ICCJ. Decizia nr. 4190/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4190/2008
Dosar nr. 1176/43/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 17 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost condamnat inculpatul T.R.S. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 264 C. pen. la o pedeapsă de 1 an şi 6 (şase) luni închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 291 C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului T.R.S. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, inculpatul T.R.S. urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 10 (zece) luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului T.R.S. prin prezenta sentinţă, pe o durată de 3 ani şi 10 luni care constituie termen de încercare conform art. 82 alin. (1) C. pen.
Potrivit prevederilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.R.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului T.R.S. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A fost condamnat inculpatul M.F. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influentă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la o pedeapsă de 3 ani şi 6 (şase) luni închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul M.F. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv cererea de eliberare a unui paşaport completată pe numele S.S.I.: procesul-verbal de contravenţie seria AY nr. 1601657 din 1 august 2006 şi paşaportul emis la data de 2 august 2006 pe numele S.S.I.
Potrivit prevederilor art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul M.F. suma de 374 lei.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 2000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a întocmit la data de 6 noiembrie 2006 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor T.R.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de favorizare a infractorului prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. şi respectiv M.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influentă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi uz de fals prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiuni cu referire la care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.33 lit. a) C. pen. pentru ambii inculpaţi.
Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut că în cursul lunii noiembrie 2005 făptuitorul S.S.I. care se afla la lucru în Franţa a fost victima unui furt din locuinţă fiindu-i sustrase actele de identitate inclusiv paşaportul turistic, motiv pentru care i-a contactat telefonic pe făptuitorii S.R.N. şi S.D.M., fratele respectiv cumnata sa solicitându-le sprijinul pentru a obţine un alt paşaport turistic fără a fi nevoit să vină în ţară. Ştiind că învinuitul S.C.P. cunoştea o persoană pe nume F. din Municipiul Târgu Mureş, care putea rezolva această problemă i-a solicitat acestuia să i-a legătura cu persoana menţionată astfel că în cursul lunii aprilie 2006 făptuitorii S.R.N., S.D.M. şi învinuitul S.C.P. s-au întâlnit cu inculpatul M.F. lângă staţia de carburanţi P. din Municipiul Târgu Mureş, inculpatul dându-le asigurări că avea cunoştinţe cu ajutorul cărora puteau obţine paşaportul pentru făptuitorul S.S.I. Se arată că, cu acea ocazie inculpatul şi-a reiterat pretenţia bănească constituită sub forma comisionului în valoare de 400 Euro din care un avans o sumă în lei, destinată achitării taxelor legale necesare eliberării paşaportului, în cursul întâlnirii menţionate inculpatul primind un avans de 6 milioane lei cu precizarea că restul comisionului până la valoarea de 400 Euro urma să îl achite la momentul la care vor primi paşaportul.
Din considerentele actului de sesizare rezultă că inculpatul M.F. nu şi-a onorat promisiunea de a obţine paşaportul până la jumătatea lunii aprilie 2006 când făptuitorul S.R.N. a plecat şi el în Franţa iar urmare a contactării telefonice şi personal în repetate rânduri, cerându-i-se explicaţii cu privire la neonorarea promisiunii pentru care solicitase şi primise comisionul, inculpatul M.F. a invocat diferite motive, ultimul dintre ele fiind acela că nu putea ridica paşaportul fără a avea o procură din partea titularului. în aceste condiţii făptuitorul S.S.I., a discutat telefonic cu inculpatul M.F. care i-a dictat datele sale de identitate şi numărul de telefon în vederea eliberării procurii însă datorită imposibilităţii obţinerii acesteia, făptuitorul S.S.I. a decis să vină în România pentru a-şi rezolva problema, lucru pe care în lipsa paşaportului I-a făcut în baza unui titlu de călătorie.
