ICCJ. Decizia nr. 1115/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1115/2009

Dosar nr.25919/3/2007

Şedinţa publică din 26 martie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 165 de la 8 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.C.C., fiul lui D. şi M., născut la data de 02 iulie 1980 în Bucureşti, sector 4, domiciliat în Bucureşti, are antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi a inculpatului Ş.A., fiul lui E. şi V., născut la dat de 09 septembrie 1986 în Constanţa, judeţul Constanţa, domiciliat în Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul M.C.C., fiul lui A. şi G.F., născut la data de 04 iulie 1977 în Bucureşti, sector 6, domiciliat în Bucureşti, este recidivist, la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a, b C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. ref. la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Tot, prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul M.D.A., fiul lui A. şi G., născut la data de 23 februarie 1981 în Bucureşti, este recidivist, la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului, drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul G.M., fiul lui M. şi E., născut la 11 octombrie 1985 în Constanţa, nu are antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., fixând termen de încercare de 2 ani (5 ani în total).

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea a 3 cârduri, a unui magnet şi a unui laptop D.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea unui dispozitiv artizanal A.T.M.

S-a constatat că inculpaţii au fost reţinuţi 24 h (14 noiembrie 2006 ), perioadă ce s-a computat din pedeapsa aplicată.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpaţilor M.C. şi M.D., după rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii M.C., M.D. şi G.M. la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare statului, fiecare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Faţă de situaţia de fapt şi probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în aceea de cercetare judecătorească ( unde inculpaţii personal şi prin apărători aleşi au arătat că nu insistă în audierea martorului R.N. a cărui declaraţie se afla în dosarul de urmărire penală ) a concluzionat că, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M.C.C. şi M.D.A., aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece ei au deţinut echipamente artizanale destinate copierii informaţiilor de pe cârduri (instrumente de plată electronică), mai mult, ei intenţionând să vândă altei persoane aceste A.T.M. - uri.

Ţinându-se seama de gradul de pericol social al activităţii lor ilicite, dar şi de datele lor personale, fişele de cazier judiciar evidenţiind că ei sunt cunoscuţi cu antecedente penale care atrag starea de recidivă postexecutorie, în ceea ce-i priveşte pe M.C., şi postcondamnatorie în ceea ce-l priveşte pe M.D., lor urmează a li se aplica pedepse privative de libertate, în condiţiile art. 64 - 71 C. pen. cu referire la art. 65 C. pen. orientate totuşi spre minimul special prevăzut de lege, căci ei sunt încadraţi în muncă şi au avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal.

Este adevărat că şi în ceea ce-l priveşte pe G.M. care intenţiona să achiziţioneze A.T.M. - ul artizanal de la coinculpatul M., fie chiar şi în scopul revânzării acestuia pentru o sumă mai mare de bani s-a reţinut comiterea de către el a infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat, avându-se în vedere că în final el nu a achiziţionat A.T.M. - ul, nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta şi este încadrat în muncă, urmând cursurile de zi ale unei facultăţi, astfel încât scopul educativ al sancţiunii de drept penal se poate realiza şi în condiţiile art. 81 C. pen. cu referire la art. 82 C. pen., în baza art. 359 C. proc. pen., atrăgându-li-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M.C.C. şi Ş.A., tribunalul a concluzionat că acţiunea primului de a conduce autoturismul fraţilor M. de la Constanţa la Bucureşti, iar în ceea ce-l priveşte pe cel de-al doilea, faptul că a împrumutat inculpatul G.M. cu suma de 3.300 euro pentru ca acesta să cumpere un dispozitiv A.T.M., instanţa a apreciat că probele administrate în cauză nu evidenţiază intenţia lor de a achiziţiona sau a folosi un dispozitiv necesar falsificării instrumentelor de plată electronică, faptelor comise de ei, lipsindu-le elementul principal al laturii subiective, vinovăţia, respectiv intenţia, motiv pentru care ei au fost achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi respectiv art. 25 din acelaşi act normativ.

Deoarece cei doi inculpaţi au fost reţinuţi 24 h (24 noiembrie 2006 ), această perioadă s-a computat din pedepsele aplicate, sub aspectul măsurilor de siguranţă în baza art. 118 lit. d), 118 lit. b) şi 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea a 3 cârduri, a dispozitivului artizanal A.T.M., a sumei de 6.600 euro, a unui magnet şi unui laptop D.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii M.D.A., M.C.C. şi G.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa penală atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, din următoarele considerente:

- Greşita achitare a inculpaţilor M.C.C. şi Ş.A., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi, respectiv, art. 25 din Legea nr. 365/2002.

- Greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.M. sub aspectul modalităţii de executare, precum şi ca urmare a nereţinerii circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

- Omisiunea aplicării prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) în privinţa deducerii perioadei reţinerii şi arestării preventive faţă de inculpaţii M.C.C., M.D.A. şi G.M.

- Nerespectarea prevederilor art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. în sensul omisiunii de a se constata că inculpaţii M.C. şi Ş.A. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 23 noiembrie 2006 la 22 decembrie 2006.

La termenul din 13 octombrie 2008, reprezentantul Ministerului Public a arătat că înţelege să extindă motivele de apel, în ceea ce priveşte pct. 2, solicitând reţinerea circumstanţei agravante judiciare prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., faţă de toţi inculpaţii în cauză.

La acelaşi termen de judecată, curtea de apel, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.D.A., din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Apelanţii inculpaţi M.C.C. şi M.D.A. au arătat că apelurile vizează şi încheierile pronunţate în cauză, cu precădere, încheierea instanţei de fond prin care ar fi trebuit să verifice, în baza art. 300 C. proc. pen., regularitatea actului de sesizare, încheiere care nu este semnată, astfel că nu se poate verifica compunerea completului de judecată şi respectarea dispoziţiilor imperative cu privire la publicitatea şedinţei de judecată. De asemenea, încheierea din data de 01 noiembrie 2007 poartă semnăturile altor judecători, decât ale celor despre care se face vorbire în preambul în ceea ce priveşte compunerea completului de judecată, motiv pentru care, s-a invocat nulitatea absolută a celor două încheieri, în temeiul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece s-a încălcat principiul rolului activ şi al aflării adevărului în cauză.

