ICCJ. Decizia nr. 3961/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3961/2008
Dosar nr. 440/32/2008
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondat, plângerea formulată de petiţionarul S.M., împotriva rezoluţiilor nr. 564/P/2008 din 02 iunie 2008 şi nr. 539/II/2 din 02 iulie 2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petiţionarul S.M. a reclamat judecătorii de la Judecătoria Bacău şi Tribunalul Bacău, care au soluţionat în fond şi recurs dosarul nr. 7184/180/2007 al Judecătoriei Bacău, respectiv C.L. de la Judecătoria Bacău şi M.A.A., F.C.L., P.C.M. de la Tribunalul Bacău pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că au ignorat dispoziţiile Codului de procedură civilă şi cele ale fondului funciar, fapte ce au avut drept rezultat încălcarea dreptului său de proprietate prin pronunţarea unor hotărâri ilegale.
Prin rezoluţia nr. 564/P/2008 din 2 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 38 din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale faţă de M.A.A., F.C.L., P.C.M., judecători la Tribunalul Bacău şi C.L., judecător la Judecătoria Bacău, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la expertul T.V., faţă de care urmează a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiune de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. (1) – (4) C. pen., de către Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău .
Procurorul General al Parchetul de pe lângă Curtea de Bacău, prin rezoluţia nr. 539/II/2/2008 din 02 iulie 2008, a respins plângerea formulată de petiţionarul S.M. împotriva rezoluţiei sus-menţionate.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor patru magistraţi, întrucât din actele premergătoare administrate nu rezultă că aceştia ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu imputată.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, arătând, în scris, prin cererea de recurs, că judecătorii au săvârşit cu intenţie fapte penale, pronunţând hotărâri în contra legii, motiv pentru care nu pot fi exceptaţi de la răspundere.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârşirea vreunei fapte penale de către intimaţi.
De asemenea, se constată că motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate sunt atributele magistraţilor, care se află în afara raportului juridic dedus judecăţii si înfăptuiesc justiţia în numele legii, fiind independenţi faţă de părţi, iar hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
De altfel, petiţionarul a avut posibilitatea formulării cererilor şi apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în faţa instanţelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a şi uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii si temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea soluţiilor.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4012/2008. Penal. Falsul material în... → |
|---|
