ICCJ. Decizia nr. 4167/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4167/2008
Dosar nr. 940/59/2008
Şedinţa publică din 15 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 231/ PI din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluţiei nr. 208/P/2008 din 10 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi împotriva rezoluţiei nr. 791/II/2/2008 din 20 august 2008 a procurorului general adjunct al parchetului sus-menţionat, pe care le-a menţinut ca legale şi temeinice.
Instanţa a reţinut că petentul, în calitate de persoană vătămată, a sesizat organul de urmărire penală prin plângere împotriva magistraţilor U.I. şi P.G., primul în calitate de preşedinte şi cel de-al doilea judecător, ambii la Judecătoria Moldova Nouă.
Persoana vătămată a susţinut prin plângere că judecătorul U.I. s-a abţinut, fără nici un temei, de la soluţionarea cauzelor penale nr. 30/261/2008 şi nr. 27/261/2008 ale Judecătoriei Moldova Nouă, iar judecătorul P.G. a admis cererile şi a reţinut cauzele pentru soluţionare, fiind interesat să-i scape de răspundere penală pe angajaţii SC M. SA.
A mai arătat că, ulterior, i-a recuzat pe cei doi judecători şi aceştia au soluţionat reciproc cererile, deşi trebuiau să le înainteze instanţei ierarhic superioare, pe motiv că nu se putea alcătui completul de judecată.
Asemenea, petentul a solicitat cercetarea celor doi judecători pentru faptul că deşi i-a recuzat în dosarul civil nr. 373/261/2008, judecătorul U.I. a procedat la soluţionarea cererii, în loc să o înainteze instanţei ierarhic superioare.
În sfârşit, prin completarea sesizărilor, conform declaraţiei din 26 iunie 2008, petentul i-a învinuit pe judecătorul U.I. şi pe grefierul de şedinţă D.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în aceea că au modificat data redactării şi, respectiv, tehnoredactării sentinţei civile nr. 862 din 30 noiembrie 2006 şi, respectiv, 22 decembrie 2006, au trecut 27 decembrie 2006, cu scopul de a da posibilitate SC M. SA să declare recurs, după expirarea celor 10 zile de la comunicarea hotărârii, recurs care, de altfel, este şi lovit de nulitate, fiind depus la instanţa de recurs, în loc de instanţa de fond.
Prin rezoluţia nr. 208/P/2008 din 10 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul U.I., sub aspectul infracţiunilor prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faţă de judecătorul P.G., sub aspectul infracţiunii prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de grefierul D.M., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 864 din 30 noiembrie 2006, Judecătoria Moldova Nouă, în complet din care a făcut parte judecătorul U.I., cu grefier al şedinţei D.M., a fost admisă acţiunea formulată de A.P.G. împotriva pârâtei SC M. SA, obligând-o pe aceasta din urmă să efectueze notificarea înscrierilor în carnetul de muncă al reclamantului, în sensul acordării grupei de muncă I pentru perioada 31 mai 1991 – 1 august 1996.
S-a menţionat în hotărâre că aceasta este definitivă, iar termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare.
Pe ultima pagină a sentinţei s-a consemnat că hotărârea a fost redactată de U.I. la data de 18 decembrie 2006 şi tehnoredactată de M.D. la data de 22 decembrie 2006.
Hotărârea a fost comunicată, conform dovezilor de la dosar, la data de 28 decembrie 2006, reclamantului A.P.G. şi la data de 5 ianuarie 2007 SC M. SA.
A declarat recurs SC M. SA, la data de 15 ianuarie 2007, depus la Tribunalul Caraş - Severin, care apoi l-a trimis la Judecătoria Moldova Nouă pentru înregistrare şi înaintarea cu dosarul cauzei, ceea ce ulterior s-a şi realizat.
La termenul de judecată din 14 decembrie 2007, în recurs s-a dispus suspendarea judecării cauzei, la cererea intimatului A.P.G.
Din aceste elemente de fapt, arată procurorul, rezultă că nu s-a produs nicio modificare de date, iar termenul de recurs, conform legii, curge de la comunicare, neavând nicio relevanţă juridică data redactării şi tehnoredactării hotărârii.
Faptul că recursul a fost depus direct la instanţa de recursşi nu la cea de fond reprezintă, conform motivării soluţiei de neurmărire o chestiune în competenţa de analiză, sub aspectul nulităţii, a instanţei de recurs.
S-a conchis că nu există, în materialitatea sa, fapta de fals intelectual.
Referitor, la cererile de abţinere şi, respectiv, de recuzare în care sunt implicaţi judecătorii U.I. şi P.G. s-au constatat următoarele:
- judecătorul P.G. a admis prin încheierea nr. 29 din 26 februarie 2008, cererea de abţinere formulată de judecătorul U.I., de a participa la judecarea cauzei penale nr. 30/261/2008 având ca obiect cererea de revizuire, reţinând cauza pentru soluţionare.