S-a mai arătat că procesele-verbale de percheziţie au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. proc. pen., astfel încât aceste probe sunt lipsite de relevanţă atâta timp cât au fost obţinute în mod nelegal, iar verificarea aparatului a rămas în faza de constatare, nefiind efectuată nici o expertiză în cauză. Declaraţiile inculpaţilor sunt singurele probe ce urmează a fi coroborate şi nu există nici un fel de probă că inculpatul M.C. a dorit să vândă un A.T.M., de altfel, nu reiese că aparatul respectiv era un A.T.M.

Faţă de lipsa rolului activ al instanţei şi faţă de încălcarea principiului aflării adevărului s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare şi a se pune în vedere instanţei de fond solicitările făcute în faza căii de atac a apelului, respectiv, administrarea probei ştiinţifice cu expertiză pentru a stabili dacă obiectul în cauză este un obiect apt a copia informaţii pe cârduri.

În subsidiar, apelantul inculpat M.D. a solicitat înlăturarea stării de recidivă şi reindividualizarea pedepsei, iar apelantul inculpat M.C. a solicitat aplicarea art. 18¹ C. pen., având în vedere sinceritatea de care a dat dovadă şi pericolul social redus.

Apelantul G.M. a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., urmând a se avea în vedere că, la fila nr. 7 din sentinţa atacată, instanţa a reţinut, în mod corect, că acesta nu a reuşit să încheie tranzacţia, nu a intrat în posesia echipamentelor destinate falsificării instrumentelor de plată, astfel că, forma sa de participare a fost greşit reţinută în sentinţă, ar fi putut fi reţinută, eventual, o tentativă la săvârşire infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

S-a mai arătat că latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată. Astfel, la termenul din 24 ianuarie 2008 a solicitat instanţei de fond restituirea sumei de 910 euro, sume ce reprezenta „bani de buzunar" ai apelantului şi este o sumă total diferită de suma folosită pentru tranzacţie, însă instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la această cerere.

Prin Decizia penală nr. 241/ A de la 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 25919/3/2008 (892/2008) au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii M.D.A., M.C.C. şi G.M. împotriva sentinţei penale nr. 165 de la 8 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 25919/3/2007.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.D.A. din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a ll-a şi lit. b C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia de la 23 noiembrie 2006 la 22 decembrie 2006.

Prin aceeaşi Decizia, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat fiecare dintre inculpaţii M.D.A., G.M. şi Ş.A., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.D.A. şi respectiv, la serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul Constanţa, pentru inculpaţii G.M. şi Ş.A.;

să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Conform art. 86³ alin. (3) C. pen. a fost impusă inculpatului M.D.A., respectarea obligaţiei de a nu intra în legătură cu inculpaţii G.M., Ş.A. şi M.C.C. şi inculpaţilor G.M. şi Ş.A., respectarea obligaţiei de a nu intra în legătură cu inculpaţii M.C.C., M.D.A. şi M.C.C.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia pentru inculpaţii M.D.A. şi Ş.A. de la 23 noiembrie 2006 la 22 decembrie 2006 şi pentru inculpatul G.M. de la 23 noiembrie 2006 la 24 noiembrie 2006.

Tot, prin aceeaşi decizie, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar, la datele fixate, la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 86³ alin. 3 C. pen. a fost impusă inculpatului respectarea obligaţiei de a nu intra în legătură cu inculpaţii M.C.C., M.D.A., G.M. şi Ş.A.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia de la 23 noiembrie 2006 la 22 decembrie 2008.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-au confiscat de la inculpatul M.C.C. sumele de 500 euro şi 737,38 lei (reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 200 euro) şi de la inculpatul M.D.A. suma de 2.600 euro.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a fost restituită inculpatului G.M. suma de 910 euro depusă la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B - S.C.J.S.E.O conform dovezii seria Z.Z. nr. XXXXXXX din 09 mai 2007, inculpatului M.C.C. restul de 127,62 lei din suma de 865 lei şi inculpatului M.D.A. suma de 200 lei, sume de bani depuse la C.E.C. - sucursala Victoria, conform recipiselor din data de 27 februarie 2007.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în ceea ce priveşte criticile formulate de către apelanţii inculpaţi M.C.C. şi M.D.A. referitoare la încheierile de şedinţă atacate că acestea erau nefondate pentru următoarele motive.

Dispoziţiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen. impun obligaţia instanţei fondului de a verifica, din oficiu, la prima zi de înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.

Prevederile articolului sus-menţionat nu impun, însă, obligaţia instanţei de a insera, în cuprinsul încheierii de şedinţă, menţiunea că s-a făcut verificarea regularităţii rechizitoriului. Dovadă că instanţa de fond a verificat regularitatea actului de sesizare este şi faptul că nu a constatat că sesizarea nu este făcută potrivit legii, în condiţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, neverificarea sesizării instanţei poate duce, cel mult, la o nulitate relativă a încheierii de şedinţă respective, în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., încălcarea dispoziţiei legale atrăgând nulitatea actului numai când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului şi numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

în ceea ce priveşte critica referitoare la nesemnarea încheierii de şedinţă din data de 14 septembrie 2007, curtea de apel a apreciat-o ca nefondată, întrucât încheierea respectivă a fost semnată de către judecătorul fondului, astfel cum lesne s-a putut observa, completul de judecată care a semnat încheierea fiind acelaşi cu cel rezultat din preambulul încheierii şi, respectiv, cu cel care a efectuat acte procedurale în cauză, şi anume, ascultarea inculpaţilor prezenţi.

Şi critica referitoare la faptul că încheierea din data de 01 noiembrie 2007 poartă semnăturile altor judecători decât ale celor despre care s-a făcut vorbire în preambul în ceea ce priveşte compunerea completului de judecată a fost considerată, ca nefondată, pentru aceleaşi argumente expuse mai sus şi care nu au mai fost reluate.

În consecinţă, curtea de apel nu a constatat incidenţa în cauză a vreunuia dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi invocate de către apelanţii inculpaţi M.C.C. şi M.D.A., respectiv, încălcarea dispoziţiilor relative la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia, la publicitatea şedinţei de judecată ori a principiului aflării adevărului, reglementat de art. 3 C. proc. pen., conform căruia în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorilor sau a principiului rolului activ al instanţei de judecată în desfăşurarea procesului penal, reglementat de prevederile art. 4 C. proc. pen.