Ajungând în municipiul Târgu Mureş, la data de 01 august 2006 făptuitorul S.S.I. s-a întâlnit cu inculpatul M.F. la serviciul paşapoarte, acesta din urmă cerându-i unei angajate a serviciului să-l conducă pe făptuitor pentru a-i face poze precizând că a vorbit şi era aşteptat de numitul S. respectiv T.R.S. După efectuarea acestui demers care potrivit afirmaţiilor făptuitorului S.S.I. a avut loc fără a mai aştepta la rând, inculpatul M.F. i-a comunicat că, dată fiind sustragerea paşaportului anterior şi necesitatea declarării lui la Monitorul Oficial, noul act urma a-i fi gata abia în ziua următoare, respectiv în 02 august 2006 după orele 15,30 solicitându-i să se întâlnească pentru a ii înmâna. Pierzându-şi încrederea în inculpatul M.F. făptuitorul S.S.I. a luat legătura cu o fostă angajată a serviciului paşapoarte respectiv cu martora C.D. relatându-i cele întâmplate, martora îndrumându-l la agentul U.C. pe care l-a contactat în dimineaţa zilei de 02 august 2006, relatându-i cele întâmplate. În data de 02 august 2006 agentul U.C. i-a adus la cunoştinţă în mod verbal şefului serviciului respectiv cms. D.C. faptul că o persoană a depus la data de 01 august 2006 o cerere de eliberare pentru paşaport cu taxă de urgenţă şi că pentru obţinerea lui aflase că dăduse unui intermediar o sumă de 6 milioane lei urmând ca la primirea paşaportului să mai dea o diferenţă până la 400 Euro. În urma verificărilor efectuate de şeful serviciului a rezultat că persoana care l-a sprijinit pe inculpatul M.F. în eliberarea paşaportului este învinuitul sinsp. T.R.S., legătura dintre cei doi şi sprijinul acordat în realizarea intermedierii obţinerii paşaportului fiind stabilită în primul rând în urma verificării cererii de eliberare tip şi a celorlalte acte aflate în mapa operativă, acte pe care făptuitorul S.S.I. nu Ie-a completat şi nici nu Ie-a depus. Se reţine că cei doi au negat iniţial orice legătură afirmând că nici măcar nu se cunosc iar ulterior, în urma prezentărilor învinuiţilor au recunoscut o anumită relaţie.
Inculpatul T.R.S. a precizat că nu a avut nici o înţelegere cu inculpatul M.F., fapt care însă nu prezintă relevanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului. Se arată că realizarea acţiunii de favorizare a constat în neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu conform cărora la primirea cererii pentru eliberarea unui nou paşaport trebuia să verifice documentele prezentate, exactitatea datelor înscrise în cerere, să compare fizionomia solicitantului pe care trebuia să-l identifice cu fotografia din actul de identitate, să certifice cererea şi conformitatea xerocopiilor cu originalele prin semnătură. Anterior acestei etape inculpatul T.R.S. trebuia să întocmească un proces-verbal de contravenţie, ocazie cu care ar fi constatat că paşaportul nu i-a fost sustras făptuitorului S.S.I. în metrou cum este consemnat în declaraţia pe propria răspundere, ci a fost sustras din locuinţă. Făptuitorul S.S.I. a arătat că nu a completat cererea tip III şi nu a semnat-o negând că ar fi scris şi semnat declaraţia pe propria răspundere conţinută în acelaşi formular, semnătura de pe formular deşi nu aparţine făptuitorului, a fost scanată, regăsindu-se pe paşaportul eliberat acestuia la data de 02 august 2006.
Raportul de expertiză efectuat în cauză cu referire la acest aspect concluzionează că, scrisul de completare al cererii pentru eliberarea unui nou paşaport şi declaraţia aferentă de pe reversul acesteia precum şi semnăturile de pe aversul şi reversul acestei cereri au fost efectuate de către inculpatul M.F. Se arată că inculpatul T.R.S. a ştiut de ajutorul dat inculpatului M.F. din moment ce cererea pentru eliberare tip III au fost depuse fără a avea o împuternicire, cu atât mai mult cu cât T.R.S. a şi semnat la rubrica" dată în faţa mea 1 august 2006".
În sarcina inculpatului T.R.S. s-a mai reţinut faptul că, acesta a mai întocmit procesul - verbal de contravenţie pentru făptuitorul S.S.I. consemnând în mod nereal că acesta, la data de 01 august 2006 a declarat că şi-a pierdut paşaportul şi că recunoaşte fapta, lucru neadevărat în condiţiile în care făptuitorul a negat că ar fi semnat procesul verbal de contravenţie, fapt atestat şi prin completarea la raportul de expertiză.
Se reţine că fapta inculpatului T.R.S., care în calitate de funcţionar public în cadrul S.P.C.E.E.P.S. Mureş în cursul lunii august 2006 l-a ajutat pe inculpatul M.F. să obţină paşaportul turistic pentru făptuitorul S.S.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. iar efectuarea menţiunilor necorespunzătoare adevărului de pe cererea de eliberare a unui nou paşaport şi pe procesul - verbal de contravenţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar avizarea favorabilă a cererii după efectuarea menţiunilor constituie infracţiunea prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen.
