziile expertizelor genetice aflate la dosarul cauzei şi întrucât acest lucru nu este posibil în recursul în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să fie casată Decizia instanţei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă instanţă decât cea a Curţii de Apel Braşov, motivat de faptul că, datorită mediatizării excesive, precum şi funcţiei pe care o deţine în prezent judecătorul care a pronunţat această hotărâre, la această instanţă cauza nu poate fi soluţionată cu obiectivitate. Decizia a fost atacată cu recurs şi de partea vătămată C.D., acesta criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpatului D.E.A. În concret, recurenta - parte vătămată a trecut în revistă probele pe care le consideră relevante în cauză, în mare parte aceleaşi ca şi cele prezentate în concluziile parchetului, apreciind că acestea fac dovada că inculpatul D.E.A. este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi pe care Ie-a săvârşit cu vinovăţie.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Pentru început, se impune precizarea că incidenţa cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. presupune, în principiu, că instanţa de recurs verifică respectarea legii la judecarea cauzei de către instanţa de fond, luând în considerare situaţia de fapt pe care aceasta a reţinut-o prin propria apreciere dată probelor administrate. Aşadar, în reglementarea actuală a recursului nu se prevede pentru instanţa de recurs dreptul de a da o nouă apreciere probelor şi, eventual, de a administra probele necesare, aşa cum se prevede în art. 378 alin. (2) C. proc. pen. în privinţa apelului. Fără a se confunda „eroarea de fapt" cu o greşită apreciere a probelor, prin „eroare de fapt" se înţelege o greşită examinare a probelor administrate de instanţa de fond - adică la dosar există o anumită probă care în realitate nu există sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul; totodată, eroarea de fapt trebuie să fie „gravă", adică să fi influenţat soluţia procesului, respectiv să se fi pronunţat o soluţie inversă decât cea corectă.
Deşi parchetul şi recurenta - parte vătămată au susţinut că ambele instanţe - de fond şi apel - au ajuns la concluzia achitării inculpatului, respectiv a reţinerii nevinovăţiei acestuia în comiterea faptelor, prin interpretarea eronată a mai multor probe, Înalta Curte constată că, dimpotrivă, atât prima instanţă, cât şi cea de apel au făcut o analiză amănunţită şi pertinentă a tuturor probelor administrate pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti. Mai mult, instanţa de apel, dând dovadă de rol activ, pentru a-şi forma propria convingere cu privire la vinovăţia ori, dimpotrivă, nevinovăţia inculpatului, a readministrat o parte din probatoriu, a reaudiat inculpatul şi a dispus admiterea de probe noi, respectiv audierea a trei martori şi solicitarea avizului Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul INML Bucureşti, precum şi a unor relaţii de la IPJ Braşov şi D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov.
În considerentele prezentei decizii au fost expuse detaliat toate mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, redându-se inclusiv argumentele pentru care instanţa de fond şi cea de apel le-au catalogat ca probe certe, probabile sau neconcludente, precum şi raţionamentele pe baza cărora instanţele, în interpretarea acestor probe, au ajuns la soluţia de achitare a inculpatului. Această redare detaliată a considerentelor hotărârilor criticate nu s-a făcut în ideea unei redactări facile, ci a fost justificată de necesitatea de a trece în revistă toate probele, tocmai pentru a se putea analiza dacă instanţele au făcut o corectă sau, dimpotrivă, greşită examinare a probelor.
În concret, faptul că inculpatul D.E.A. a fost inconsecvent în declaraţiile date în faţa organelor judiciare este irelevant întrucât, conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen. „inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia". Potrivit art. 69 C. proc. pen. „declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză". Inculpatul nu a recunoscut niciodată că s-ar fi aflat la locul faptei şi că ar fi ucis cele două victime, arătând în mod constant că, în perioada 4 decembrie - 6 decembrie 2004, s-a aflat în municipiul Bucureşti, inadvertenţele din declaraţii sale privind modul şi persoanele cu care şi-a petrecut timpul fiind corect reliefate de instanţe de fond şi cea de apel. Or, aceste aspecte nu sunt de natură a contura vinovăţia inculpatului, atâta vreme cât declaraţiile sale au fost confirmate de mai mulţi martori, inclusiv de persoane care nu îi erau rude sau prieteni, ale căror declaraţii se coroborează cu datele din listing-uri telefonice, iar, pe de altă parte, probele administrate în acuzare nu au exclus posibilitatea ca inculpatul să se fi aflat în locaţiile indicate din mun. Bucureşti.