Prima zi de înfăţişare în cauză, o reprezintă, astfel cum s-a arătat mai sus, termenul din data de 14 septembrie 2007. Este adevărat că încheierea de şedinţă din data de 16 august 2007 nu poartă semnătura judecătorului fondului, însă, această încheiere este anterioară începerii efectuării cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 321 C. proc. pen., la acel termen instanţa, pronunţându-se doar asupra cererilor inculpaţilor de amânare a judecării cauzei, neefectuând, deci acte procedurale în cauză. De altfel, din preambulul şi, respectiv, din finalul încheierii de şedinţă a rezultat, în mod clar, numele judecătorului, iar nesemnarea acestei încheieri poate duce la anularea actului numai în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., analizate mai sus.

De asemenea, curtea de apel nu a constatat încălcări ale dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. proc. pen. în ceea ce priveşte întocmirea proceselor-verbale de efectuare a percheziţiilor, actele respective cuprinzând menţiunile prevăzute de art. 91 C. proc. pen.

Hotărârea atacată nu poate fi criticată nici sub aspectul lipsei cercetării judecătoreşti în condiţiile în care inculpaţii au fost ascultaţi, în mod nemijlocit, în faţa instanţei de fond, acestora li s-au încuviinţat şi administrat singurele probe solicitate, respectiv, înscrisuri în circumstanţiere, iar procurorul sau inculpaţii nu au propus martori în vederea ascultării, în speţă, administrarea probei cu martorul asistent R.N.

Un alt motiv de apel l-a vizat neefectuarea unei expertize în cauză care să stabilească dacă aparatul respectiv este un obiect apt a copia informaţii de pe cârduri, ori, administrarea unei astfel de probe ştiinţifice apare ca inutilă, în condiţiile în care, în cursul urmăririi penale a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006, din concluziile căruia a rezultat faptul că dispozitivul în discuţie, împreună cu cablul de legătură de tip serial, fac parte dintr-un sistem destinat achiziţionării datelor confidenţiale memorate pe cârduri bancare, iar amplasarea sa peste un echipament de tip A.T.M., nu afectează buna funcţionare a acestuia şi, totodată, B.C.R. SA, sucursala D.O. Bucureşti a pus la dispoziţia organului de urmărire penală imaginile video, reprezentând persoanele care se aflau la A.T.M. - ul nr. AAA, în noaptea de 23 noiembrie 2006, între orele 22,00 - 24,00, precum şi listingul jurnalului tranzacţiilor efectuate la acelaşi A.T.M. în intervalul orar 22,00 - 23,00.

În fine, în ceea ce priveşte critica formulată de către apelanţii inculpaţi, în sensul că, în privinţa inculpatului M.D.A., instanţa fondului nu a pus în discuţie, în condiţiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, dispunând condamnarea acestuia, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), deşi a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., curtea de apel a constatat că este, în mod evident vorba despre o eroare de dactilografiere ce poate fi îndreptată în condiţiile arat. 195 C. proc. pen., având în vedere conţinutul minutei întocmite în cauză, unde au fost reţinute prevederile art. 37 lit. a) C. pen. şi eroarea materială strecurată în cuprinsul dispozitivului sentinţei penale atacate, prin reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Curtea de apel a constatat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, în considerarea următoarelor argumente:

Instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că faptelor inculpaţilor M.C.C. şi Ş.A. le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv, elementul intenţional, în condiţiile în care, ansamblul probator administrat în cauză a condus la concluzia că intimaţii inculpaţi au comis infracţiunile reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanţei.

Curtea de apel a constatat că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pronunţată în cauză, în exclusivitate, numai pe o parte din relatările inculpaţilor G.M., M.C.C. şi M.D.A., făcute în faza de cercetare judecătorească şi a procedat la o analiză insuficientă a unor fragmente din cuprinsul depoziţiilor date de aceştia în faza de judecată, fără a proceda la o evaluare completă a întregului material probator administrat în cauză.

În acest sens, curtea de apel a avut în vedere declaraţia intimatului inculpat Ş.A., dată în faţa organelor de poliţie în ziua depistării sale în flagrant ( filele nr. 16-17 din dosarul de urmărire penală ); declaraţiile date în faţa procurorului, prin care îşi menţinea depoziţiile anterioare, precizând, suplimentar, că a observat care era obiectul vânzării în momentul în care a înmânat suma de 3.300 euro apelantului inculpat M.D.A.; declaraţia dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în care a precizat că îşi recunoaşte fapta, precum şi declaraţiile date în faţa instanţei de fond şi de apel.

Curtea de apel a constatat că declaraţiile intimatului inculpat Ş.A. reflectă modalitatea în care s-au petrecut faptele, participaţia sa penală, dar şi rolul avut la efectuarea tranzacţiei prin sprijinul material acordat, fiind deosebit de important în finalizarea tranzacţiei.

Totodată, nu poate fi contestată împrejurarea că intimatul inculpat Ş.A. a cunoscut intenţia apelantului inculpat G.M. de a achiziţiona un dispozitiv A.T.M. artizanal de citire a cârdurilor încă de la momentul purtării convorbirii telefonice cu fraţii M., discuţie ce a avut loc înainte de stabilirea locului de efectuare a tranzacţiei şi nici ajutorul material oferit coinculpatului G.M. prin punerea la dispoziţia inculpatului M.D.A. a sumei de 3.300 euro, fără de care achiziţionarea A.T.M. - ului nu ar fi fost posibilă.

Toate aceste aspecte, analizate mai sus au condus la concluzia că intimatul inculpat Ş.A. a acţionat cu vinovăţia cerută de lege, sub forma intenţiei directe, cunoscând rezultatul faptei sale.

În ceea ce îl priveşte pe intimatul inculpat M.C.C., acesta a arătat că a acceptat propunerea făcută de fraţii M. de a conduce autoturismul în zona unde urmau să se întâlnească cu cei doi inculpaţi, rămânând, apoi, alături de aceştia, în timpul efectuării manoperelor de probare a A.T.M. - ului, în scopul asigurării pazei locului faptei. Astfel, potrivit propriei sale declaraţii, dată în faţa procurorului (fila nr. 166 din dosarul de urmărire penală ) a rezultat că, în timp, ceilalţi patru coinculpaţi au revenit la bancomat, inculpatul M.C.C. a stat într-o parte, uitându-se în stânga şi în dreapta să vadă dacă este cineva prin preajmă care să observe ce fac fraţii M. la bancomat, la rugămintea inculpatului M.C.C.

