ICCJ. Decizia nr. 987/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 987/2008
Dosar nr. 1228/44/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 132/ F din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinând rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de J.T. şi P.M. ambii foşti colonei de poliţie în cadrul I.P.J. Galaţi, pentru infracţiunea de în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a da această soluţie procurorul a reţinut următoarele: La data de 02 mai 2006 persoana vătămată F.M. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de mai mulţi magistraţi şi ofiţeri de poliţie din cadrul instituţiilor aflate în raza de competenţă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin Rezoluţia nr. 180/P/2006 din data de 28 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus, în conformitate cu art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.I., D.P., S.l., M.L. din cadrul Tribunalului Galaţi, şi faţă de lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta sesizată nu există. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef J.T. din cadrul Inspectoratului Judeţului Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin rezoluţia nr. 921/11/2/2006 din data de 09 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă, ca nefondată, plângerea vătămate F.M. formulată împotriva Rezoluţiei nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestor soluţii petentul a formulat plângere în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen. şi, prin Sentinţa penală nr. 99/ F din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, s-a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa penală nr. 163 din 28 februarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4200/44/2006, s-a dispus admiterea plângerii formulate de petent şi desfiinţarea Rezoluţiei nr. 180/P/2006 din data de 28 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-a avut în vedere faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., întrucât în cauză s-au efectuat acte premergătoare împotriva magistraţilor B.I., D.P., S.I., judecători în cadrul Curţii de Apel Galaţi.
Cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrată sub nr. 548/P/2007.
Prin Ordonanţa cu nr. 548/P/2007 din 25 mai 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în conformitate cu art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de magistraţii B.I, D.P., S.I., M.L., judecători în cadrul Curţii de Apel Galaţi, întrucât fapta sesizată nu există.
De asemenea, în baza art. 38 C. proc. pen., combinat cu art. 42 şi 45 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale faţă de comisarul şef J.T. din cadrul I.P.J. Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
Persoana vătămată F.M. a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), împotriva lucrătorilor de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi şi din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi care nu au soluţionat plângerile înregistrate sub nr.: 5623/2001, nr. 5624/2001 şi nr. 43450/2001.
În urma verificărilor efectuate a rezultat că la data de 24 iulie 2001, la I.P.J. Galaţi s-a înregistrat sub nr. 5624/2001 plângerea formulată de F.M. împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală referitoare la cauza penală nr. 41604 din 13 iulie 2000 a aceleiaşi unităţi. Cu adresa nr. 5624 din 30 iulie 2001, semnată de adjunctul şefului inspectoratului, colonel P.M., lucrarea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi în conformitate cu art. 276 C. proc. pen.
Modul de soluţionare a plângerii a fost comunicat petentului cu adresa nr. 5624 din 06 august 2001, semnată de colonel J.T. La data de 02 august 2001, plângerea petentului F.M. înregistrată sub nr. 5623/2001 a fost trimisă spre competentă soluţionare Poliţiei Municipiului Galaţi. Cu adresa nr. 5623 din 06 august 2001 semnată de adjunctul şefului inspectoratului, colonel P.M., i-a fost comunicat petentului modul de soluţionare.
S-a constatat că cei doi ofiţeri de poliţie au procedat conform dispoziţiilor art. 210 C. proc. pen., astfel încât fapta sesizată, în realitate, nu există.
Din verificările efectuate de procuror în evidenţele I.P.J. Galaţi şi ale Poliţiei Municipiului Galaţi a rezultat că în anul 2001 nu a fost înregistrată sub nr. 43450 nicio lucrare care să aibă legătură cu petentul F.M.
În consecinţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi şi Poliţiei Municipiului Galaţi sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta sesizată nu există.
Împotriva acestei rezoluţii în termen legal a formulat plângere petentul F.M., însă prin rezoluţia nr. 831/11/2/2007 din 03 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi această plângere a fost respinsă ca nefondată.
