ICCJ. Decizia nr. 4196/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4196/200.
Dosar nr. 10504/1/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 346 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, a fost condamnat inculpatul L.I. la o pedeapsă rezultantă de 30 de ani închisoare pentru infracţiunile de omor calificat şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 174-175 lit. d) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen., reţinându-se, în sinteză, că la data de 20 septembrie 2006, minorul I.M., de 2 ani, a dispărut de la domiciliul mamei sale, răpit de inculpat, cadavrul acestuia fiind identificat la data de 19 octombrie 2006, pe raza oraşului Săveni, într-un sac din naylon, aflat în interiorul unui puţ din beton din apropierea gropii de gunoi a oraşului, având membrele inferioare şi superioare depăşite, ochii scoşi şi organele genitale externe tăiate.
împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava.
Prin încheierea din 10 decembrie 2008, curtea de apel a menţinut starea de arest a inculpatului reţinând, în esenţă, următoarele (pag. 2-3 a încheierii):
- subzistă temeiurile care au impus luarea măsurii preventive;
- în cursul urmării penale, inculpatul a evadat din Spitalul de psihiatrie Botoşani, unde fusese internat pentru efectuarea expertizei psihiatrice, fiind prins în seara aceleiaşi zile (3 noiembrie 2006).
Împotriva încheierii, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 300/2 cu referire la art. 160/b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus legal şi temeinic menţinerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile iniţiale [art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.] nu a dispărut, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa de 30 de ani închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Susţinerea apărării potrivit căreia, în opinia sa, la dosar nu sunt probe de vinovăţie constituie, după judecarea inculpatului în primă instanţă, o chestiune de fond care va fi examinată de instanţa de apel, competentă să devolueze cauza în fapt şi în drept, procedând la soluţionarea apelului declarat de acesta.
Pentru soluţionarea prezentului recurs, respectiv a aspectului adiacent cauzei penale (arestarea), la dosar sunt probe suficiente, astfel cum au fost menţionate în sentinţa instanţei de fond - în sensul art. 143 C. proc. pen. - care fac rezonabilă presupunerea săvârşirii de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia verificării arestării inculpatului în cursul judecăţii, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.I., împotriva încheierii din 10 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia minori şi familie, în dosarul nr. 1677/40/2007.
Obligă recurentul la pata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4192/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4201/2008. Penal → |
|---|