Atitudinea intimatului inculpat M.C.C., de recunoaştere a săvârşirii faptei, a fost menţinută, atât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, cât şi cu ocazia audierii sale nemijlocite în faţa instanţei de fond şi de apel, când a arătat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză.

De asemenea, din declaraţiile apelanţilor inculpaţi a rezultat faptul că şi intimaţii inculpaţi s-au aflat în câmpul infracţional, fie în interiorul autoturismelor, fie în afara acestora, pe parcursul efectuării celor două verificări succesive a modului în care ATM-ul, confecţionat artizanal, era apt să decodeze cârdurile bancare, operaţiuni efectuate de către apelanţii inculpaţi, motiv pentru care, încă o dată, nu se poate concluziona în sensul că, intimaţii inculpaţi s-au aflat pur întâmplător, alături de ceilalţi coinculpaţi, rolul şi sarcinile fiecăruia dintre ei fiind bine delimitate, în scopul de a asigura încheierea tranzacţiei.

De altfel, declaraţiile inculpaţilor se coroborează, în condiţiile art. 69 C. proc. pen. cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv, procese-verbale şi celelalte înscrisuri întocmite de organele de urmărire penală, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, înregistrarea video şi depoziţiile martorului asistent.

Faţă de considerentele expuse anterior, curtea de apel a constatat că primul motiv de apel invocat de parchet vizând greşita achitare a inculpaţilor Ş.A. şi M.C.C. este fondat.

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 23 noiembrie 2006, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 15 au fost sesizaţi telefonic de către agentul de pază, din cadrul B.C.R. - sucursala D.O. Bucureşti, în legătură cu comportamentul suspect al unor persoane ce se aflau în apropierea A.T.M. - ului sucursalei, în sensul că, cinci persoane au staţionat mult timp în apropierea aparatului, revenind la acesta în mod repetat şi folosind un computer portabil.

Organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului unde au observat două autoturisme ce staţionau. În primul, se aflau, la volan, inculpatul G.M., pe scaunul din dreapta şoferului, inculpatul M.D.A., iar pe bancheta din spate, inculpatul Ş.A.. La volanul celui de-al doilea autoturism se afla inculpatul M.C.C., iar în apropiere, pe trotuar, inculpatul M.C.C.

Având în vedere sesizarea telefonică, comportamentul suspect al inculpaţilor şi explicaţiile neplauzibile ale acestora - în sensul că, stăteau de vorbă, laptop-ul folosindu-l pentru înregistrarea unor piese muzicale - toţi cinci au fost conduşi la sediul Secţiei 15 Poliţie, unde sa procedat la percheziţionarea acestora şi a autoturismelor.

Asupra inculpaţilor au fost găsite sume importante de bani, inculpatul M.D.A. având asupra sa, în plus, un laptop în stare de funcţionare.

În autoturismul marca BMW, sub scaunul stânga faţă, pe podea, a fost găsit, într-o pungă, un dispozitiv, din plastic, de culoare gri, ce reprezintă interfaţa unui bancomat (A.T.M.), precum şi un cablu de 75 cm, cu două mufe la terminaţii, iar în autoturismul marca VW P. a fost găsită, în portbagaj, o placă de formă pătrată, cu dimensiuni 9 ori 9 cm.

În cauză, a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006 (filele nr. 53-57 din dosarul de urmărire penală ) şi în baza autorizaţiei de percheziţie în mediul informatic nr. 441 din 27 noiembrie 2006 emisă de Tribunalul Bucureşti, s-a efectuat o percheziţie în laptop-ul găsit asupra inculpatului M.D.A., stabilindu-se că un număr de două foldere şi şapte fişiere conţin componente ale aplicaţiei informatice „E. C.O.M.M.", identificată ca fiind folosită pentru citirea, prelucrarea şi scrierea datelor de pe banda magnetică a cârdurilor, aplicaţie ce a fost accesată, în mod repetat, la data comiterii faptei.

Conform procesului - verbal din 28 noiembrie 2006 întocmit de I.G.P.R. - B.C.C.O. Bucureşti, placa găsită în autoturismul marca VW P. este un magnet folosit la ştergerea datelor bancare de pe banda magnetică a cârdurilor, operaţiune ce poate îngreuna ancheta, dar şi făcând posibilă inserarea altor date.

Din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat faptul că, la începutul lunii octombrie 2006, aflând de la o cunoştinţă despre faptul că există persoane în Bucureşti care ar putea achiziţiona dispozitive artizanale de copiat date de pe cârduri, apelantul inculpat G.M. s-a hotărât să achiziţioneze un astfel de dispozitiv cu intenţia de a-l revinde şi a percepe, astfel un comision. în acest scop, s-a deplasat în Bucureşti, cu autoturismul proprietatea tatălui său, luând legătura cu inculpatul M.D.A. ce a venit la întâlnire însoţit de fratele său, inculpatul M.C.C.

Preţul tranzacţiei a fost stabilit la suma totală de 6.600 euro, din care, 3.300 euro trebuiau plătiţi pentru plasa ce se va aplica pe faţa A.T.M. - ului în vederea colectării datelor de pe cârduri, iar 3.300 euro reprezentau contravaloarea tastaturii necesare identificării codului PIN.

Deoarece nu avea banii necesari achiziţionării dispozitivului, inculpatul G.M. a solicitat ajutorul prietenului său, inculpatul Ş.A.

În vederea achiziţionării dispozitivului, în data de 23 noiembrie 2006, inculpatul G.M. s-a deplasat la Bucureşti, cu acelaşi autoturism, însoţit fiind de către inculpatul Ş.A., acesta din urmă având asupra sa suma de 3.300 euro, necesară cumpărării dispozitivului.

În urma convorbirilor telefonice purtate cu M.D. s-a stabilit, ca loc de întâlnire, M.D. Dristor, acesta din urmă venind însoţit de fratele său, cu autoturismul VW P. condus de inculpatul M.C.C.

