ICCJ. Decizia nr. 4121/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4121/200.
Dosar nr. 32/42/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 47 din 19 martie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarii Asociaţia „Anticorupţia" şi I.C. împotriva rezoluţiei nr. 509/P/2007 din 20 noiembrie 2007 şi nr. 1805/11/2/2007 din 28 decembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pe care Ie-a menţinut ca fiind legale şi temeinice.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele.
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva magistratei judecătoare T.M. şi avocatului C.M. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 193, art. 205, art. 206, art. 246 şi art. 250 C. pen., susţinând că magistrata a pronunţat o soluţie nelegală într-un dosar civil, în care petiţionarul a avut calitatea de mandatar al reclamantei P.F. şi preşedinte al Asociaţiei Anticorupţia, prin faptul că a refuzat nejustificat să administreze probele solicitate, concludente şi pertinente în soluţionarea cauzei. Referitor la avocatul C.M., petiţionarul a motivat că acesta a făcut afirmaţii cu privire la Asociaţia Anticorupţia, de natură să aducă prejudicii imaginii acesteia.
Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 509/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se că, din verificările efectuate, rezultă că la soluţionarea dosarului civil s-au respectat normele procedurale în materie, iar pledoaria avocatului nu poate fi asimilată unor fapte penale.
Prin rezoluţia din 28 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 1805/11/2/2007 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că faptele la care s-a referit petiţionarul în plângerea penală nu se confirmă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina intimaţilor.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit, în mod corect, atribuţiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Criticile petiţionarului, care se referă la modul de soluţionare a cauzei de către intimata judecătoare, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate de petiţionar.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie în cadrul instanţelor de judecată, îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii, având obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate şi desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac.
Desfăşurarea activităţii de jurisdicţie nu poate fi concepută fără independenţa şi autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiţia, principiu înscris în Constituţie şi în Statutul Magistraţilor.
Aşa fiind, hotărârile judecătoreşti nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăşi o infracţiune.
De altfel, în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., instanţa este investită doar cu verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de procuror, însă nu se poate substitui magistratului judecător care a pronunţat soluţia pe baza probatoriului examinat nemijlocit în dosarul civil.
În ce priveşte activitatea avocatului intimat, care a exercitat apărarea pentru susţinerea intereselor pârâtei, nici aceasta nu poate fi incriminată penal, întrucât a fost susţinută pe baza unui contract de asistenţă juridică, încheiat conform normelor deontologice profesionale.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari Asociaţia „Anticoruptia" şi I.C. împotriva sentinţei penale nr. 47 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4114/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4122/2008. Penal → |
|---|