În sprijinul nevinovăţiei inculpatului vin şi concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică traseologică - care exclud posibilitatea ca inculpatul să fi creat urma de încălţăminte de pe tejgheaua din incinta farmaciei, lăsată de autorul faptelor, deoarece talpa piciorului său desculţ este evident mai mare decât urma de încălţăminte cu care a fost comparată; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică a urmelor papilare ridicate de la locul faptei, apte comparării dactiloscopice, ce atestă că acestea nu au fost create de inculpat; raportul de expertiză biocriminalistică nr. 108264 din 10 ianuarie 2005 care a exclus posibilitatea ca profilele genetice ale victimelor cu care autorul faptei a venit în contact, să fi fost găsite pe obiectele vestimentare ridicate din locuinţa inculpatului.
Totodată, declaraţiile martorilor oculari care l-au văzut pe presupusul autor al faptei în imediata apropiere a locului faptei (martorul sub acoperire „C.", martora S.G. şi martorul S.A.), prin amănuntele care le-au oferit cu privire la fizionomia (mai rotund la faţă, cu părul tuns scurt) şi vestimentaţia acestei persoane (haină lungă, peste genunchi, bufantă, groasă de iarnă), nu-l indică cu certitudine pe inculpat ca fiind acea persoană.
Singurele mijloace de probă care indică faptul că inculpatul ar putea fi autorul faptei au caracter de probabilitate. Astfel, rapoartele de expertiză ADN s-au efectuat asupra unei mixturi de urme biologice, situaţie în care s-a stabilit cu probabilitate că şi inculpatul se numără printre posibilii contribuitori la formarea acestei mixturi. Pe de altă parte, amestecul de material genetic a fost într-o cantitate ce se situează la limita inferioară a senzitivităţii kiturilor de analiză genetică iar profilul cromozomial Y este unic, raportat însă la baza de date în care s-a efectuat căutarea (destul de redusă numeric pentru România). De asemenea, expertizele balistice efectuate în cauză au stabilit că pe mâneca dreaptă a hainei din material impermeabil, de culoare maron, găsită în domiciliul inculpatului, s-au evidenţiat factori secundari ai împuşcării, care totuşi nu sunt identici cu cei relevaţi pe obiectele vestimentare ai victimelor, în acest ultim caz fiind în plus şi microurme de aluminiu, absente pe haina inculpatului, deci nu au fost creaţi în aceeaşi împrejurare. în plus, experimentul judiciar efectuat în cauză a evidenţiat că această geacă i se potriveşte în talie inculpatului, însă îi este scurtă la mâneci, lucru ce ar fi fost observat de către martori; totodată, potrivit suplimentului la expertiză efectuat în instanţă, sunt şanse reduse de a se imprima factorii secundari ai împuşcării pe obiecte de îmbrăcăminte purtate pe sub altele (cum ar fi cazul gecii maron), cu atât mai mult cu cât mâneca obiectului de îmbrăcăminte purtată la interior este mai scurtă.
Sub un ultim aspect, declaraţiile martorului M.D. - care a dat primele informaţii organelor de cercetare penală, recunoscându-l pe inculpat, după mediatizarea portretului robot, ca fiind un fost coleg de celulă şi oferind apoi detalii despre confesiunile inculpatului privitoare la faptă, urmare a cazării în aceeaşi celulă din Arestul IPJ Braşov, au fost în mod corect caracterizate ca nesincere, nefiind în măsură să dovedească vinovăţia inculpatului, avându-se în vedere că nu se coroborează decât parţial cu alte mijloace de probă şi luând în considerare numeroasele inadvertenţe, reveniri şi refuzul de a răspunde la toate întrebările instanţei. De altfel, creditul pe care organele de anchetă l-au acordat informaţiilor acestui martor şi canalizarea anchetei doar asupra inculpatului, fără a lua în calcul şi alţi posibili suspecţi, reprezintă o carenţă a anchetei penale, anchetatorii pierzând şansa să abordeze şi să exploateze şi alte piste; totodată, mediatizarea excesivă a cauzei şi difuzarea portretului robot al inculpatului, au alterat în parte memoria martorilor, deformând datele percepute de aceştia.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dat eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo), transformându-se, practic, într-o probă pozitivă de nevinovăţie.
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, ce se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia acestuia, în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite. Aceasta deoarece înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
Pentru toate aceste motive, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3 )C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de parchet şi partea vătămată C.D., constatând că soluţia de achitare dispusă în cauză este corectă.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta - parte vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi partea vătămată C.D. împotriva deciziei penale nr. 44/Ap din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D.E.A.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei pentru apărarea intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3869/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3872/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