În vederea probării dispozitivului, cei cinci s-au deplasat la sucursala D.O. Bucureşti a B.C.R., inculpatul M.C. având asupra sa dispozitivul artizanal. inculpatul M.C. a arătat cumpărătorilor modul de folosire a bunului, după care, inculpatul M.D. a aplicat, pe faţa A.T.M. - ului, dispozitivului ce fusese adus într-o pungă de plastic, fiind trecute, prin fantă, mai multe cârduri, pentru a se verifica funcţionalitatea acestuia.

În tot acest timp, în faţa A.T.M. - ului s-au aflat inculpatul M.D., care aplicase dispozitivul, inculpatul M.C., care a introdus cârdurile, inculpatul G.M., care, de asemenea, a introdus un cârd, inculpatul Ş.A., care verifica modul de funcţionare a dispozitivului, precum şi inculpatul M.C.C., care asigura paza locului, verificând să nu se apropie vreo persoană.

După înregistrarea informaţiilor, inculpaţii G. şi Ş. au intrat în auto, împreună cu inculpatul M.D., ce avea asupra sa un laptop, pe care l-a cuplat la dispozitivul artizanal, verificând dacă datele au fost corect înregistrate.

Deoarece, în timpul verificării, cumpărătorii au avut obiecţiuni privind corecta înregistrare de pe cârduri, existând suspiciuni cu privire la unele erori, vânzătorii, însoţiţi de inculpatul M., s-au deplasat, din nou, la A.T.M., unde au reaplicat dispozitivul artizanal şi au repetat operaţiunile de trecere a cârdurilor şi, ulterior, de verificare a corectitudinii înregistrărilor.

După efectuarea celor două verificări, apreciind că dispozitivul artizanal este funcţional, inculpatul G. i-a cerut inculpatului Ş. să plătească contravaloarea acestuia, suma de 3.300 euro fiind primită de la inculpatul Ş., de către inculpatul M.D.. După primirea sumei de bani, au intervenit organele de poliţie, dispozitivul artizanal fiind găsit în autoturismul în care se aflau cumpărătorii şi vânzătorii M.D. sub bancheta din stânga faţă.

Curtea de apel a constatat că persoanele care au deţinut iniţial dispozitivul artizanal - bun mobil - oferindu-l spre vânzare au fost inculpaţii M.C.C. şi M.D.A., însă, în momentul în care inculpatul Ş.A., le cererea inculpatului G.M. şi în urma înţelegerii anterioare intervenite, a plătit suma de 3.300 euro, reprezentând contravaloarea bunului mobil, acesta din urmă fiind depus în autoturismul proprietatea tatălui inculpatului G.M. şi aflat în posesia acestuia din urmă, conform normelor de drept civil - art. 1294 C. civ. - coinculpaţii G.M. şi Ş.A. au devenit proprietarii dispozitivului artizanal, intrând şi în posesia de fapt a acestuia.

În consecinţă, deţinerea dispozitivului artizanal a fost făcută, atât de către fraţii M., persoane care l-au deţinut iniţial, oferindu-l spre vânzare, cât şi de către coinculpaţii G.M. şi Ş.A. care, convenind să-l cumpere împreună cu intenţia de a-l revinde, au plătit preţul vânzării şi au intrat în posesia bunului.

Pentru acest motiv, instanţa de apel nu a putut reţine apărarea inculpatului G.M. în sensul că tranzacţia nu a fost finalizată, deoarece, tranzacţia a fost încheiată în momentul în care preţul vânzării a fost plătit, iar cumpărătorii au intrat, în stăpânirea în fapt, a bunului mobil, neavând relevanţă juridică faptul că, ulterior, finalizării tranzacţiei şi intrării dispozitivului artizanal în posesia coinculpaţilor G.M. şi Ş.A., independent de voinţa acestora din urmă, au fost depistaţi de către organele de poliţie şi deposedaţi de bun, fiind vorba despre aşa - zisa „prescripţie instantanee" reglementată de dispoziţiile art. 1909 alin. (1) C. civ. conform cărora „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp."

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de apel în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor, procesul - verbal de sesizare din oficiu şi de cercetare la faţa locului, procesele-verbale privind percheziţiile efectuate asupra celor cinci inculpaţi şi asupra celor două autoturisme; procesul-verbal privind percheziţia în mediul informatic; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006; adresa din 24 noiembrie 2006 emisă de B.C.R. privind tranzacţiile efectuate, însoţită de copia înregistrărilor video făcute de camera de supraveghere a A.T.M. - ului; procesul-verbal încheiat de lucrătorii B.C.C.O. - Bucureşti la data de 28 noiembrie 2006; dovezi şi recipise de consemnare a sumelor de bani depuse, găsite la fraţii M., precum şi dovada privind depunerea la camera de corpuri delicte a plăcii cu forma pătrată, de dimensiuni 9 ori 9 cm.

În ceea ce priveşte motivul de apel invocat, în subsidiar, de către inculpatul M.C.C. în sensul că fapta săvârşită de acesta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, curtea de apel l-a apreciat ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

La stabilirea, în concret, a gradului de pericol social, potrivit dispoziţiilor art. 18 ¹ alin. (2) C. pen., se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei; de scopul urmărit de făptuitor; de împrejurările în care fapta a fost comisă - în împrejurări agravante (noaptea), ceea ce denotă un pericol social ridicat; de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - prin faptă s-ar fi putut produce prejudicii mari, aşadar, fapta are pericolul social al unei infracţiuni; de persoana şi conduita inculpatului, având în vedere, atât atitudinea sa procesuală, cât şi antecedentele sale penale.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel invocat de parchet şi extins oral în faţa curţii de apel cu referire la toţi inculpaţii, în sensul reţinerii circumstanţei agravante legale prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., curtea de apel l-a apreciat ca fondat, cu următoarele precizări:

Toate persoanele care cooperează, în orice calitate - autor, instigator, complice - la comiterea unei fapte penale „săvârşesc împreună" acea infracţiune.

„Săvârşirea împreună", în sensul art. 75 lit. a) C. pen. se identifică cu participaţia penală, astfel că, circumstanţa agravantă se consideră realizată, ori de câte ori, la comiterea infracţiunii au contribuit, în orice mod sau calitate, cel puţin trei participanţi.

În consecinţă, referindu-se la „săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună", legiuitorul pare a fi avut în vedere nu un anumit mod de contribuţie a mai multor persoane la săvârşirea faptei, ci simplul fapt că infracţiune a fost săvârşită de cel puţin trei făptuitori.

