ICCJ. Decizia nr. 4126/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4126/200.
Dosar nr. 2506/2/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 153 din 28 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.G. împotriva rezoluţiei nr. 517/ll-2/2008 din 28 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele.
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numiţilor G.I., C.S., A.L., şi a notarilor E.G., S.S. şi T.D., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 289, art. 291 C. pen., susţinând că la biroul notarilor publici au fost autentificate două contracte de vânzare-cumpărare, prin care se transmitea dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 contracte ce conţineau date false privind suprafaţa de teren aferentă acestuia, de natură să împiedice normala exercitare a drepturilor petiţionarului, proprietar al apartamentului nr. 2 din acelaşi imobil. S-a mai susţinut că aceste contracte au fost folosite de numita C.S. în mai multe litigii aflate pe rolul instanţelor din Bucureşti.
Prin ordonanţa din 13 martie 2008, dată în dosarul nr. 1975/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii G.I., C.S., A.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi a notarului public E.G. pentru infracţiunea prevăzută de art.289 C. pen., iar, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici S.S. şi T.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus, în baza art. 38 raportat la art. 34 lit. d), art. 42 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., disjungerea cauzei cu privire la comiterea de către numita C.S. a infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
S-a reţinut, în esenţă, că cele două contracte au fost autentificate în anul 1998 şi 2002, de către notarul public E.G., date în raport de care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. Referitor la notarii publici S.S. şi T.D., s-a reţinut că aceştia nu au avut nicio contribuţie la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare reclamate, ei fiind doar asociaţi ai notarului public E.G.
Prin rezoluţia din 28 martie 2008, dată în dosarul nr. 517/11-2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinându-se, în esenţă, că ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:
S-a dispus în mod corect neînceperea urmăriri penale faţă de intimaţi, faţă de împrejurarea că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Susţinerile petiţionarului, cu privire la termenul depunerii plângerii penale nu sunt întemeiate şi nu prezintă relevanţă juridică, întrucât calculul termenului prescripţiei răspunderii penale se face de la data săvârşirii faptei, iar nu de la data depunerii plângerii.
Cu privire la notarii publici S.S. şi T.D., s-a reţinut că nu au avut nicio contribuţie la comiterea faptelor reclamate de petiţionar, aceştia fiind doar asociaţi ai notarului public E.G.
Totodată, faţă de împrejurarea că intimata C.S. a folosit cele două contracte drept probă în faţa unei instanţe civile, în cursul anului 2005, s-a dispus corect disjungerea cauzei şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, pentru a efectua cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care l-a motivate la filele 12-16 din dosar.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina intimaţilor.
Susţinerile recurentului petiţionar - că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin cele două declaraţii existente la filele 29-31 din dosarul nr. 1975/P/2007 şi prin rezoluţia procurorului A.D. (filele 11-12 acelaşi dosar) - sunt greşite şi, deci, neîntemeiate. Sub acest aspect, art. 123 C. pen. prevede că întreruperea cursului prescripţiei intervine prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.
Or, cele două declaraţii şi rezoluţia procurorului A.D., la care se referă recurentul petiţionar nu puteau constitui motive de întrerupere a cursului prescripţiei, pentru că atât cele două declaraţii, cât şi rezoluţia au fost efectuate în cursul actelor premergătoare şi nu într-o cauză în care era începută şi în care se desfăşura urmărirea penală.
Aşa fiind, sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.G. împotriva sentinţei penale nr. 153 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4122/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4129/2008. Penal → |
|---|
