ICCJ. Decizia nr. 63/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 63/2008
Dosar nr. 19676/3/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 933 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul G.Şt. a fost condamnat, la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de proxenetism şi trafic de persoane, prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a b C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a b C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.
A fost menţinută starea de arest iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 9 martie 2006 la zi.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a constatat următoarele din actul de trimitere în judecată.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T, cu nr. 191/D/P/2006, din data de 31 mai 2006, a fost trimis în judecată inculpatul G.ŞT., zis F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a mai constatat că, prin rechizitoriul nr. 367/D/P/2004, a fost trimis în judecată, între alţii, şi inculpatul B.V., zis, S.C. pentru infracţiunea de proxenetism comisă în legătură cu activitatea de prostituţie care s-a derulat în perioada anilor 2000-2004 la discoteca H., activitate care, în mare parte, a fost coordonată de acesta.
Revenind la cauza de faţă, în rechizitoriu sunt expuse următoarele:
Potrivit declaraţiei numitului I.A., din data de 04 iulie 2005, unul dintre „sclavii" lui S.C. era inculpatul G.Şt., zis F., care era folosit de acesta atât la transportarea prostituatelor, cât şi pentru colectarea sumelor de bani obţinute de prostituatele lui S.C., ori solicitate de acesta de la alţi proxeneţi, ca taxă de protecţie. Potrivit sarcinilor trasate de S.C., el se ocupa de toate activităţile ce vizau alte zone ale Bucureştiului, în afara cartierelor Rahova şi Ferentari de care se ocupa, cu precădere, numitul G.Şt., zis F.
Faptele expuse în rechizitoriu au fost probate prin următoarele mijloace de probă: declaraţii inculpat; declaraţie martor R.M.; declaraţie martor P.L.; proces verbal de recunoaştere după planşe foto martor P.L.; declaraţie înv. I.A.; recunoaştere după planşe foto efectuată cu I.A.; declaraţie învinuit I.D.; recunoaştere după planşe foto efectuată cu I.D.; declaraţie martor T.L.; recunoaştere după planşe foto efectuată cu T.L.; declaraţie martor T.I.; recunoaştere după planşe foto efectuată cu T.I.; declaraţie înv. R.C.; recunoaştere după planşe foto efectuată cu R.C.; redarea convorbirilor telefonice interceptate autorizat; procese verbale de certificare a convorbirilor interceptate autorizat; declaraţie inculpat G.ŞT. dată în faţa instanţei de judecată; procese verbale de confruntare; declaraţie martor S.Z.; declaraţie martor I.A.; declaraţie olografă martor I.A.; declaraţie martor R.C.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul şi martorii I.D., R.C., T.L., S.Z., T.I., aceştia din urmă, martori cu identitate protejată, fiind audiaţi potrivit noilor dispoziţii ale Codului de procedură penală.
Cu privire la ceilalţi martori menţionaţi în rechizitoriu, instanţa a dispus citarea acestora, conform art. 177 C. proc. pen., inclusiv cu mandate de aducere cu însoţitor. Pentru că audierea martorilor respectivi nu a mai fost posibilă, datorită faptului că nu s-au prezentat în instanţă, cu privire la declaraţiile date în faza de urmărire penală, s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
În urma coroborării probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul cu nr. 367/D/P/2004 din data de 05 ianuarie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.V., zis S.C., S.A., zisă A.C., U.C., S.C., zis G., S.S., zisă M.C., B.I. zis C.B. şi M.P., zis T., obiectul rechizitoriului fiind faptele de proxenetism şi trafic de persoane comise în legătură cu activitatea discotecii H., precum şi faptele inculpaţilor B.V., S.A., U.C. care au lipsit de libertate pe părţile vătămate U.N., C.A. şi C.V.
Prin rechizitoriul nr. 801/D/P/2005 din data de 13 decembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R.C., I.D., zis J., G.E., zis C.E., M.I., zis I.L., B.R.C., zis R., V.A. şi I.A., zis A., pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism şi trafic de persoane (proxenetismul din DISCOTECA H.), dar şi pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Prin acest rechizitoriu, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală şi continuarea cercetărilor faţă de celelalte persoane care au derulat activităţi de proxenetism în DISCOTECA H., precum şi cu privire la participaţia altor persoane la comiterea infracţiunilor pentru care a fost întocmit actul de sesizare al instanţei de judecată.
