ICCJ. Decizia nr. 595/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 595/2008
Dosar nr. 1229/1/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată prin R.G. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3933 la 7 februarie 2008 şi pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1229/1/2008 la data de 11 februarie 2008, petiţionara A.N.A.F., în temeiul art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către procurorul şef secţie de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 48/II-2/2008 la data de 21 ianuarie 2008, având ca făptuitor pe J.l., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionara a arătat că în cursul anului 2001, organele de executare silită din cadrul A.F.P. a municipiului Timişoara au iniţiat procedura de executare silită, atât a bunurilor imobile, aparţinând SC A. SA cât şi asupra conturilor bancare ale acestei societăţi deschise la W.B. SA, Sucursala Timişoara, B.R.D., Sucursala Timişoara şi trezoreria Timişoara.
Pentru verificarea legalităţii activităţilor desfăşurate de J.l. în legătură cu ridicarea popririi instituite asupra conturilor bancare ale SC A. SA şi cu privire la acordarea scutirilor în baza OUG nr. 40/2002 s-a solicitat organelor competente din cadrul A.N.A.F. efectuarea unui control.
În urma acestor verificări s-a întocmit Raportul de verificare nr. 660638/2006, în care s-a confirmat ridicarea ilegală a popririlor instituite asupra conturilor bancare ale SC A. SA, prin transmiterea adreselor: nr. 16445 din 31 iulie 2001 înaintată către W.B. SA şi semnată de J.l.; nr. 19058 din 10 septembrie 2001 înaintată către B.R.D. Sucursala Timişoara şi semnată de J.l.; adresa nr. 16170 din 20 septembrie 2001 înaintată către Trezoreria Timişoara şi semnată de către J.l.
În acest sens. S-a învederat instanţei faptul că aceste ridicări ale popririlor s-au efectuat în condiţiile în care SC A. SA datora bugetului de stat accesorii fiscale în cuantum de 6.569.445.492 lei (Rol), reprezentând majorări de întârziere aferente obligaţiilor T.V.A. şi impozitului pe profit neachitate la scadenţă. Prin aceste ridicări ilegale, bugetul statului nu a putut fi îndestulat, deşi sumele derulate prin conturile bancare acopereau accesoriile fiscale datorate bugetului de stat şi puteau fi onorate de către unităţile bancare, respectiv de către trezorerie.
Mai mult, în adresele de ridicare a indisponibilităţilor de la cele două bănci comerciale, W.B., respectiv B.R.D., s-a menţionat că „urmează ca decontările creanţelor bugetare să se efectueze prin Trezoreria Timişoara, conform deconturilor justificative depuse cu adresa înregistrată la D.G.F.P. jud. Timiş", însă aceste deconturi justificative conţin sume pe care agentul economic urma să le primească tot de la bugetul de stat, reprezentând reduceri la preţul de cumpărare a seminţelor.
Petiţionara a mai menţionat că în rezoluţia emisă de procurorul şef secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. se afirmă că „la baza plângerii stă o notă de relaţii a directorului general adjunct al D.G.F.P. jud. Timiş, în care se relatează un aspect nerelevant din punctul de vedere al infracţiunii reclamate."
Petiţionara, în concluzie a solicitat să se constate că persoanele de execuţie ale S.C.E.S.P.J. din cadrul A.F.P.M. Timişoara au înfiinţat un număr de 3 popriri asupra veniturilor debitorului SC A. SA Timişoara, astfel: adresa de înfiinţare a poprii asupra disponibilităţilor din contul agentului economic deschis la Trezoreria Timişoara nr. 3130 din 06 iunie 2001 ce conţine accesorii fiscale la impozit pe profit şi T.V.A. în suma de 5.249.547.587 lei (Rol); adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor agentului economic deschis la W.B. SA nr. 3302 din 08 iunie 2001 ce conţine şi accesorii fiscale la impozit pe profit în sumă de 1.211.094.106 lei (Rol); adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor din contul agentului economic deschise la B.R.D. nr. 2128 din 08 iunie 2001 ce conţine şi accesorii fiscale la T.V.A. în sumă de 1.206.462.291 lei (Rol).
De asemenea, s-a solicitat să se constate că aceste popriri au fost ridicate prin trei adrese semnate de J.l., că din analiza actelor şi documentelor ce dovedesc intrările de disponibilităţi, în perioada dintre data ridicării popririlor şi data emiterii convenţiei, s-a constatat că sumele derulate prin conturile bancare acopereau accesoriile fiscale datorate de societate bugetului de stat şi puteau fi onorate de instituţiile bancare, respectiv de trezorerie, în condiţiile în care aceste popriri nu ar fi fost ridicate prin adresele nr. 16445 din 31 iulie 2001 către W.B. nr. 19058 din 10 septembrie 2001 către B.R.D., nr. 16170 din 20 septembrie 2001 către Trezoreria Timişoara, adrese semnate de J.l.