Pentru pronunţarea acestei soluţii s-a reţinut că în motivarea plângerii sale petentul a susţinut că soluţia atacată este nelegală deoarece:
1. plângerea sa iniţială (înregistrată sub nr. 635/VI 11/1/2006 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi) nu a fost soluţionată în niciun mod sub aspectul faptelor imputate procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi lucrătorilor de poliţie (implicaţi în sustragerea plângerii pe care a formulat-o împotriva rechizitoriului nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înlocuirea ei cu copia eliberată de pe plângerea aflată în dosarul instanţei şi în soluţionarea ulterioară a acesteia) precum şi asupra faptelor comise de aceleaşi categorii de persoane în legătură cu modul abuziv în care au procedat în legătură cu plângerea formulată împotriva lui N.A.A.;
2. în cauză nu s-au efectuat cercetări şi faţă de alte persoane care ar fi putut elibera în mod nelegal o copie a plângerii aflate în dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galaţi (de exemplu, grefieri sau judecători de serviciu de la Tribunalul Galaţi); în acest sens, petentul a precizat că nu a formulat plângere în mod expres împotriva judecătorilor faţă de care s-a dat soluţie prin ordonanţa nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
3. petentul a precizat că nu a formulat plângere împotriva lui J.T. pentru că a trimis plângerile nr. 5623/2001 şi nr. 5624/2001 la alte organe, ci pentru că ulterior aceste plângeri ar fi dispărut la Poliţia Municipiului Galaţi, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, rămânând astfel nesoluţionate.
Verificând actele premergătoare din dosarul nr. 233/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a constatat că plângerea formulată este nefondată.
În legătură cu susţinerile petentului indicate la punctul 1 s-a constatat că procurorul care a soluţionat dosarul nr. 233/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu era competent să se pronunţe asupra faptelor indicate, dat fiind că sesizarea viza şi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru care, conform art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen., competenţa de soluţionare revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, tocmai datorită acestui criteriu de competenţă, sub aceste aspecte, plângerea înregistrată sub nr. 635/VIII/l/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost deja trimisă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16 iunie 2006, aspect cunoscut de petent, acesta fiind informat prin adresa nr. 635/VI 11/1/2006 din 16 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-a apreciat că acest aspect este confirmat şi de menţiune a existentă în cuprinsul ordonanţei nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care se indică faptul că a existat o sesizare distinctă şi că prin ordonanţa în discuţie urmează a fi soluţionată doar cauza rezultată prin infirmarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Rezoluţiei nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În legătură cu susţinerile petentului indicate la punctul 2 s-au constatat următoarele:
Cu ocazia soluţionării plângerilor înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi sub nr. 635/VIII/1/2006, petentul F.M. a fost audiat de procuror la datele de 15 mai 2006 şi, respectiv, 16 iunie 2006, în vederea lămuririi obiectului plângerilor menţionate, al căror conţinut se remarcă prin caracterul neclar şi confuz.
În declaraţia ologrată dată la data de 15 mai 2006 petentul a precizat în mod expres că formulează plângere împotriva „unor persoane din cadrul Tribunalului Galaţi, care au aprobat şi eliberat o copie a plângerii nr. 319168 din 23 octombrie 2000", aflată în dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galaţi.
În consecinţă, această faptă a constituit obiectul sesizării, asupra ei pronunţându-se procurorul prin ordonanţa nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum rezultă din această ordonanţă, singurele persoane care ar fi putut să aprobe eliberarea unei copii a plângerii în discuţie sunt judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei (şi nu grefierii sau judecători de serviciu), astfel că soluţia dată vizează exclusiv aceste persoane.
Având în vedere că petentul a precizat în mod expres că plângerea sa vizează „aprobarea eliberării unei copii a plângerii ( ... )", în mod corect cercetările efectuate în cauză s-au limitat la aceste aspecte.
De altfel, în cuprinsul Ordonanţei nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se indică expres că din precizările petentului nu rezultă suficiente indicii în sensul că, de pe respectiva plângere ar fi fost efectuate copii de către persoane neautorizate, activitate care să fi fost cauzatoare de prejudicii faţă de petent şi că aceste împrejurări pot fi lămurite, la iniţiativa petentului, pe calea unei noi plângeri.
În legătură cu susţinerile petentului indicate la pct. 3 s-au constatat următoarele:
Cu ocazia audierii de către procuror la data de 16 iunie 2006, petentul a precizat expres că formulează plângere împotriva „lucrătorilor de poliţie care au soluţionat lucrările nr. 43450/2001, nr. 5623/2001, nr. 5624/2001 ale I.P.J Galaţi pentru că plângerile au fost soluţionate necorespunzător fiind trimise în mod nelegal la alte organe, aşa cum rezultă din adrese".
Prin urmare, s-a apreciat că, cu ocazia soluţionării dosarului nr. 233/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, procurorul s-a pronunţat în mod corect exclusiv asupra faptei astfel individualizate de petent (prin lămurirea la procuror a conţinutului plângerii nr. 635/VIII/1/2006) şi nu asupra presupusei dispariţii ulterioare a acestor lucrări, aşa cum precizează petentul în prezenta plângere.