Desigur că, săvârşirea împreună nu poate însemna decât o săvârşire în comun, o conlucrare conjugată, deci simultană la comiterea faptei prevăzute de legea penală. Condiţia simultaneităţii acţiunilor contributive este realizată în cazul coautorilor care conlucrează întotdeauna la executarea acţiunii constitutive, la înfăptuirea, în mod nemijlocit, a elementului material al infracţiunii, dar şi în toate cazurile în care autorii sunt ajutaţi, prin acte concomitente, la realizarea acţiunii tipice.

În noţiunea de „săvârşire împreună" intră, alături de acţiunea care se înfăptuieşte, în mod direct, de către autor, elementul material al infracţiunii şi toate acele activităţi - extranee acţiunii constitutive şi caracteristice complicităţii - care, desfăşurate simultan, îi promovează eficienţa şi îi asigură reuşita, cum este cazul în speţă.

„Săvârşirea împreună" a faptei prevăzută de legea penală, reuneşte, aşadar, actele de executare nemijlocită - deci de autorat - şi actele de complicitate concomitentă.

Când făptuitorii au acţionat cu intenţie, fiecare având reprezentarea faptei comise şi a urmărilor ei, precum şi voinţa de a lega activitatea sa de a celorlalţi în vedere săvârşirii acelei fapte, această legătură subiectivă nu trebuie să îmbrace forma unei înţelegeri exprese, a unui concert neapărat prestabilit, ea se poate realiza şi spontan, chiar tacit, fără o deliberare şi o hotărâre luată de comun acord.

În esenţa sa, circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. este un caz special de participaţie, caracterizat printr-un anumit număr minim de făptuitori ( cel puţin trei ) şi printr-un anumit mod de conjugare ( săvârşirea împreună ) a actelor de cooperare.

Aceasta înseamnă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 C. pen., prevederile art. 75 lit. a) C. pen. sunt aplicabile numai în acele cazuri în care cei trei sau mai mulţi făptuitori, acţionând împreună, au săvârşit, prin conjugarea eforturilor lor, o singură infracţiune - la săvârşirea căreia toţi şi-au adus o contribuţie mai mare sau mai mică.

Faţă de considerentele expuse anterior, reţinând incidenţa circumstanţei agravante legale prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., curtea de apel nu împărtăşeşte, totuşi, opinia parchetului în sensul că ar fi vorba despre o schimbare a încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., fiind mai degrabă, o calificare juridică a faptei prin reţinerea unei circumstanţe.

În cea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, curtea de apel a constatat următoarele:

În drept, fapta săvârşită de inculpatul M.C.C., constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2006, împreună cu inculpatul M.D.A. a vândut inculpaţilor Ş.A. şi G.M., contra sumei de 3.300 euro, un dispozitiv construit artizanal destinat copierii informaţiilor de pe cârduri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, comisă în stare de recidivă postexecutorie prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a C. pen.

Starea de recidivă postexecutorie derivă din condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2400 din 13 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare, fiind arestat la data de 08 februarie 2002 şi liberat condiţionat la 18 noiembrie 2003, cu un rest rămas neexecutat prin pedeapsă de 323 zile închisoare.

În drept, fapta săvârşită de inculpatul M.D.A., constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2006, împreună cu inculpatul M.C.C. a vândut inculpaţilor G.M. şi Ş.A., contra sumei de 3.300 euro, un dispozitiv construit artizanal destinat copierii informaţiilor de pe cârduri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În acest sens, curtea de apel a constatat că, prin rechizitoriul nr. 2124/D/P/2006 din data de 18 iulie 2007 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.D.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Având în vedere conţinutul fişei de cazier judiciar a inculpatului, coroborat cu menţiunile sentinţei penale nr. 222 din 19 martie 2001 a Tribunalului Timiş, depusă în copie la dosarul instanţei de apel, precum şi cu referatul întocmit în cauză (fila nr. 63 din dosarul instanţei de apel), curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 222 din 19 martie 2001 a Tribunalului Timiş rămasă definitivă prin neapelare la data de 23 aprilie 2001, apelantul inculpat M.D.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pe un termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 86 C. pen. coroborat cu art. 82 alin. (3) C. pen. dacă condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare, socotit de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă, respectiv data de 23 aprilie 2001 şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în baza art. 83 C. pen., acesta este reabilitat de drept.

În consecinţă, apelantul inculpat a fost reabilitat de drept la data de 22 aprilie 2005, fapta dedusă judecăţii fiind comisă la 23 noiembrie 2006, deci ulterior, împlinirii termenului de încercare, motiv pentru care s-a procedat conform art. 334 C. proc. pen.

În drept, fapta săvârşită de inculpaţii G.M. şi Ş.A., constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2006 au cumpărat de la inculpaţii M.D.A. şi M.C.C. contra sumei de 3.300 euro, un dispozitiv construit artizanal destinat copierii informaţiilor de pe cârduri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În drept, fapta săvârşită de inculpatul M.C.C., constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2006, i-a ajutat pe inculpaţii M.D.A. şi M.C.C. să vândă inculpaţilor G.M. şi Ş.A. - prin asigurarea pazei locului faptei - contra sumei de 3.300 euro, un dispozitiv construit artizanal destinat copierii informaţiilor de pe cârduri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului M.C.C., curtea de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), constând în dispoziţiile părţii generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecăţii, dispoziţii ce privesc consumată în care s-a realizat infracţiunea, contribuţia adusă la săvârşirea faptei în calitate de coautor, starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva postexecutorie, circumstanţa agravanta legală prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.; limitele de pedeapsă fixate în legea specială - 6 luni la 5 ani; gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite rezultat din modul şi mijloacele de comitere a infracţiunii, în funcţie de importanţa valorii sociale vătămate şi de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce; persoana şi conduita inculpatului, având în vedere bogata sa activitate infracţională rezultată din fişa sa de cazier judiciar, starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), atitudinea procesuală parţial sinceră, faptul că are un copil minor în întreţinere.

În acest sens, curtea de apel a constatat că, deşi instanţa de fond a arătat, în considerentele hotărârii atacate, faptul că li s-a aplicat inculpaţilor M.D.A. şi M.C.C. pedepse privative de libertate orientate spre minimul special prevăzut de lege, totuşi, tribunalul a aplicat acestora câte o pedeapsă cu închisoarea, cu executarea în regim de detenţie, orientată spre maximul special prevăzut de lege.

