ICCJ. Decizia nr. 85/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.85/2008
Dosar nr. 207/1/2008
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, în dosarul nr. 1094/3/2007, s-a dispus, între altele, menţinerea stării de arest a inculpatului I.M.I. în temeiul art. 3002 C. proc. pen., combinat cu art. 160b alin. (1) şi(3) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.M.I., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi punerea sa în libertate.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verififcărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de consecinţele acesteia, inculpatul fiind acuzat de săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunţată o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 15 ani închisoare.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.I. împotriva încheierii de şedinţă din 14 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, în dosarul nr. 1094/3/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 120/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