Din declaraţia dată la data de 16 iunie 2006 la procuror rezultă cu certitudine că petentul a cunoscut modul de soluţionare a plângerilor sale, respectiv faptul că acestea au fost trimise la alte organe spre competentă soluţionare (fapt ce i-a fost, de altfel, comunicat, adresele de comunicare aflându-se la dosarul cauzei).
„Lucrătorii de poliţie care au soluţionat lucrările" au fost identificaţi de procuror în persoana făptuitorilor J.T. şi P.M. şi, întrucât aceştia au dat o soluţionare cauzelor, în modalitatea pe care au apreciat-o ca fiind legală, prin declinarea competenţei materiale, în mod corect s-a apreciat că în sarcina acestora nu se poate reţine comiterea vreunei infracţiuni.
De altfel, eventuala soluţie greşită de apreciere a competenţei nu atrage existenţa vreunei fapte penale, în condiţiile în care există mijloace procedurale de trimitere a cauzei la organul competent şi nu există absolut niciun indiciu al vreunei intenţii de cauzare a unei vătămări intereselor legale ale unei persoane şi nici nu a cauzată o asemenea vătămare.
În concret, însă, s-a constatat că trimiterea lucrărilor la alte organe s-a realizat respectarea dispoziţiilor legale şi în raport cu obiectul acestora.
Pentru stabilirea modului final de soluţionare a acestor plângeri petentul are posibilitatea de a face demersurile necesare pentru aflarea acestor informaţii (de la instituţiile unde i s-a comunicat că acesta au fost trimise) şi în măsura în care se stabileşte că aceste cauze nu mai există în prezent, poate sesiza acest aspect la organul competent.
Pentru aceste considerente, s-a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva rezoluţiei nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007, în termen legal şi în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul F.M. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1228/44/2007 din 30 august 2007.
În plângerea sa petentul a reiterat criticile formulate împotriva rezoluţiei în plângerea soluţionată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a solicitat în esenţă restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale în vederea descoperirii persoanelor vinovate de faptele pe care Ie-a sesizat. A mai precizat petentul că plângerea sa iniţială a vizat cercetarea persoanelor care se fac vinovate de nesoluţionarea a două plângeri pe care Ie-a formulat în dosarul de urmărire penală nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi în care avea calitatea de inculpat.
Prima instanţă a apreciat plângerea formulată de petent ca fiind nefondată urmând a fi respinsă. Verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor prezentate de petent, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a reţinut că la data de 02 mai 2006 petentul a depus o plângere penală, înregistrată ulterior sub nr. 635/VIII/1/2006 din 05 mai 2006 la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală pentru mai multe infracţiuni a unor „persoane necunoscute" care s-ar face responsabile de sustragerea, distrugerea etc. unei plângeri formulate de petent la data de 14 mai 2001 împotriva rechizitorului nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Fiind audiat de procuror, la data de 16 iunie 2006, pentru a-şi preciza şi clarifica obiectul plângerii petentul a arătat într-o declaraţie olografă că a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliţie din Galaţi care au soluţionat lucrările nr. 43450/2001, nr. 5623/2001 şi nr. 5624/2001,în sensul că acestea au fost interpretate greşit şi au fost trimise altor organe decât cele ce erau competente să le soluţioneze.
De menţionat că în referatul întocmit de procuror cu privire la obiectul plângerii petentului este consemnat faptul că a intenţionat să formuleze plângere pentru infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi împotriva procurorilor la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de lângă Judecătoria Galaţi cu privire la activitatea acestora de soluţionare a unor alte lucrări şi plângeri formulate de petent. De asemenea, petentul a arătat că înţelege să formuleze plângere împotriva persoanelor necunoscute din Tribunalului Galaţi care au aprobat şi eliberat copii de pe plângerea nr. 319168 din 23 octombrie 2000 a Secţiei 4 Poliţie Galaţi, ce se afla dosarul nr. 829/P/2001 Tribunalului Galaţi.
Având în vedere că plângerea petentului viza persoane pentru care competenţa de soluţionare aparţinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea a fost înaintată acestei instituţii reţinându-se spre soluţionare de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin formarea unui dosar separat cu nr. 180/P/ doar faptele sesizate de petent cu privire la lucrătorii de poliţie şi la persoanele cadrul Tribunalului Galaţi.