Cu referire la inculpatul M.F. se arată că pretinderea sumei de 400 Euro din care a primit în cursul lunii aprilie 2006, 6 milioane lei promiţând că va interveni la subinspectorul de politie T.R.S. pentru eliberarea paşaportului pentru S.S.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) iar completarea şi semnarea în fals a cererii de eliberare a unui nou paşaport şi a chitanţelor CEC precum şi folosirea acestora constituie infracţiunile prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv a declaraţiilor martorilor S.C.P., S.S.I., S.R.N., S.D.M., D.C., S.A.D., C.D., U.C., S.L.O., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor M.F. şi T.R.S. şi respectiv cu înscrisurile aflate la dosar, instanţa de fond a constatat următoarele:
Starea de fapt reţinută în cuprinsul actului de sesizare, cu referire la activitatea infracţională a inculpaţilor M.F. şi T.R.S., vizând modul de eliberare al paşaportului turistic pentru S.S.I. este confirmată de probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată activităţii ilicite a inculpaţilor fiind de asemenea corect realizată prin rechizitoriu.
Astfel, cu referire la inculpatul M.F., săvârşirea infracţiunii de trafic de influentă, în modalitatea reglementată de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rezultă din declaraţiile martorului S.C.P. date atât în faza de urmărire penală cât şi din etapa cercetării judecătoreşti, martorul fiind audiat în ultima fază procesuală specificată prin comisie rogatorie internaţională, în condiţiile reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (vol. III dosar instanţă nr. 1176/ 43/2006, pag. 303-305).
Din declaraţiile aflate la filele 156-159 şi respectiv 78-80 din volumul I al dosarului de urmărire penală, declaraţii menţionate integral de martor cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, rezultă că S.C.P. a realizat intermedierea între inculpatul M.F. şi martorii S.R.N. şi S.D.M., cunoscând faptul că inculpatul îi poate ajuta să obţină un nou paşaport pentru S.S.I. care se afla în Franţa, întrucât acesta putea să rezolve obţinerea unor permise de conducere sau paşapoarte contra unor sume de bani.
Potrivit declaraţiilor martorului S.C.P., întâlnirea între inculpatul M.F. şi martorii S.R.N. şi S.D.M. a avut loc în municipiul Târgu Mureş, într-o staţie P., inculpatul pretinzându-le celor doi o sumă cuprinsă între 300-400 Euro pentru a rezolva obţinerea paşaportului, fiind remisă cu acea ocazie şi o sumă de bani inculpatului, martorul neputând însă preciza cuantumul sumei care a fost predată inculpatului la momentul menţionat.
Declaraţia martorului S.C.P. se coroborează cu declaraţiile martorilor S.R.N. (vol. l dosar urmărire penală, filele 69-70, filele 105-106 şi respectiv vol. l dosar instanţă-filele 74-75) şi S.D.M. (vol. l dosar urmărire penală, filele 71-73 şi 107-109 şi respectiv vol. l al dosarului nr. 1176/43/2006, filele 76-77) aceştia precizând că suma pretinsă de inculpatul M.F. pentru rezolvarea paşaportului fiind de 400 Euro şi 1 milion lei vechi. Martorul S.R.N. precizează în declaraţia dată în faţa instanţei că această sumă a fost solicitată de inculpat în toamna anului 2005, prin intermediul martorului S.P.C., fără a se preciza destinatarul sumelor solicitate, fiind însă evident faptul că nu reprezenta contravaloarea taxelor achitate statului pentru eliberarea paşaportului. întrucât suma pretinsă era excesivă, putând acoperi chiar şi cheltuielile de deplasare ale fratelui sau din Franţa în România, martorul S.R.N. a renunţat la ideea obţinerii paşaportului pentru fratele său, revenind însă asupra iniţiativei în cursul lunii aprilie 2006, când a avut loc şi întâlnirea cu inculpatul M.F. în municipiul Târgu Mureş, întrucât intenţiona să efectueze o deplasare în Franţa şi să îi ducă fratelui său paşaportul.
Potrivit declaraţiilor martorului S.R.N., în cursul întâlnirii menţionate, i-a remis inculpatului M.F. suma de 6 milioane lei, spunându-i că reprezintă un avans din suma de 400 Euro şi 1 milion lei pretinsă de inculpat în toamna anului 2005.
Acelaşi martor relatează că inculpatul M.F. nu a precizat că va folosi suma de 6 milioane lei pentru achitarea taxelor, sau că urmărea să împartă această sumă cu o altă persoană, însă a înţeles din modul de desfăşurare a evenimentelor şi respectiv din cuantumul sumei pretinse faptul că inculpatul urma să împartă această sumă cu un angajat al serviciului de paşapoarte, întrucât inculpatul nu putea tipări un paşaport.
