ICCJ. Decizia nr. 4056/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4056/200.
Dosar nr. 377/83/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 208 din 23 mai 2008 , Tribunalul Satu Mare a hotărât, între altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 91 C. pen., achitarea inculpatului P.R.M. pentru infracţiunea de punere în vânzare de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului amenda administrativă în sumă de 1000 lei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de droguri cumpărate sau ridicate de la inculpaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 13 martie 2007, inculpatul P.R.M., fost coleg de muncă şi prieten cu inculpatul S.E.C., a luat de la acesta din urmă 3 ţigări de canabis, cu suma de 175 lei, în scopul de a le vinde, ulterior acesta vânzând ţigările colaboratorului autorizat.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 381062 din 15 martie 2007 a rezultat că cele 3 ţigări vândute de inculpatul P.R.M. conţin tutun în amestec cu canabis şi că în proba în litigiu s-a pus în evidenţă THB biosintetizat de planta canabis sativa.
Inculpatul P.R.M. a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Prima instanţă a apreciat că raportat la împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, fapta în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 89/A din 7 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinţei penale nr. 208 din 23 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că susţinerile parchetului în sensul că fapta reprezintă o problemă dintre cele mai grave cu care se confruntă societatea, nefiind lipsită de pericol social şi impunându-se condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată sunt nefondate având în vedere că inculpatul nu a realizat câştiguri din acel act, din modalitatea de săvârşire a infracţiunii, cât şi din aspecte ce ţin de persoana inculpatului, rezultă că reeducarea lui se poate face fără aplicarea unei pedepse, printr-o sancţiune administrativă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care invocând temeiul de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi aplicarea unei pedepse inculpatului, iar ca modalitate de executare aplicarea art. 81 C. pen., arătând că valoarea socială apărată e protejată de legea penală prin norme severe, legislaţia conferind un pericol social ridicat al acestor fapte, pentru care trebuie o reprimare pe măsură.
Recursul declarat de parchet este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că instanţele au apreciat corect că, raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta, la persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, fapta în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Din probele administrate rezultă că fapta a fost săvârşită în mod izolat, la dosar neexistând probe că inculpatul ar fi vândut şi în alte ocazii droguri, cantitatea de droguri este foarte mică (3 ţigări conţinând tutun în amestec cu canabis), iar inculpatul nu a realizat şi nici nu a căutat să realizeze câştiguri materiale din vânzarea acestora, suma de 175 lei neprofitând acestuia. Mai mult decât atât, cel care a avut iniţiativa vânzării a fost coinculpatul S.E.C., care s-a oferit să procure drogurile.
Deşi infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este o infracţiune de pericol, pentru existenţa căreia este suficient ca rezultatul să constea într-o stare de pericol, nefiind necesară producerea unui rezultat material, Curtea apreciază că prima trăsătură a infracţiunii, potrivit art. 17 C. pen., respectiv pericolul social, reglementată în dispoziţia art.18 din acelaşi cod, nu este îndeplinită, în sensul că atingerea adusă valorii sociale ocrotite de legea penală (în cauză sănătatea şi viaţa oamenilor) este minimă raportat la cele expuse mai sus, astfel încât, în mod corect, ambele instanţe au apreciat că pentru reeducarea inculpatului nu este necesară aplicarea unei pedepse, fiind suficientă aplicarea unei sancţiuni administrative pentru ca acesta să nu mai săvârşească pe viitor alte fapte penale.
În consecinţă situaţia de fapt a fost corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât nu subzistă eroarea gravă de fapt, cu consecinţa unei greşite soluţii de condamnare, prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocată de parchet.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondat motivul de recurs invocat şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat P.R.M. pentru prestaţia efectuată până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, conform art. 5 şi art. 6 din Protocolul încheiat de Uniunea Naţională a Barourilor din România cu Ministerul Justiţiei, în suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 89/A din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.R.M.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat P.R.M., suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4053/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4060/2008. Penal → |
|---|