S-a mai arătat că, că suma de 6.569.445.492 lei (Rol) putea fi încasată la bugetul de stat dacă se menţineau popririle asupra conturilor bancare, în condiţiile în care disponibilităţile intrate în perioada următoare depăşeau cu mult sumele poprite.
Petiţionara consideră că prin rezoluţia din data de 21 ianuarie 2008, în mod neîntemeiat, s-a respins plângerea formulată, în condiţiile în care, din argumentele dezvoltate şi din actele şi probele existente la dosar rezultă săvârşirea de către domnul J.l., cu bună ştiinţă şi intenţie directă a infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen., solicitând admiterea plângerii împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii A.N.A.F. formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Înalta Curte a solicitat, prin adresă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., S.T. Timişoara, trimiterea dosarului nr. 48/II/2/2008, care se află ataşat la dosarul nr. 37/P/2006, adresă ce se află la dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă adresa din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - S.T. Timişoara din data de 26 februarie 2008, înregistrată prin R.G. a acestei instanţe sub nr. 1016 la 29 februarie 2008, aflată la dosarul Înaltei Curţi, prin care se comunică că a fost trimis alăturat adresei, dosarul nr. 37/P/2006 împreună cu rezoluţia nr. 48/II/2/2008 a D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, emisă la data de 21 ianuarie 2008.
La termenul de astăzi, au lipsit, atât petiţionara, cât şi intimatul.
Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părţilor, potrivit art. 2781 alin. (6) C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a plângerii, ca neîntemeiată, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Înalta Curte a pus în discuţie competenţa acestei instanţe în judecarea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat declinarea la Judecătoria Timişoara, întrucât nu există niciun criteriu care să atragă competenţa Înaltei Curţi.
Examinând plângerea formulată de petiţionara A.N.A.F. în raport cu excepţia de competenţă pusă în discuţie de instanţa supremă, Înalta Curte consideră că nu este competentă să soluţioneze prezenta cauză, excepţiile de necompetenţă materială şi după calitatea persoanei fiind întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin rezoluţia de la 8 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - S.T. Timişoara, în dosarul nr. 37/P/2006, procurorul şef serviciu, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză faţă de J.l., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a fost formulată plângere, care a fost soluţionată prin rezoluţia din 21 ianuarie 2008, de către procurorul şef al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din D.N.A., în lucrarea cu nr. 48/II-2/2008 şi care în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a dispus, respingerea plângerii.
Împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii dispusă de procurorul şef secţie de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., dată la 21 ianuarie 2008, în lucrarea cu nr. 48/II-2/2008, petiţionara A.N.A.F. a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., investind cu aceasta, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce face obiectul cauzei de faţă.
În conformitate cu art. 2781 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
În conţinutul art. 25 C. proc. pen., este reglementată competenţa judecătoriei şi anume: „(1) Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. (2) Judecătoria soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege".
Legiuitorul a prevăzut în mod concret, în dispoziţiile art. 27 pct. 1 şi art. 281 pct. 1 C. proc. pen., competenţa în primă instanţă a tribunalului şi respectiv a curţii de apel, evidenţiind expres infracţiunile care intră în sfera de competenţă a acestor instanţe, iar infracţiunea prevăzută de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen., nu se regăseşte enumerată în prevederile arătate.
Astfel, competenţa materială a judecării infracţiunii prevăzută de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen., abuzul în serviciu în formă calificată, revine judecătoriei.
În dispoziţiile de la art. 29 pct. 1 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat competenţa, în primă instanţă, a Curţii Supreme de Justiţie şi anume: a) infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi; b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului; c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori; e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; e1) infracţiunile săvârşite de către membrii C.S.M.; f) infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Curtea Supremă de Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii P.N.A., g) alte cauze date prin lege în competenta sa."
Or, din examinarea rezoluţiei dată la 8 decembrie 2006 de procurorul şef serviciu, în dosarul nr. 37/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., S.T. Timişoara, rezultă că persoana faţă de care s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen., respectiv J.l. era director al SC A. SA Timişoara, când a dispus ridicarea popririlor instituite asupra conturilor bancare ale acestei firme.
În raport cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este instanţa competentă material şi nici după calitatea persoanei să judece plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., formulată de petiţionara A.N.A.F., deoarece infracţiunea pretins a fi comisă de J.l., prevăzută de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen., precum şi calitatea persoanei faţă de care s-a dispus soluţia menţionată, respectiv, aceea de director al SC A. SA Timişoara, nu se regăsesc în conţinutul dispoziţiilor art. 29 pct. 1 C. proc. pen., aşa încât competenţa judecării plângerii aparţine judecătoriei, iar în condiţiile concrete ale cauzei, Judecătoriei Timişoara.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 42 C. proc. pen., cu referire la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., va declina competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petiţionara A.N.A.F., la Judecătoria Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 42 cu referire la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., declină competenta de soluţionare a plângerii formulată de petiţionara A.N.A.F., la Judecătoria Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 437/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 668/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