Aceleaşi aspecte sunt relevate şi de martora S.D.M. care a asistat la momentul remiterii sumei de 6 milioane inculpatului M.F., cu precizarea făcută de martoră că din avansul remis, inculpatul a precizat că va achita taxa de paşaport în valoare de 1 milion lei şi respectiv o amendă, al cărui cuantum însă nu l-a precizat. Relevantă este declaraţia acestei martore şi sub aspectul vizând ameninţarea proferată de inculpat în sensul că dacă "el vrea S.S.I. nu va avea paşaport niciodată" precum şi asigurarea dată de inculpat că "va rezolva" paşaportul şi în condiţiile în care titularul nu era în ţară, fapt însă nerealizat de inculpat. Potrivit declaraţiilor aceleiaşi martore, inculpatul M.F. nu Ie-a explicat ce va face cu banii, aspect care nu îi interesa, având reprezentarea faptului că obţinerea paşaportului în condiţiile în care S.S.I. nu era în ţară fiind nelegală.
Pretinderea sumei de 400 Euro pentru eliberarea paşaportului pentru S.S.I. este confirmată şi prin declaraţia martorului D.C., şeful S.P.C.E.E.P. Mureş care a fost sesizat cu referire la acest aspect de martorul S.S.I. şi respectiv prin declaraţiile martorilor U.C.Z. şi C.D., aceasta din urmă precizând că din relatările martorului S.S.I. a înţeles că M.F. urma să rezolve obţinerea paşaportului prin intermediul unui angajat al serviciului pe nume "S.", martorul procedând la sesizarea conducerii instituţiei întrucât era nemulţumit de faptul că urma să achite inculpatului M.F. o diferenţă de 200 Euro, la eliberarea paşaportului, deşi i se remisese acestuia în prealabil o sumă de 6 milioane lei.
Audiat prin comisie rogatorie internaţională, martorul S.S.I. precizează că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, relatând în acelaşi timp faptul că inculpatul M.F. a pretins prin intermediul fratelui său respectiv martorul S.R.N. suma de 400 Euro în vederea obţinerii paşaportului fără a se prezenta pentru a fi fotografiat şi pentru a semna în acest scop(volumul III dosar instanţă filele 186-196). În cuprinsul aceleiaşi declaraţii martorul relatează că l-a văzut pe inculpatul M.F. discutând cu inculpatul T.R.S., angajat la serviciul paşapoarte, în momentul efectuării procedurilor pentru obţinerea paşaportului, fiind în acelaşi timp ameninţat de inculpatul M.F. că nu va obţine paşaportul, pe care îl va rupe în faţa sa, în momentul în care a fost văzut de acesta, în incinta serviciului paşapoarte.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, martorul S.S.I. relatează că la data de 01 august 2006, întâlnindu-se cu inculpatul M.F. la serviciu paşapoarte, a fost dirijat de acesta telefonic la un ghişeu unde se afla împreună cu inculpatul T.R.S., angajat al serviciului paşapoarte, acesta din urmă făcându-i şi fotografia pentru paşaport. Potrivit declaraţiilor martorului, confirmate şi de rapoartele de expertiză grafologică efectuate în cauză, acesta nu a completat şi semnat cererea tip pentru eliberarea unui nou paşaport şi respectiv procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 1601657, semnătura de pe paşaport nefiind în acelaşi timp realizată de el.
Inculpatul M.F. recunoaşte în declaraţiile date faptul că a primit de la martorul S.R.N. suma de 5.000.000 lei, în scopul obţinerii paşaportului pentru S.S.I., specificând faptul că din această sumă urma să achite 960.000 lei taxa de urgenţă şi o amendă în valoare de 1 milion lei, diferenţa rămânându-i lui, drept remuneraţie pentru întocmirea dosarului în vederea obţinerii paşaportului. Susţinerea inculpatului în sensul că urma să întocmească documentaţia în vederea obţinerii paşaportului numai în momentul în care S.S.I. venea în ţară, este infirmată de probele analizate mai sus, scopul pretinderii sumei de 400 Euro şi respectiv al primirii sumei de 6 milioane lei fiind acela de a rezolva obţinerea paşaportului în condiţiile în care titularul acestuia nu se afla în tară.
Relevant sub acest aspect este faptul că suma de 6 milioane lei în acest scop a fost remisă de martorul S.R.N. în cursul lunii aprilie 2006, moment la care, era exclusă ipoteza revenirii în ţară a martorului S.S.I., precum şi demersurile făcute de inculpat, prin intermediul martorei S.D.M. de a obţine o procură de la titularul paşaportului, care nu s-ar fi justificat, în condiţiile în care înţelegerea viza obţinerea paşaportului la momentul revenirii în ţară a martorului S.S.I., conform apărării formulate de inculpat.