În prezenta cauză, prin rechizitoriul nr. 191/D/P/2006 din data de 31 mai 2006 al Parchetului de pe iângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.C.O.T., inculpatul G.ŞT. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că, în perioada 2000 - mai 2004, mai 2004 - mai 2005, după arestarea lui B.V., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a transportat mai multe prostituate ale lui S.C., printre care şi pe numita R.M., la Discoteca H. din Bucureşti, ori în alte localuri, facilitând şi înlesnind activitatea de prostituţie a acestora şi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a traficat mai multe persoane în scopul exploatării acestora.
La data de 9 martie 2006, s-a emis ordonanţa de reţinere a învinuitului G.Şt. pentru o perioadă de 24 ore, după care, în aceeaşi zi, inculpatul a fost arestat preventiv, măsura arestării preventive fiind menţinută succesiv, conform art. 3002 C. proc. pen.
Tribunalul a reţinut din declaraţia martorei P.L. că a fost transportată de către inculpat, la un client pentru a întreţine relaţii sexuale, activitate pe care inculpatul a desfăşurat-o şi cu alte fete, care erau prostituate, şi pe care le transporta în acelaşi mod. Martora a mai declarat că inculpatul era folosit ca să transporte prostituatele lui S.C. şi ale A.C.
Martora cu identitate protejată T.L. a declarat că inculpatul era un om de încredere al lui S.C. şi că, prin intermediul lui, se realiza transferul sumelor de bani obţinuţi din proxenetism şi prostituţie către acesta. Această martoră a mai menţionat că banii obţinuţi de o altă prostituată, numita R.M., din activitatea de prostituţie, ajungeau la S.C., prin intermediul lui F.
Martorul T.I., a declarat că inculpatul era folosit la transportarea femeilor şi la transmiterea banilor obţinuţi din prostituţie, de la prostituatele lui S.C. către acesta.
Numita R.M., victimă a traficului de persoane, folosindu-se de un act de identitate fals, pe numele „V.M., a practicat prostituţia în Discoteca H., fiind găzduită şi exploatată de B.V. până la momentul arestării acestuia, care era ajutat de omul său de încredere, inculpatul G.ŞT. Acest inculpat se ocupa de transportarea lui R.M. în Discoteca H., sau în alte localuri, precum şi de colectarea diferitelor sume de bani de la aceasta, bani obţinuţi din practicarea prostituţiei, şi care, în cele din urmă, ajungeau la B.V.
În acest sens, martora a declarat că S.C. se ferea să pună mâna direct pe banii obţinuţi de ea din prostituţie, şi îl trimitea pe şoferul său, G.ŞT., zis F., care conducea un autoturism DACIA. Potrivit acesteia, numitul F. venea zilnic la vila lui S.C., în care locuia R.M., şi lua de la ea o parte din banii care-i reveneau acestuia. După arestarea lui B.V., numita R.M. a fost preluată de martora R.C., şi găzduită la locuinţa acesteia din str. Donici, sector 5, şi a fost ajutată, în continuare, să practice prostituţia în DISCOTECA H. cu ajutorul inculpatului G.Şt.
Potrivit declaraţiei aceleiaşi martore, banii pe care îi câştiga din practicarea prostituţiei îi împărţea în două părţi egale: 50 % îi dădea în casă pentru cheltuielile curente iar 50 % îi lăsa C.R. care, la rândul său, îi dădea lui G.Şt., omul de încredere al lui S.C. Deşi acesta din urmă a fost arestat, inculpatul a continuat să se deplaseze la locuinţa C.R., unde era cazată numita R.M. potrivit unei înţelegeri anterioare, şi a perceput de la aceasta jumătate din suma de bani obţinută din practicarea prostituţiei, sume de bani care, în cele din urmă, ajungeau la familia lui S.C.
La data de 28 august 2004, cu ocazia unei razii efectuată de organele de poliţie, numita R.M. a fost depistată având asupra sa actul de identitate fals şi a dat declaraţii în faţa organelor de poliţie, precizând că a continuat să fie găzduită, exploatată şi să i se faciliteze racolarea de clienţi, în vederea întreţinerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani, chiar şi după arestarea lui B.V.., dar această activitate era coordonată de acesta, prin intermediul numitei R.C. şi prin intermediul lui G.Şt.
O declaraţie în acest sens, a dat şi martorul I.D. care a menţionat că G.ŞT. era omul de încredere al lui B.V., care-l coordona din arest prin intermediul telefoanelor mobile intrate în posesia acestuia tot cu ajutorul lui F.
Probele menţionate au fost coroborate cu interceptările telefonice autorizate, ale căror transcrieri au fost redate şi ataşate la dosar.