Petentul A.P.G. a solicitat recuzarea judecătorului P.G. în cauză, cerere admisă de judecătorul U.I. prin încheierea nr. 40 din 7 martie 2008 când a constatat şi că la Judecătoria Moldova Nouă nu se mai poate constitui legal completul de judecată.
Sesizat în acest caz, Tribunalul Caraş – Severin, constatând că la Judecătoria Moldova Nouă nu se mai poate constitui complet de judecată, prin încheierea din 3 aprilie 2008 a desemnat pentru soluţionarea cererii de revizuire o altă instanţă egală în grad, respectiv, Judecătoria Oraviţa.
Situaţia este identică şi în privinţa abţinerii şi recuzării din dosarul penal nr. 27/261/2008, Tribunalul Caras – Severin, desemnând tot Judecătoria Oraviţa să soluţioneze cererea de revizuire din acest dosar.
Prin încheierea nr. 66 din 12 iunie 2008, judecătorul U.I. a respins cererea de recuzare făcută de acelaşi petent împotriva judecătorului P.G. în dosarul civil nr. 373/261/2008.
Procurorul a constatat că nu există elemente din care să rezulte săvârşirea unor fapte penale în legătură cu soluţionarea cererilor de abţinere şi recuzare, nefiind suficientă simpla nemulţumire a petentului faţă de aceste soluţii.
Plângerea petentului A.P.G. împotriva soluţiei de neurmărire a fost respinsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 791/II/2/2008 din 20 august a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul A.P.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată în faţa judecătorului, plângere respinsă, aşa cum s-a arătat, prin sentinţa penală nr. 231 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Instanţa a constatat că rezoluţia de neurmărire atacată este legală şi temeinică, faptele imputate neexistând în materialitatea lor, iar criticile aduse prin plângere neprivind nici un argument juridic pertinent.
Împotriva hotărârii sus-menţionate petentul A.P.G. a declarat recurs, motivat în scris, prin reluarea elementelor de fapt, cărora le atribuie caracter penal, fără vreo susţinere prin indicarea unor mijloace de probă ori insuficienţe în administrarea actelor premergătoare.
Mai mult, petentul recurent, relevând fapte de încălcare a legii, săvârşite de judecătorii de la Judecătoria Moldova Nouă după adoptarea soluţiei de neurmărire în cauză, solicită, pentru şi în legătură cu acestea, trimiterea cauzei de faţă la Curtea Europeană de Justiţie de la Bruxelles, fără a mai soluţiona fondul.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce priveşte solicitarea petiţionarului A.P.G. de desesizare şi trimitere a cauzei la C.E.J. de la Bruxelles (corect, de la Luxembourg) pentru judecarea unor fapte imputate magistraţilor judecători şi care nu fac obiectul soluţiei de netrimitere în judecată, cu motivarea de continuitate în încălcarea legii, Înalta Curte constată că această cerere nu poate fi examinată, întrucât excede limitelor de investire stabilite prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
În referire la faptele reclamate organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, care fac obiectul cauzei de faţă, Curtea constată că atât rezoluţia nr. 208/P/2008 din 10 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cât şi sentinţa penală atacată, sunt legale şi temeinice.
La datele la care se pretinde că au fost săvârşite faptele, Judecătoria Moldova Nouă avea în activitate doar cei doi judecători, respectiv U.I. şi P.G., încât, orice cerere de abţinere a unuia sau de recuzare a aceluiaşi judecător, nu putea fi soluţionată decât de celălalt judecător.
În situaţiile de incompatibilitate a ambilor judecători, aşa cum s-a întâmplat în dosarele nr. 30/261/2008 şi nr. 27/261/2008, Tribunalul Caraş – Severin a stabilit altă instanţă să soluţioneze cauzele.
Au fost evident, şi situaţii în care, cu toate insistenţele petentului, judecata a rămas şi a continuat la Judecătoria Moldova Nouă, cum a fost cea din dosarul nr. 373/261/2008, în care judecătorul U.I. a respins, prin încheierea din 12 iunie 2008 cererea de recuzare a judecătorului P.G.
Din niciun indiciu sau probă, după cum nici din plângerile şi declaraţiile petiţionarului, nu rezultă elemente sau date cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni de către cei doi magistraţi în legătură cu cauzele reclamate.
Asemenea, este corectă constatarea inexistenţei infracţiunii de fals intelectual în legătură cu comunicarea sentinţei civile nr. 862 din 30 noiembrie 2006, petentul făcând confuzie între data redactării şi tehnoredactării hotărârii, pe de o parte, şi data comunicării, aceasta din urmă fiind relevantă pentru curgerea termenului de recurs.
Faţă de cele ce preced, constatând că atât rezoluţia de neurmărire, cât şi hotărârea instanţei sunt legale şi temeinice, recursul petentului A.P.G. urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 231/ PI din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4058/2008. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 4185/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