Probele administrate şi analizate mai sus, confirmă împrejurarea că inculpatul M.F. a pretins suma de 400 Euro şi 1 milion lei în toamna anului 2005 şi respectiv a primit din această sumă un avans de 6 milioane lei de la martorul S.R.N. în vederea obţinerii unui nou paşaport pentru martorul S.S.I., în condiţiile în care acesta din urmă nu se afla în ţară, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar din cadrul S.P.C.E.E.P. Mureş deoarece obţinerea paşaportului în lipsa titularului nu era posibilă în condiţii legale. Din declaraţiile martorilor S.R.N., S.D.M., S.P.C. şi S.S.I. rezultă că suma de 6.000.000 lei nu ar fi fost remisă inculpatului în alte condiţii scopul fiind obţinerea paşaportului în lipsa titularului, urmând a fi dus de martorul S.R.N. fratelui său, în cursul lunii aprilie 2006, cu ocazia deplasării acestuia în Franţa.
Fapta săvârşită de inculpatul M.F., în condiţiile specificate mai sus, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în modalitatea reglementată de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), modalitatea de săvârşire a elementului material al laturii obiective a infracţiunii constând atât în pretinderea, în toamna anului 2005, respectiv luna noiembrie 2005, a sumei de 400 Euro şi 1 milion lei, cât şi în primirea sumei de 6 milioane lei în aprilie 2006 în scopul obţinerii unui paşaport cu nerespectarea dispoziţiilor legale, respectiv în lipsa titularului acestuia.
Din relatările martorului S.N.R. rezultă că inculpatul M.F. nu a dezminţit credinţa acestuia cu privire la influenţa pe care inculpatul o are asupra angajaţilor instituţiei care eliberau paşaportul, martorul având reprezentarea faptului că inculpatul" nu avea tiparniţă pentru paşapoarte" acesta fiind şi argumentul pentru care martorul, potrivit declaraţiei date în cursul cercetării judecătoreşti, a înţeles că "suma pe care inculpatul a primit-o, urma să o împartă cu alte persoane".
De altfel, în condiţiile în care în sensul reglementat de art. 257 C. pen., pretinderea sau primirea banilor se poate face nu doar pentru altul, ci şi pentru sine", respectiv în beneficiul traficului de influenţă, este irelevantă împrejurarea că inculpatul nu a făcut precizarea expresă în sensul că suma urmează să o împartă cu altă persoană sau reprezintă beneficiul său exclusiv, fiind însă cert faptul că pretinderea şi respectiv primirea s-a realizat pentru a determina un funcţionar al serviciului paşapoarte să elibereze un paşaport cu nerespectarea condiţiilor impuse de lege pentru realizarea acestei operaţiuni.
Acţiunea de pretindere şi respectiv primire a sumei de bani menţionate s-a realizat în cursul lunii noiembrie a anului 2005 şi respectiv aprilie 2006, anterior momentului la care s-au demarat procedurile privind eliberarea unui nou paşaport, iar acţiunile inculpatului efectuate în data de 1 august 2006 şi respectiv 2 august 2006 constând în dirijarea martorului S.S.I. telefonic, de la ghişeul unde îşi desfăşura activitatea inculpatul T.R.S., completarea şi semnarea cererii de eliberare a unui nou paşaport de către inculpatul M.F., dirijarea în mod preferenţial a martorului pentru efectuarea fotografiei pentru paşaport aveau rolul de a certifica, faptul că influenta inculpatului M.F. asupra unui angajat al serviciului paşapoarte respectiv asupra inculpatului T.R.S., este reală.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţia martorului S.S.I. şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză, probe care se coroborează cu recunoaşterea inculpatului M.F. demonstrează că acesta a completat şi respectiva semnat cererea pentru eliberarea unui nou paşaport în caz de furt, pierdere sau deteriorare şi respectiv declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului pe care de asemenea a semnat-o în numele martorului S.S.I., deşi nu avea o împuternicire în acest sens, conform normelor interne de eliberare a unui paşaport, predând înscrisurile falsificate inculpatului T.R.S. în vederea emiterii unui nou paşaport pentru martorul S.S.I.
În drept, fapta inculpatului M.F., constând în efectuarea operaţiunilor de completare şi semnare a cererii de obţinere a unui nou paşaport şi respectiv a declaraţiei pe propria răspundere în numele martorului S.S.I., deşi nu avea procură în acest sens întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar fapta aceluiaşi inculpat, de a preda înscrisurile pe care Ie-a falsificat inculpatul T.R.S. în vederea eliberării paşaportului pentru martorul menţionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Forma continuată s-a reţinut cu referire la fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpatul M.F., întrucât acesta a realizat acţiuni repetate, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Astfel cu referire la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. nu poate fi reţinută o unitate naturală de infracţiune, în condiţiile în care acţiunea iniţială de pretindere a avut loc în cursul lunii noiembrie 2005, iar momentul primirii sumei de 6 milioane lei de la martorul S.N.R. este localizat în cursul lunii aprilie 2006, întrucât acţiunea iniţială de pretindere, este distinctă de acţiunea de primire a sumei menţionate chiar dacă vizează acelaşi scop.
