ICCJ. Decizia nr. 66/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 66/2008
Dosar nr. 15844/3/2007
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 753 din 29 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.T., împotriva sentinţei penale nr. l 123/2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare, obligându-l totodată la 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa a cărei revizuire se solicită, C.T. a fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen., cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei, s-a dedus prevenţia de la 25 iunie 2004 la 15 iulie 2005.
Instanţa de fond din oficiu, în baza art. 403 C. proc. pen., a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Motivele invocate de revizuent ca şi temeiuri ale cererii de revizuire reprezintă critici aduse modalităţii de interpretare a materialului probator administrat în cauză, respectiv împrejurarea că hotărârea de condamnare a avut la bază declaraţii necorespunzătoare adevărului între care au existat şi contradicţii care trebuiau interpretate de instanţă în favoarea sa, tribunalul apreciind că cererea de revizuire se poate încadra în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Instanţa de fond a precizat că pentru admisibilitatea acestui caz de revizuire se cer îndeplinite cumulativ mai multe condiţii şi anume: să se fi săvârşit o infracţiune de mărturie mincinoasă de către un martor, iar mărturia mincinoasă să fi condus la pronunţarea unei unei hotărâri nelegale sau netemeinice şi acea mărturie mincinoasă să se poată dovedi prin hotărâre judecătorească definitivă sau ordonanţă a procurorului prin care s-a dispus asupra fondului.
Un alt motiv de revizuire l-a constituit, nemulţumirea revizuentului cu privire la modul în care s-a desfăşurat ancheta, considerând că aceasta s-a desfăşurat în mod abuzit.
Cu privire la acest motiv instanţa de fond a considerat că acest aspect nu poate fi analizat în calea unei cereri de revizuiri, revizuentul având la îndemână alte pârghii legale.
Instanţa de fond a constatat că nu este îndeplinită nici una dintre condiţiile prevăzute de lege. astfel că, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, revizuentul a formulat apel la Curtea de Apel Bucureşti, instanţă care prin Decizia penală nr. 310 din 21 septembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul C.T., obligându-l pe acesta la 80 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că cererea de revizuire nu poate fi primită deoarece nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., revizuentul a invocat aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii de condamnare, ce au fost analizate cu ocazia judecării cauzei pe fond şi în căile ordinare de atac, respectiv contradicţiile existente în probatoriul administrat şi omisiunea instanţei de judecată de a administra anumite probe, aspecte ce au fost cunoscute la momentul pronunţării condamnării revizuentului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul revizuent, solicitând admiterea acestuia, arătând că nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost judecat şi condamnat, că aceasta a avut la bază mărturia unui martor care a făcut afirmaţii mincinoase. Şi că nu s-au administrat toate probele în cauză.
Recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Potrivit art. 394 lit. b) C. proc. pen., se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Cu privire la motivul invocat de revizuent vizând probatoriul administrat în cauza a cărei revizuire se cere, Înalta Curte constată că nici acest motiv nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că revizuentul nu a demonstrat în nici un fel susţinerile că martorul R.C. a făcut afirmaţii mincinoase, în cauză nepronunţându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului prin care să se constate că a fost comisă o infracţiune în cauza a cărei revizuire se cere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În consecinţă hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. l lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.T.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.T. împotriva deciziei penale nr. 310 din 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 67/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
