ICCJ. Decizia nr. 4129/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4129/200.
Dosar nr. 598/45/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC V. Dumbrava SA Vaslui împotriva rezoluţiilor nr. 460/P/2007 din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi şi nr. 485/ll/2/2008 din 12 iunie 2008 a procurorului general, pe care Ie-a menţinut.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc B.M. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 2481 şi art. 291 C. pen., susţinând că, în calitate de executor judecătoresc, a solicitat Judecătoriei Vaslui, în numele SC F. SRL Huşi, încuviinţarea executării silite a contractului nr. 16 din 10 mai 2001 încheiat cu petiţionara, deşi contractul respective nu îndeplinea condiţiile pentru a constitui titlu executoriu. Ulterior, executorul a vândut la licitaţie publică imobilul petiţionarei situate în Vaslui, cu încălcarea dispoziţiilor procesual civile care reglementează o asemenea vânzare, uzând de un certificat de grefă eliberat de Judecătoria Vaslui, care nu îndeplinea condiţiile de formă şi nu cuprindea descrierea imobilului vândut, omisiune ce a condus la vânzarea nelegală a acestuia.
Prin rezoluţia din 10 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 460/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, după redeschiderea şi completarea cercetărilor, urmare admiterii plângerii petiţionarei şi infirmării parţiale a primei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de acelaşi intimat, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul executor judecătoresc, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se, din verificările efectuate, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) a intervenit prescripţia, pentru următoarele motive:
Din actele premergătoare efectuate, s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia esenţială pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 246 combinat cu art. 2481 C. pen., în raport de cuantumul minim al pagubei materiale, care trebuie să fie de cel puţin 200.000 RON, întrucât în cauză preţul de vânzare a imobilului stabilit de către executorul judecătoresc în cadrul formalităţilor premergătoare vânzării imobiliare a fost de 1.065.800.000 lei.
în ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare, s-a reţinut că acesta a fost investit cu formulă executorie de către Judecătoria Huşi, la data de 22 ianuarie 2002, devenind titlu executoriu, fiind certificat în acest sens în cuprinsul înscrisului. în baza acestui titlu executoriu, la cererea formulată de creditorul SC F. SRL Huşi, Judecătoria Vaslui, a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorului SC V. Dumbrava Vaslui SA, constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 372 şi art. 373 C. proc. civ. în temeiul dispoziţiei instanţei de judecată, executorul judecătoresc B.M. era obligat să procedeze la urmărirea bunurilor imobile şi mobile ale debitorului.
în concluzie, s-a mai reţinut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au condus la constatarea împrejurării că executorul judecătoresc şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu prin constituirea dosarului de executare silită, acesta procedând în conformitate cu dispoziţiile legale la executarea silită prin vânzare la licitaţie publică, dispusă de instanţa de judecată.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pretins săvârşită la data de 2 august 2002, s-a reţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie la data de 2 august 2007.
De asemenea, au fost respinse cererile de acordare a despăgubirilor materiale şi de luare a măsurilor asigurătorii, în raport de faptul că în cauză nu s-a început urmărirea penală.
Prin rezoluţia din 12 iunie 2008, dată în dosarul nr. 485/ll/2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionara a criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, reţinând, în esenţă, următoarele:
Din actele premergătoare administrate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile legale cu ocazia executării silite a debitorului SC V. Dumbrava SA Vaslui, în baza titlului executoriu emis de Judecătoria Huşi şi încuviinţat a fi executat silit de către aceiaşi judecătorie, astfel că nu se poate reţine intenţia acestuia de a-şi încălca atribuţiile de serviciu sau de a le îndeplini în mod defectuos, care să producă o vătămare intereselor petiţionarei.
Drept urmare, s-a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 combinat cu art. 2481 C. pen., inclusiv sub aspectul valorii prejudiciului şi că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale cu privire la cealaltă infracţiune reclamată.
Totodată, în mod legal au fost respinse de către procuror pretenţiile civile formulate de petiţionară şi cererea de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor intimatului, faţă de soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara, pe care însă nu l-a motivat.
Recursul declarat de petiţionară împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionară, ca nefondată. Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina executorului judecătoresc.
Din analiza actelor premergătoare, rezultă că intimatul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile legii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond în considerente.
Procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 combinat cu art. 2481 C. pen. şi că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Criticile recurentei petiţionare, referitoare la actele executorului judecătoresc puteau fi soluţionate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condiţiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispoziţiilor procesuale, a căilor de atac prevăzute de lege.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC V. Dumbrava S.A. Vaslui împotriva sentinţei penale nr. 111 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4126/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4132/2008. Penal → |
|---|