Acţiunea iniţială de pretindere fiind simultană, concomitentă până aproape de suprapunere cu primirea unei părţi din suma solicitată se justifică reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu atât mai mult cu cât actului iniţial de pretindere nu i s-a dat curs, în condiţiile în care, potrivit declaraţiei martorului S.N.R., suma i se părea exagerată.
Faptul că inculpatul M.F. a primit o parte din suma solicitată iniţial în cursul lunii aprilie, nu poate conduce la concluzia existenţei unei unităţi naturale de infracţiune, întrucât la momentul predării acesteia iniţiativa a aparţinut cumpărătorului de influenţă, inculpatul, traficant de influenţă primind suma oferită cu titlu de avans.
Reţinerea formei continuate se justifică şi cu referire la infracţiunile prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 C. pen. şi respectiv prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., întrucât inculpatul a completat şi semnat în fals cererea de eliberare a unui nou paşaport, declaraţia pe propria răspundere şi respectiv chitanţele CEC nr. 567043/1 şi 567048/1 emise la 01 august 2006, predând inculpatului T.R.S. documentele falsificate, prin acţiuni repetate dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului M.F. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite, care în speţă aduce atingere prestigiului autorităţii şi credibilităţii instituţiei care are competentă în eliberarea paşapoartelor, inducând ideea posibilităţii promovării unor interese pe căi oculte, în afara condiţiilor prevăzute de lege, prin cumpărarea favorurilor funcţionarului însărcinat cu examinarea şi soluţionarea unei cereri de această natură, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ar putea acţiona sub înrâurirea intervenţiei unei persoane real sau presupus influente.
Gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite de inculpat este relevat şi de împrejurarea că aduc atingere încrederii publice în activitatea şi forţa doveditoare a înscrisurilor oficiale, iar infracţiunile de fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals fiind săvârşite în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influentă au legătură directă cu infracţiunea de complice reţinută în sarcina inculpatului M.F., justificându-se aşadar aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) şi respectiv a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Un alt element care se justifică a fi avut în vedere la individualizarea pedepsei îl constituie persoana inculpatului M.F., care, nu are antecedente penale, însă în raport de nivelul de pregătire şi ocupaţia avută la momentul comiterii infracţiunii, fiind subofiţer în cadrul U.M. Târgu Mureş şi având studii superioare demonstrează o periculozitate socială sporită în condiţiile în care în raport de aceste elemente, nu se poate retine că nu era conştient de consecinţele faptelor sale.
Relevantă din perspectiva pericolului social ridicat pe care îl prezintă persoana inculpatului M.F. este şi împrejurarea evidenţiată în cuprinsul declaraţiei date de martorul S.P.C. (fila 78) conform căreia, era de notorietate faptul că inculpatul putea să rezolve şi obţinerea unor paşapoarte contra unor sume de bani, martorul afirmând şi faptul că acesta chiar i-a solicitat să intermedieze contactul cu persoane care vor să îşi rezolve probleme cu permisul sau paşaportul.
De asemenea, atitudinea inculpatului, ulterioară pretinderii şi respectiv primirii sumei menţionate, constând în ameninţări proferate la adresa martorului S.S.I. şi respectiv S.D.M., relevă gradul de pericol social ridicat al acestuia, astfel că în raport de elementele menţionate mai sus, realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei, consacrat de art. 52 C. pen. poate fi asigurat extensiv prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.F. fiind comise în condiţiile concursului real, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului pentru infracţiunile aflate în concurs urmând a se adăuga un spor de 6 luni închisoare, justificat de gravitatea infracţiunilor comise în condiţiile concursului real şi numărul infracţiunilor săvârşite de inculpat.
Cu referire la inculpatul T.R.S., probele administrate în cauză, respectiv declaraţia martorului S.S.I., raportul de constatare tehnică-ştiinţifică, declaraţiile martorilor C.D., S.A., U.C. şi D.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului M.F., confirmă săvârşirea infracţiunilor ce formează obiectul acuzaţiei penale.
