ICCJ. Decizia nr. 4047/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4047/200.
Dosar nr. 534/42/200.
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 4 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M. împotriva rezoluţiei nr. 445/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-a reţinut că petiţionara a formulat plângere împotriva intimatului R.M., judecător la Judecătoria Ploieşti, privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
In motivarea plângerii, petiţionara a arătat că judecătorul nu a luat în considerare delegaţia preşedintelui S.A. Inoteşti în cadrul dosarului civil nr. 13755/281/2006 al Judecătoriei Ploieşti. De asemenea, s-a mai arătat că judecătorul a săvârşit grave nereguli în soluţionarea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 11121/1992 a Judecătoriei Ploieşti.
Prin rezoluţia din 25 septembrie 2007 dată în dosarul nr. 445/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Rezoluţia a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la solicitarea petiţionarei. Prin rezoluţia nr. 33/II/2/2008 din 11 ianuarie 2007 s-a admis plângerea şi s-a infirmat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, reţinându-se că procurorul nu a efectuat urmărirea penală şi nu a dispus nici o soluţie pentru infracţiunile prevăzute de art. 289, art. 291 şi art. 264 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 445/P/2007 din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289, art. 291 şi art. 264 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Şi această rezoluţie a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la solicitarea petiţionarei. Prin rezoluţia nr. 881/11/2/2008 din 11 mai 2008 plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Plângerea formulată de petiţionară împotriva celor două rezoluţii s-a respins ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 125 din 4 septembrie 2008, reţinând că nu sunt temeiuri a se considera că intimatul a săvârşit infracţiunile reclamate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M., arătând că este nemulţumită de soluţia pronunţată, intimatul împotriva căruia a formulat plângere fiind vinovat de infracţiunile menţionate în plângerea iniţială.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanţe în baza motivelor de recurs, dar şi potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Înalta Curte reţine că, întemeiat, prin rezoluţia atacată s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat, întrucât acesta şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracţiunile reclamate nu există.
Fapta judecătorilor de a pronunţa hotărâri în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, iar partea nemulţumită de măsurile luate poate să le conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare şi extraordinare, prevăzute de lege.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionară, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Este de observat că în dispozitivul sentinţei penale recurate s-a menţionat greşit data emiterii rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, situaţie pe care Înalta Curte o consideră o eroare materială ce urmează a fi corectată de instanţă conform art. 195 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M. împotriva sentinţei penale nr. 125 din 4 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4046/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4051/2008. Penal → |
|---|
