ICCJ. Decizia nr. 4041/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4041/200.
Dosar nr. 1118/54/200.
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 207/P/2008 din 30 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a reţinut că petiţionarul a formulat plângere împotriva magistratului S.G., prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că a formulat plângere împotriva agentului de poliţie S.A. şi, fiind nemulţumit de soluţia adoptată de procuror, a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj. Acesta nu i-a dat câştig de cauză, nu a audiat martorii pe care i-a propus, săvârşind astfel, în opinia petiţionarului, infracţiunea de abuz în serviciu.
Prin rezoluţia din 30 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 207/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Rezoluţia a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluţia nr. 969/II/2/2008 din 23 mai 2008 a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarului.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva celor două rezoluţii s-a respins ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 171/2008, reţinându-se că nu sunt temeiuri a se considera că intimatul a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul P.M., arătând că este nemulţumit de soluţia pronunţată, intimatul împotriva căruia a formulat plângere fiind vinovat de abuz în serviciu.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanţe în baza motivelor de recurs, dar şi potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Înalta Curte reţine că, întemeiat, prin rezoluţia atacată s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat, întrucât acesta şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracţiunea de abuz în serviciu reclamată nu există.
Fapta judecătorilor de a pronunţa hotărâri în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau a procurorilor de a instrumenta un dosar nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, iar partea nemulţumită de măsurile luate poate să le conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare şi extraordinare, prevăzute de lege.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 171 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4039/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4044/2008. Penal → |
|---|
