ICCJ. Decizia nr. 4177/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4177/2008
Dosar nr. 7797/2/200.
Şedinţa publică din 15 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin sesizarea formulată şi înregistrată la 4 decembrie 2008, a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanţă din Eupen, Belgia, faţă de U.L.P., cetăţean român pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau jaf eu violenţă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, a mai solicitat să se dispună cu privire la luarea măsurii arestării faţă de persoana solicitată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 316 din 8 decembrie 2008 a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanţă din Eupen, Belgia, faţă de U.L.P. şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanţă din Eupen, Belgia, faţă de U.L.P.
Prin aceeaşi hotărâre prima instanţă a dispus arestarea persoanei solicitate U.L.P. în vederea predării către autorităţile judiciare belgiene (A.S., Parchetul General din Eupen), pe o perioadă de 25 zile, de la 9 decembrie 2008 până la 2 ianuarie 2009 şi emiterea mandatului de arestare.
Prima instanţă a dispus, de asemenea, predarea persoanei solicitate U.L.P. către autorităţile judiciare belgiene, Parchetul General din Eupen, cu respectarea dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea 302/2004 modificată, stabilind totodată ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru asistarea persoanei solicitate, să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că, în baza semnalării transmisă prin intermediul Interpol potrivit căreia împotriva numitului U.L.P., a fost emis la data de 6 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanţă din Eupen, Belgia, mandatul european de arestare nr. 108/2008 pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau jaf cu violenţă, prevăzut de art. 461, art. 468, art. 471 paragraf 5 şi 6 şi art. 472 paragraf 1 C. pen. belgian, reţinându-se, în fapt, că la data de 20 octombrie 2008 în Eupen, Belgia, inculpatul l-a deposedat cu violenţă pe dl. P.B. de servieta sa, cu circumstanţa că infracţiunea a fost săvârşită de două sau mai multe persoane şi că inculpatul a folosit o maşină pentru a părăsi locul infracţiunii.
S-a apreciat de către prima instanţă că, potrivit art. 66 alin. (4) coroborat cu art. 765 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, privind cooperarea internaţională în materie penală, semnalarea echivalează cu un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, având acelaşi efect ca şi o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, în sensul art. 16 din Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957.
S-a constatat că în temeiul dispoziţiilor art. 883 alin. (1) din Legea 302/2004, modificat prin Legea nr. 222/2008 s-a dispus reţinerea persoanei solicitate U.L.P. pe o durată de 24 de ore, începând de la 3 decembrie 2008, ora 18,30 până la data de 4 decembrie 2008, ora 18,30 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi sesizarea Curţii.
Prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 90 alin. (2) din legea sus-menţionată, modificată, a luat măsura arestării pe o durată de 5 zile, de la 4 decembrie până la 8 decembrie faţă de persoana solicitată, inculpatul U.L.P.
Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile legale, în sensul că există un mandat european de arestare din 6 noiembrie 2008, mandat ce urmează a fi înaintat autorităţilor române înlăuntrul celor 5 zile şi că există pericolul sustragerii persoanei solicitate de la procedura executării mandatului european de arestare având în vedere că aceasta a fost depistată pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti.
Persoana solicitată, inculpatul U.L.P., în şedinţă publică din 8 decembrie 2008 nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare belgiene şi a nu renunţat la principiul specialităţii, consacrată de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi a fost audiată în prezenţa unui avocat din oficiu.
Prima instanţă, constatând că erau îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este de cel puţin un an, iar arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale, în temeiul art. 81 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 privind cooperarea internaţională în materie penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 6 noiembrie 2008 de Curtea de Primă Instanţă din Eupen, Belgia, faţă de U.L.P., arestarea acestuia în vederea predării autorităţii judiciare belgiene, pe o perioadă de 25 de zile, de la 09 decembrie 2008 până la 2 ianuarie 2009 şi emiterea mandatului de arestare.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, în termen legal, a formulat recurs persoana solicitată U.L.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauza supusă analizei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost investită cu solicitarea autorităţilor judiciare belgiene de predare a numitului U.L.P. în vederea executării unui mandat european de arestare, cu privire la care, după traducerea sa în limba română, s-a procedat apoi la verificarea conţinutului său şi, astfel prima instanţă a constatat că acesta cuprinde toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 cu modificările ulterioare.
Persoana solicitată a fost reţinută 24 ore prin ordonanţa nr. 27 din 3 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 6336/II-5/2008 şi apoi prezentată în faţa instanţei, care a procedat la informarea acesteia, conform art. 89 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă, persoana solicitată a fost arestată preventiv pe o perioadă de 5 de zile, începând cu 4 decembrie 2008 până la 8 decembrie 2008 inclusiv.
Se constată că la 8 decembrie 2008, cu ocazia audierii persoanei solicitate, în condiţiile art. 90 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa către autorităţile belgiene, întrucât nu este vinovat de faptele pentru care s-a efectuat acesta solicitare.
În speţă, Înalta Curte constată că, într-adevăr persoana solicitată este cercetată atât de autorităţile judiciare belgiene, care au emis mandat european de arestare la 6 noiembrie 2008, pe numele aceleiaşi persoane, în vederea cercetării sale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 461, art. 468, art. 471 paragraf 5 şi 6 şi art. 472 paragraf 1 din Codul penal belgian - furt organizat armat, fapta fiind săvârşită în Eupen-Belgia.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, a reţinut, în mod justificat, că persoana solicitată U.L.P. deşi nu a renunţat la principiul specialităţii, a procedat în mod corect, atunci când a apreciat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie se impune predarea persoanei solicitate către Parchetul General din Eupen, asigurându-se astfel, condiţii mai bune pentru exercitarea urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a recunoscut învinuirile aduse.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
2
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că mandatul european de arestare se execută astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L.190/1 din 18 iulie 2002.
Cât priveşte respectarea dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO, Înalta Curte reţine că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă, dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Prin dispoziţiile anterior invocate, se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea internă.
Nu există însă, o definiţie a noţiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naţionale în raport de circumstanţele fiecărui caz în parte.
În atare condiţii, existând un mandat european de arestare instanţa de fond a procedat corect conformându-se dispoziţiilor art. 89 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, procedând în consecinţă şi luând măsuri privind predarea persoanei solicitate, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată .
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată U.L.P. împotriva sentinţei penale nr. 316 din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată U.L.P. împotriva sentinţei penale nr. 316 din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4186/2008. Penal → |
|---|
