ICCJ. Decizia nr. 4122/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4122/2008
Dosar nr. 378/32/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţa
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 din 2 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii V.V., prin procurator V.I., I.S.C. şi I.T. împotriva rezoluţiei din 14 mai 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 411/11/2/2008.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele.
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarii au solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc P.C.S. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 247, art. 323 şi art. 220 alin. (2), (3) C. pen. şi faţă de C.V., C.E. şi R.C. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 323 şi art. 220 alin. (2), (3) C. pen., susţinând că executorul judecătoresc a pus-o ilegal în posesie pe C.E., prin deposedarea altor proprietari, deşi i s-a comunicat această situaţie de către martorii prezenţi.
Prin rezoluţia din 26 martie 2008, dată în dosarul nr. 589/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul executor judecătoresc, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se, din verificările efectuate, că executorul judecătoresc nu a comis fapte de natură penală cu ocazia executării sentinţei civile a Judecătoriei Moineşti sau că ar fi îngrădit folosinţa sau exerciţiul drepturilor petiţionarilor printr-o acţiune ilicită. întrucât dreptul de proprietate al defunctului C.S.N. asupra suprafeţei de teren revendicată de petiţionara V.V. a fost stabilit de instanţă, prin hotărâre judecătorească, cu efecte erga omnes.
Prin rezoluţia din 14 mai 2008, dată în dosarul nr. 411/11/2/2008, Procurorul general a menţinut şi confirmat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarii au criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarilor, reţinând, în esenţă, că, în raport de actele dosarului, nu rezultă că executorul judecătoresc a încălcat dispoziţiile legale de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti, ci a lămurit toate aspectele referitoare la delimitarea suprafeţei de teren pentru care urma să se facă punerea
în posesie potrivit hotărârii judecătoreşti.
S-a mai reţinut că celelalte aspecte reclamate de petiţionari, referitoare la delimitarea suprafeţei în litigiu şi dreptul de proprietate al acesteia nu sunt de competenţa procurorului care a soluţionat plângerea, putând fi examinate cu ocazia controlului judecătoresc.
Aşa fiind, s-a concluzionat că din actele premergătoare efectuate, nu a rezultat faptul că executorul judecătoresc P.C.S., lucrătorul de poliţie R.C. şi numitele C.V. şi C.E. ar fi comis vreuna dintre faptele pretins săvârşite.
Împotriva sentinţei au declarat recurs petiţionarii.
Recursurile declarate de petiţionari împotriva sentinţei, motivat la filele 21-23 din dosar, sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionari, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina executorului judecătoresc, a agentului de poliţie R.C. şi a numitelor C.V. şi C.E.
Din analiza actelor premergătoare, rezultă că intimatul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile legii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond în considerente.
Procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt indicii că s-ar fi comis vreuna dintre infracţiunile reclamate de petiţionari.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa penală este învestită numai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, nu şi cu soluţionarea unor aspecte care ţin de fondul cauzei civile, ea neputându-se erija în rolul instanţei care a soluţionat cauza civilă. Pentru toate aspectele ce ţin de greşita aplicare sau interpretare a dispoziţiilor legale de către executorul judecătoresc, legiuitorul a reglementat posibilitatea verificării lor de către instanţa competentă, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.
Criticile recurenţilor petiţionari, referitoare la actele executorului judecătoresc pot fi soluţionate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condiţiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispoziţiilor procesuale, a căilor de atac prevăzute de lege.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari V.V., prin procurator V.I., I.S.C. şi I.T. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4121/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4126/2008. Penal → |
|---|