Faţă de datele personale ale inculpatului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei analizate mai sus, precum şi stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta, ţinând seama că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 81 alin. 1 lit. b), c) C. pen. sau ale art. 86¹ alin. 1 lit. b), c) C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea pedepsei sub supraveghere, curtea de apel a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre mediul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenţie.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor M.D.A., M.C.C., G.M. şi Ş.A., curtea de apel a avut în vedere criteriile general prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând forma consumată în care s-a realizat infracţiunea, contribuţia adusă la săvârşirea faptei în calitate de coautori şi, respectiv, complice, incidenţa circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor; persoana şi conduita inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, M.D.A. şi M.C.C. fiind reabilitaţi de drept.

În acest din urmă sens, curtea de apel a reţinut că inculpatul M.D.A. este încadrat în muncă şi a avut o atitudine procesuală nesinceră susţinând că nu cunoaşte nimic despre dispozitivul artizanal şi că, în momentul depistării de către lucrătorii de poliţie, încerca să vândă laptop-ul inculpatului G.M.

Inculpatul G.M. este angajat în muncă şi student, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de cercetare, dând date complete, recunoscând şi regretând fapta comisă.

Inculpatul Ş.A. este student, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine nesinceră, susţinând că a acceptat să-l însoţească pe inculpatul G.M. la Bucureşti doar „ca să se plimbe" şi să îi dea suma de 3.300 euro, fără a cunoaşte motivul pentru care acesta din urmă avea nevoie de suma respectivă de bani.

Inculpatul M.C.C. este angajat în muncă şi student şi, deşi, iniţial, a negat, inclusiv, comiterea faptelor de către ceilalţi inculpaţi şi existenţa dispozitivului artizanal, ulterior, a revenit, recunoscând că dispozitivul a fost montat pe A.T.M. şi testat în prezenţa sa, precum şi că a asigurat paza celorlalţi inculpaţi în timpul operaţiunilor.

Faţă de datele personale ale inculpaţilor, ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar şi de stările şi circumstanţele în care au fost comise faptele, ţinând seama de natura infracţiunii - „de pericol" -, de atingerea adusă relaţiilor sociale care implică încrederea oamenilor în instrumentele de plată electronică, de împrejurările de timp şi loc în care a fost săvârşită infracţiunea, curtea de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat şi prin aplicarea câte unei pedepse cu închisoarea fiecărui inculpat nominalizat mai sus, orientată spre mediul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării, instanţa de apel, ţinând seama de persoana inculpaţilor şi de comportamentul acestora după comiterea faptei, considerând că pronunţarea condamnării va constitui pentru aceştia un avertisment, în sensul că o vor privi ca o reacţie a societăţii, susceptibilă de a se repeta în forme mai intense, dacă vor săvârşit, din nou, o infracţiune în cursul termenului de încercare.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, curtea de apel a constatat că şi cel de-al doilea motiv de apel invocat de parchet privind greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.M. sub aspectul modalităţii de executare este fondat.

De asemenea, curtea de apel a constatat fondat şi al treilea motiv de apel invocat de parchet referitor la omisiunea aplicării prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) în privinţa inculpaţilor.

Astfel, inculpaţii M.C.C., Ş.A., M.D.A. şi M.C.C. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 23 noiembrie 2006 la 22 decembrie 2006, iar inculpatul G.M. a fost reţinut de la 23 noiembrie 2006 la 24 noiembrie 2006, însă, instanţa de fond a omis să facă aplicarea prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi, respectiv art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. (în ceea ce priveşte cel de-al patrulea motiv de apel invocat de parchet şi apreciat de curte ca fondat), în sensul sus - menţionat, limitându-se, doar, a constata că inculpaţii au fost reţinuţi 24 h la data de 14 noiembrie 2006, anterior săvârşirii faptei din prezenta cauză.

De asemenea, curtea de apel a constatat fondat al doilea motiv de apel invocat de inculpatul G.M., deoarece suma de 910 euro ridicată de la acesta nu are legătură cu cauza, nefiind suspusă confiscării speciale în baza art. 118 C. pen. De altfel, deşi inculpatul a solicitat restituirea acestei sume, instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la acest aspect.

Totodată, curtea de apel a constatat că, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus, în baza art. 118 lit. d) C. pen., care se referă la bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte penale sau pentru a răsplăti pe făptuitor, confiscarea specială a sumei de 6.600 euro, reprezentând contravaloarea totală a tranzacţiei, reţinând, în mod greşit, faptul că suma de 4.010 euro reprezintă contravaloarea dispozitivului A.T.M.

În realitate şi ceea ce interesează în cauza de faţă este suma de 3.300 euro plătită pentru placa ce urma a fi aplicată pe faţa A.T.M. - ului în scopul colectării datelor de pe cârduri, neavând relevanţă juridică, excedând procesului penal de faţă, că valoarea totală a tranzacţiei ilegale urma să se ridice la suma de 6.600 euro, din care 3.300 euro urmau a fi plătiţi, în viitor, pentru o tastatură necesară identificării codului PIN.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii M.D.A., M.C.C. şi G.M., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.D.A. din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia de la 23 noiembrie 2006 la 22 decembrie 2006.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii M.D.A., G.M. şi Ş.A. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. inculpaţii au trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, lunar, la datele fixate, la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.D.A. şi, respectiv, la serviciul de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru inculpaţii G.M. şi Ş.A.;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existentă.

Conform art. 86 alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului M.D.A. respectarea obligaţiei de a nu intra în legătură cu inculpaţii G.M., Ş.A. şi M.C.C. şi inculpaţilor G.M. şi Ş.A. respectarea obligaţiei de a nu intra în legătură cu inculpaţii M.C.C., M.D.A. şi M.C.C.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 86³ alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului respectarea obligaţiei de a nu intra în legătură cu inculpaţii M.C.C., M.D.A., G.M. şi Ş.A.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia de la 23 noiembrie 2006 la 22 decembrie 2006.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul M.C.C. sumele de 500 euro şi 737,38 lei (reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 200 euro la cursul B.N.R. din data de 23 noiembrie 2006), şi de la inculpatul M.D.A. suma de 2.600 euro, reprezentând suma totală de 3.300 euro pentru placa ce urma a fi aplicată pe faţa A.T.M. - ului în scopul colectării datelor de pe cârduri.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a restituit inculpatului G.M. suma de 910 euro depusă la camera de corpuri delicate a D.G.P.M.B - S.C.J.S.E.O conform dovezii seria Z.Z. nr. XXXXXXX din 09 mai 2007, inculpatului M.C.C. restul de 127,62 lei din suma de 865 lei şi inculpatului M.D.A. suma de 200 lei, sume de bani depuse la CEC - sucursala Victoria, conform recipiselor din data de 27 februarie 2007, toate aceste sume de bani neavând legătură cu cauza şi, deci, nefiind spuse confiscării speciale.