Această parte a plângerii iniţiale a petentului a fost soluţionată printr-o rezoluţie din 28 iunie 2006 a Parchetului de lângă Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.I., D.P., S.I. şi M.L., faţă de lucrători din cadrul I.P.J. Galaţi şi faţă de comisarul şef J.T. rezoluţie ce a fost însă desfiinţată prin sentinţa penal nr. 163 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cauza fiind trimisă competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Ordonanţa nr. 548/P/2007 din 25 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.I., D.P., S.I. şi M.L. şi s-a dispus disjungerea cauzei faţă de comisarul şef J.T. şi declinarea ei la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galaţi unde cauza a fost reînregistrată sub nr. 233/P/2007.
Din cele mai sus expuse rezultă că procurorul care a dat rezoluţia ce face obiectul prezentei cauze nu se mai putea pronunţa decât asupra acelei părţi din plângerea iniţială a petentului care viza îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor serviciu de către lucrători de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi care au soluţionat lucrările nr. 43450/2001 / 5623/2001 şi 5624/2001.
Or, sub acest aspect, Curtea a constatat că în mod corect s-a reţinut în rezoluţia nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 faptul că persoanele care s-au ocupat de două dintre este lucrări, au fost J.T. şi P.M., ambii colonei de poliţie în cadrul I.P.J. Galaţi la acea dată, fără însă ca aceştia să-şi fi încălcat în vreun fel atribuţiile de serviciu. Astfel, din verificări a rezultat că lucrarea nr. 5624/2001 a fost înaintată de P.M. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi la data de 30 iulie 2001 iar lucrarea nr. 5623/2001 a fost trimisă la data de 02 august 2001 spre competentă soluţionare la Poliţia mun. Galaţi tot de colonelul P.M. În ceea ce îl priveşte pe colonelul J.T. se constată că acesta a semnat doar adresa prin care s-a comunicat petentului modul de soluţionare a lucrării nr. 5624/2001.
Cât priveşte posibilitatea reţinerii infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sarcina celor doi intimaţi, instanţa de fond a constatat că o eventuală greşită apreciere a competenţei de către organele judiciare nu poate fi considerată ca fiind o nerespectare a atribuţiilor de serviciu, pentru a atrage răspunderea penală, câtă vreme există mijloace procedurale pentru remedierea erorii şi trimiterea cauzei la organele competente să o soluţioneze.
Mai trebuie precizat că referitor la lucrarea nr. 43450/2001 s-a constatat, cu ocazia verificărilor efectuate de procuror pentru lămurirea conţinutului plângerii petentului, că nici la I.P.J. Galaţi şi nici la Poliţia mun. Galaţi nu a existat o astfel de lucrare care să-l privească pe petent acesta acceptând posibilitatea ca numărul lucrării să fi fost greşit precizat în plângere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, fără a indica în scris motivele şi fără a se prezenta în faţa Înaltei Curţi pentru susţinerea orală a căii de atac declarate.
Examinând sentinţa recurată sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, astfel cum rezultă din precizarea petentului, acesta a formulat plângere penală împotriva lucrătorilor de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi, care ar fi soluţionat necorespunzător lucrările nr. 43450/2001, 5623 şi 5624/2001, în sensul trimiterii lor la alte organe.
Aşa cum rezultă din actele existente la dosar, sub nr. 5624/2001 s-a înregistrat la I.P.J. Galaţi o plângere a petentului împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală dintr-o altă cauză penală, iar sub semnătura intimatului P.M., adjunct al şefului inspectoratului, aceasta a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, conform art. 276 C. proc. pen., aspect comunicat petentului printr-o adresă semnată de intimatul J.T.
Tot astfel, plângerea petentului înregistrată sub nr. 5623/2001 a fost trimisă spre competentă soluţionare Poliţiei Municipiului Galaţi, printr-o adresă semnată de acelaşi intimat, P.M.
În fine, în ce priveşte lucrarea cu nr. 43450/2001 la care petentul a făcut referire în plângerea penală, din verificările efectuate nu a rezultat că ar exista o lucrare cu acest număr care să-l privească pe petent.
În concluzie, modul în care cei doi intimaţi şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu nu se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu, neexistând o faptă care să poată fi imputată acestora, astfel încât soluţiile date atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de instanţa de fond investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului că în cauză sunt legale şi temeinice, sens în care recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 132/ F din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 919/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1472/2008. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