Inculpatul G.Şt. nu a recunoscut că a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi a declarat că nu a avut vreo legătură, sub aspectul infracţiunilor de proxenetism şi trafic de persoane, cu fraţii B. A recunoscut inculpatul că a transportat, în anul 2004, pe concubina lui B.V., timp de două luni de zile, la doctor sau oriunde aceasta avea nevoie, şi că era plătit de concubină, pe nume P.M., pentru serviciul prestat. A mai declarat că nu o cunoaşte pe numita R.M. sau pe V.M.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia nu a făcut decât să transporte nişte persoane, la rugămintea acestora, fără să dobândească, în această modalitate, şi în mod conştient şi voit, un folos material de pe urma activităţii desfăşurate de ele, nu a fost reţinută de prima instanţă deoarece acesta Ie-a transportat, în vederea exploatării lor sexuale, activitate de pe urma cărora obţineau foloase materiale, la solicitarea lui S.C., coordonatorul întregii reţele infracţionale. Transportul fetelor, fără obţinerea unui folos material, nu s-ar justifica în condiţiile în care inculpatul nu a dovedit că ar fi avut o altă sursă de venit, din toate declaraţiile persoanelor audiate rezultând că el era omul de încredere al numitului S.C. (definit ca „unul din sclavii lui S."), fiind folosit la transportarea femeilor şi la transmiterea banilor, şi care obţinea un evident folos de pe urma acestei activităţi.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 287 din 27 august 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul a declarat recurs.
La dosar au fost depuse motive scrise de recurs care au fost expuse cu ocazia dezbaterilor.
Potrivit motivelor de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., două sunt criticile inculpatului: greşita condamnare a inculpatului, solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi, respectiv, greşita individualizare a pedepsei.
Recursul inculpatului nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta:
1) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Inculpatul a susţinut că lipseşte „scopul", ca element constitutiv al infracţiunii, deoarece nu a pretins bani de la persoanele pe care le transporta, nici nu a obţinut beneficii din activitatea de prostituţie prestată de acestea, plata o primea de la numitul B.V., ca salariu, pentru că transporta copii şi soţia familiei acestuia la şcoală sau în alte locuri, aceste activităţi fiind licite.
Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.
În mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt poate reveni instanţei de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor.
Critica inculpatului se referă la o pretinsă eroare de fapt în legătură cu aspectele din care rezultă existenţa sau inexistenţa unui element constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane („scopul", în opinia apărării).
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiune recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Prin „transportarea unei persoane", ca element material al infracţiunii, se înţelege deplasarea victimei dintr-un loc în altul în interiorul ţării, ori din statul de origine direct în statul de destinaţie sau prin ţările de tranzit.
Din examinarea dispoziţiei legale menţionate, rezultă că „scopul" prevăzut de lege este exploatarea unei persoane. Definiţia termenului „exploatarea unei persoane" este prevăzută în art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, în conţinutul acestuia fiind şi „obligarea la practicarea prostituţiei" sau „alte forme de exploatare sexuală" (art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001).
Legea nu cere, pentru existenţa infracţiunii, ca infractorul să obţină, în mod obligatoriu, un anumit folos, fiind suficient ca fapta să fie săvârşită „în scopul exploatării acelei persoane".
Elementul subiect al infracţiunii este intenţia directă, calificată prin scop, acţiunile care constituie elementul material al laturii obiective având ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit de legea specială.
Traficatul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale, în realizarea cărora se implică în mod conştient şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora.
Or, sub aceste aspecte, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută de ambele instanţe este în concordanţă cu probele administrate, nefiind incident cazul de casare invocat.
De altfel, din examinarea secţiunii „încadrare juridică" a rechizitoriului reiese că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, încadrată juridic în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constă în aceea că „... în perioada 2000 - mai 2004, mai 2004 - mai 2005, ...., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a transportat mai multe prostituate ale lui S.C., ... la discoteca din H. din Bucureşti, ori în alte localuri, facilitând şi înlesnind activitatea de prostituţie a acestora".
2) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special al textului incriminator al faptei şi aplicarea unei modalităţi neprivative de executare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancţionată cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost orientată către limita minimă a textului incriminator al faptei, în condiţiile în care acesta a manifestat nesinceritate în faţa organelor judiciare iar actele materiale realizează forma continuată a infracţiunii, situaţie juridică de natură a atrage, în conformitate cu art. 42 C. pen., sancţionarea mai gravă a acestuia.
Reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ar fi fost posibilă numai prin reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante, însă instanţele nu au constatat împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. şi nici care să justifice aprecierea că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins fără executarea pedepsei.
În consecinţă, se constată că nu este incident cazul de casare invocat.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.Şt. împotriva deciziei penale nr. 287 din 27 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 9 martie 2006, la 10 ianuarie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 60/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 66/2008. Penal → |
|---|