Astfel, efectuarea, în calitate de funcţionar public în cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Mureş, a menţiunii necorespunzătoare adevărului în sensul că cererea de eliberare a paşaportului în caz de furt, pierdere, deteriorare şi respectiv declaraţia pe propria răspundere a fost dată în faţa sa de titularul paşaportului S.S.I., deşi acestea au fost completate, semnate de inculpatul M.F. şi respectiv efectuarea menţiunii necorespunzătoare pe procesul verbal de contravenţie seria A Y nr. 1601657 din 01 august 2006, consemnând că titularul S.S.I. a declarat că a pierdut paşaportul şi respectiv că "recunoaşte fapta" este dovedită de declaraţia martorului S.S.I., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia inculpatului M.F. care recunoaşte că el a completat cererea şi declaraţia pe propria răspundere.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că S.S.I. a venit cu cererea şi respectiv declaraţia gata completată, nu este de natură a justifica înlăturarea răspunderii penale a inculpatului T.R.S. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, fiind infirmată de probele administrate în cauză. O asemenea ipoteză nu poate fi reţinută, în condiţiile în care, în declaraţia pe proprie răspundere(fila 28 verso vol. l dosar urmărire penală) se specifică sustragerea actelor şi a paşaportului din metrou, iar declaraţia dată în fata autorităţilor franceze, consemnează sustragerea paşaportului aparţinând martorului S.S.I. din locuinţa acestuia din Paris.
În acelaşi timp, conţinutul menţiunii "dată în faţa mea" de pe reversul cererii de eliberare a unui nou paşaport, impunea cel puţin obligaţia semnării declaraţiei pe propria răspundere în faţa funcţionarului, astfel că efectuarea acestei menţiuni în condiţiile în care declaraţia a fost semnată de inculpatul M.F. evidenţiază caracterul nereal al menţiunii aplicate de inculpatul T.R.S., înlăturând şi apărarea acestuia, la care s-a făcut referire mai sus.
Situaţia este similară şi cu referire la procesul verbal de contravenţie seria AY, nr. 1601657 din 01 august 2006, inculpatul T.R.S. consemnând în mod nereal că S.S.I. a declarat că a pierdut paşaportul şi că recunoaşte fapta, deşi, semnătura de pe procesul verbal de contravenţie nu aparţine contravenientului, conform concluziilor enunţate în raportul de constatare tehnico ştiinţifică. Acest element evidenţiază faptul că inculpatul a efectuat consemnări nereale şi în acest document, în condiţiile în care aspectele consemnate nu au fost declarate de contravenientul S.S.I., fapt care rezultă de altfel şi din declaraţiile martorului menţionat şi respectiv din inadvertenţele existente între menţiunile vizând justificarea solicitării de eliberare a unui nou paşaport, consemnate în cele trei documente specificate.
Probele administrate în cauză, justificând aşadar vinovăţia inculpatului T.R.S. în efectuarea menţiunilor necorespunzătoare la care s-a făcut referire mai sus în cuprinsul declaraţiei pe propria răspundere şi respectiv în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie seria AY nr. 1601657 din 01 august 2006, acuzaţia penală cu privire la acest aspect este întemeiată, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Folosirea de către acelaşi inculpat a documentelor falsificate enumerate mai sus, la avizarea favorabilă a cererii de eliberare a unui paşaport întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., înscrisurile falsificate de inculpat fiind apte a produce consecinţe juridice în sensul eliberării unui nou paşaport.
Infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen., care de asemenea a format obiectul acuzaţiei penale aduse inculpatului T.R.S., este de asemenea dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor S.S.I., C.D., U.C. şi D.C., ajutorul acordat inculpatului M.F. care a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă constând în asigurarea avantajului, a profitului material obţinut de inculpatul M.F., forma de favorizare fiind aşadar reală.
Acţiunile concrete de ajutare a inculpatului M.F. constau în faptul că inculpatul T.R.S. a acceptat depunerea de către inculpatul M.F. a cererii de eliberare a unui nou paşaport şi respectiv a declaraţiei pe propria răspundere, deşi acesta nu avea procură specială în acest sens, conform cerinţelor impuse de normele interne de eliberare a paşaportului, care reglementează expres faptul că "persoanele care din motive obiective nu se pot prezenta personal, pot depune cererile prin mandatari, cu procură specială autentificată în ţară, de notar iar în străinătate de misiunile diplomatice şi consulare ale României.
Neîndeplinirea de către inculpatul T.R.S. a obligaţiilor impuse de metodologia de soluţionarea cererilor de eliberare a paşapoartelor constând în verificarea documentelor prezentate, identificarea solicitantului prin compararea fizionomiei cu fotografia din actul de identitate, verificarea exactităţii datelor înscrise în cerere şi certificarea cererii prin semnătură, a asigurat inculpatului M.F. folosul obţinut prin săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă conturând ipoteza că influenţa exercitată asupra sa de inculpatul M.F. este reală.
