ICCJ. Decizia nr. 1155/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1155/2009
Dosar nr. 2321/54/2008
Şedinţa publică din 30 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori – în Dosarul nr. 2321/54/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionarul E.P. împotriva rezoluţiei nr. 239/P/2008 din 14 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Petiţionarul E.P. a formulat plângere, înregistrată urmare adresei nr. XX din 12 martie2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând tragerea la răspundere penală a subcomisarului de poliţie C.M.V. care a efectuat cercetări în Dosarul nr. 140/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, privind pe notarul public Ş.I., precum şi pe numiţii C.M., C.F. şi T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că subcomisarul de poliţie C.M. a efectuat acte de cercetare în dosarul indicat de petiţionar, formulând propunere de neîncepere a urmăririi penale.
Soluţia de netrimitere în judecată a fost infirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, care a dispus completarea cercetărilor, subcomisarul de poliţie – după administrarea actelor dispuse de procuror – întocmind un nou referat, cu aceeaşi propunere, soluţia fiind însuşită de procuror.
Rezoluţia dată în Dosarul nr. 140/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, a fost confirmată de procurorul ierarhic superior şi, ulterior, menţinută prin sentinţa penală nr. 63 din 23 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Orşova.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 876 din 28 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Urmare plângerii formulate de petiţionar împotriva subcomisarului de poliţie C.M. s-a constatat că faptele reclamate datează din 1998, fiind împlinit astfel termenul de prescripţie prevăzut de art. 121 C. pen. cu referire la art. 122 lit. c) C. pen.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 239/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost confirmată prin rezoluţia nr. 1117/II/2 din 9 iunie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Instanţa de fond, soluţionând plângerea formulată de petiţionarul E.P. împotriva rezoluţiei procurorului, a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Referirile petiţionarului, în plângerea formulată şi la alte persoane care au instrumentat alte cauze în care acesta a fost parte, nu poate constitui obiectul analizei, acesta limitându-se la examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei atacate.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul E.P. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul formulat de petiţionarul E.P., în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., soluţiile care pot fi dispuse în cadrul examinării legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor sau ordonanţelor procesului sunt:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz;
c) admite plângerea prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare.
Legiuitorul a stabilit astfel, procedura de urmat atât în cazul în care actele premergătoare nu conduc la concluzia existenţei vreunui indiciu privind săvârşirea vreunei infracţiuni, dar şi atunci când din conţinutul acestora rezultă necesitatea începerii urmăririi penale sau reţinerea cauzei spre judecată de către instanţa competentă a se pronunţa asupra fondului cauzei.
În speţa dedusă judecăţii, din actele premergătoare efectuate în cauză, inclusiv din declaraţia dată de făptuitorul E.P.(f. 7 d.u.p.) rezultă că acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a comisarului de poliţie C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât instrumentând Dosarul nr. 140/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova a întocmit referatul prin care a propus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de persoanele cercetate.
Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare – infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. fiind sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani – şi la data săvârşirii pretinsei fapte – 19 august1998, în mod corect instanţa de fond a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.
Ca atare, constatându-se existenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale iar instanţa a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingând plângerea petiţionarului E.P. ca fiind nefondată.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul E.P. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul E.P. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1156/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