Ajutorul acordat inculpatului M.F. este relevat şi de declaraţia martorului S.S.I. care precizează că depunerea cererilor menţionate s-a făcut de inculpatul M.F., care la momentul intrării sale în sediul instituţiei se afla lângă biroul inculpatului T.R.S., dirijându-l telefonic pe martor, intermediind operaţiunile necesare eliberării paşaportului, respectiv prelevarea fotografiei în condiţii preferenţiale, aspect confirmat de altfel şi de martorii C.D., S.A. şi S.L.O., ultimul martor specificând faptul că l-a condus pe S.S.I. la solicitarea inculpatului M.F., care i-a specificat că este aşteptat pentru efectuarea fotografiei de inculpatul T.R.S.
Apărarea inculpatului T.R.S., concretizată iniţial în negarea oricărei relaţii cu inculpatul M.F., iar ulterior, în afirmarea inexistentei unei înţelegeri cu acesta în sensul de a-l ajuta la eliberarea paşaportului pentru S.S.I., este irelevantă din perspectiva existenţei infracţiunii de favorizare a infractorului, întrucât această condiţia negativă este chiar specifică, esenţială acestei infracţiuni.
Ajutorul acordat inculpatului M.F., în modalitatea specificată mai sus fiind efectiv, este justificată acuzaţia penală şi sub aspectul săvârşirii de către inculpatul T.R.S. a infracţiunii de favorizare a infractorului, în modalitatea reglementată de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 264 C. pen., astfel că s-a dispus condamnarea inculpatului T.R.S. şi pentru această infracţiune.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului T.R.S., au fost avute în vedere de asemenea gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, relevat de modalitatea concretă în care a fost acordat ajutorul inculpatului M.F., precum şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, însă a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal.
Infracţiunile fiind săvârşite de inculpatul T.R.S. în condiţiile concursului real, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., urmând a se adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de 4 luni închisoare, justificat de numărul infracţiunilor aflate în concurs şi gravitatea acestora.
Apreciind însă - în raport de împrejurarea că inculpatul T.R.S. se află la primul conflict cu legea penală şi că anterior comiterii infracţiunii a avut o conduită corespunzătoare - că scopul educativ şi preventiv al pedepsei reglementat de art. 52 C. pen. poate fi realizat şi fără executarea acesteia, s-a dispus conform art. 81, art. 82 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicate acestuia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg.Mureş şi inculpaţii M.F. şi T.R.S., motivele fiind expuse în detaliu în încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2008,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că toate recursurile sunt fondate, însă pentru următoarele considerente.
Prin rechizitoriul din 6 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu-Mureş au fost trimişi în judecată inculpaţii T.R.S. (subinspector de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple - lnstituţia Prefectului Judeţului Mureş) şi M.F. (sergent major M.Ap.N. în cadrul U.M. 1 Tg.Mureş) pentru săvârşirea mai multor infracţiuni prevăzute de Legea nr.78/2000.
S-a apreciat de către Parchet că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Tg.Mureş,având în vedere disp. art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului (fil. 30 din Rechizitoriu) raportate la calitatea de ofiţer de poliţie a inculpatului T.R.S.
Este adevărat că potrivit art. 64 alin. (2) din legea susmenţionată, competenţa de a judeca pe fond infracţiunile săvârşite de ofiţerii de poliţie până la gradul de comisar şef inclusiv revine curţilor de apel. Însă acest text de lege a fost abrogat prin art. V din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a altor legi speciale, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.
Prin aceeaşi lege a fost modificat şi art. 27 din Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române nr. 218/2002, restrângându-se practic competenţa după calitatea persoanei instituită anterior prin art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, prin adăugarea unei condiţii suplimentare, aceea de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
Cu alte cuvinte, numai infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare urmează a fi judecate potrivit normelor de competenţă derogatorii cuprinse în art. 27 din Legea nr. 218/2002,în timp ce pentru infracţiunile comise de ceilalţi poliţişti competenţa va fi stabilită potrivit dreptului comun, respectiv art. 25 şi urm. C . proc. pen.
În speţă, din actele existente la dosar nu rezultă faptul că inculpatul T.R.S., ofiţer de poliţie, ar fi avut şi calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, situaţie în care judecarea cauzei de către Curtea de Apel Tg.Mureş s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 1 C . proc. pen., luat în considerare din oficiu conform art. 385/9 alin. (3) C . proc. pen.
Pentru aceste considerente, recursurile sunt fondate, sentinţa va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre soluţionare Tribunalului Mureş, instanţă competentă material conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că printre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată se regăseşte şi aceea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen.
În aceste condiţii, examinarea criticilor formulate de Parchet şi inculpaţi, ca şi motive de recurs, apare a fi inutilă, prevalând nulitatea absolută constatată, cu referire la nerespectarea normelor de competenţă materială de către instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg.Mureş şi inculpaţii M.F. şi T.R.S. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4170/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4192/2008. Penal → |
|---|