S-a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat în termenul legal, recursuri inculpaţii M.D.A., G.M., M.C.C., Ş.A., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 29 ianuarie 2009, în recurs, înalta Curte, apreciind ca întemeiate cererile de amânare formulate de recurenţii inculpaţi Ş.A., M.C.C., M.C.C. şi M.D.A., în vederea angajării unui apărător ales, a acordat termen la 12 martie 2009, punând în vedere recurenţilor inculpaţi M.C.C. şi M.D.A. să se prezinte în faţa instanţei în vederea ascultării, menţinându-se delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 19 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 12 martie 2009, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 6 şi art. 171 C. proc. pen. şi art. 6 din C.E.D.O., cererea de amânare formulată de recurentul inculpat G.M., pentru a-i da posibilitatea acestuia să-şi angajeze un apărător, a acordat termen la 26 martie 2009, punând în vedere recurentului inculpat G.M. să-şi angajeze apărător în timp util, astfel încât să fie depuse eventualele apărări până la termenul fixat, pentru respectarea principiului egalităţii armelor, recurenţilor inculpaţi să se prezinte în faţa instanţei în vederea ascultării la termenul următor, menţinerea delegaţiei apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 26 dosarul înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, fiind întrebaţi de către instanţă referitor la lipsa recurentului inculpat G.M., avocat l.M. a învederat că acesta a fost prezent, dar a plecat.

Înalta Curte a apreciat că se impune ascultarea recurenţilor inculpaţi M.C.C. şi M.D.A. în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. şi jurisprudenţa C.E., nefiind ascultaţi de către instanţa de apel indiferent de soluţia pronunţată de prima instanţă de control judiciar şi motivele de recurs formulate, aducând la cunoştinţa acestora conţinutul prevederilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv că au dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-li-se, totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.

Recurenţii inculpaţi au arătat că nu doresc să dea declaraţie în această fază procesuală, uzând de dreptul la tăcere.

Apărătorul recurentului inculpat M.C.C. a depus la dosarul cauzei, motivele de recurs formulate în scris, filele 34 - 35 dosarul înaltei Curţi.

Apărătorul recurenţilor inculpaţi M.C.C. şi M.D.A. a depus la dosarul cauzei, atât motivele de recurs, cât şi note scrise, filele 31-33; 36-38 dosarul Înaltei Curţi.

Apărătorul recurentului inculpat M.C.C., în dezbateri, a dezvoltat oral concluziile scrise, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului către minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., ţinându-se seama de contribuţia redusă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Apărătorul recurentului inculpat Ş.A., în concluziile orale, a invocat acelaşi temei de casare, respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, stabilirea unui termen de încercare mai redus, în raport cu circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Apărătorul recurenţilor inculpaţi M.C.C. şi M.D.A., în concluziile orale, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea administrării de probe, susţinând că instanţa a omis să se pronunţe asupra unei cereri esenţiale, respectiv efectuarea expertizei de specialitate, soluţionând cauza doar pe baza probelor de la urmărirea penală.

Referitor la al doilea motiv de recurs a susţinut că art. 25 din Legea nr. 365/2002 stabileşte că scopul deţinerii este în vederea falsificării, simpla deţinere, nefiind suficientă pentru întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

În susţinerea ultimului temei de casare a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Apărătorul recurentului inculpat G.M., în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare a se dispune achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece din materialul probator rezultă că lipseşte latura obiectivă a infracţiunii, întrucât inculpatul a deţinut dispozitivele cu scopul de a le revinde, iar nu pentru a falsifica instrumente de plată electronice. Referitor la al doilea temei de casare a solicitat reducerea pedepsei aplicate cu menţinerea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de inculpaţi, cât şi poziţiile recurenţilor inculpaţi, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În motivele de recurs formulate în scris şi aflate la filele 31-33 dosarul Înaltei Curţi, recurenţii inculpaţi M.C.C. şi M.D.A. prin avocat au arătat că în cursul urmăririi penale au fost efectuate o serie de probatorii care în aprecierea lor nu au dovedit săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, nu s-a ţinut cont de declaraţia inculpatului M.D.A. şi a inculpatului M.C.C. din care a reieşit clar minima lor participaţie la săvârşirea infracţiunii.

Pe de altă parte, în scopul aflării adevărului se impunea producerea de noi probe şi anume efectuarea unei expertize de specialitate asupra aparatului electronic pentru clarificarea aptitudinilor acestuia.

Recurenţii inculpaţi prin apărător au considerat că fiind trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este necesară efectuarea expertizei dispozitivului numit A.R.M., ridicat cu ocazia constatării infracţiunii, care să ateste aptitudinea acestuia de a copia informaţii de pe cârduri, fiind o probă necesară şi utilă cauzei.

Expertiza solicitată a fost refuzată pe motiv ca din întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006 a rezultat faptul că dispozitivul în discuţie împreună cu cablul de legătură tip serial fac parte dintr-un sistem destinat achiziţionării datelor confidenţiale memorate pe cârduri bancare.

Raportul menţionat a fost efectuat de specialiştii organului de urmărire penală, apărând ca necesară în faza incipientă a actelor premergătoare; ulterior, în vederea aflării adevărului erau şi sunt necesare cunoştinţele unui expert, impunându-se efectuarea unei expertize de specialitate care să aibă drept obiective următoarele: dacă acesta era apt să copieze date ale unor cârduri ce puteau fi folosite ulterior; dacă acesta a fost folosit în scopul copierii unor date folosite pentru tranzacţii bancare; dacă au fost introduse în dispozitivul A.T.M. cârdurile ridicate cu ocazia percheziţiilor; dacă au fost donate sau au fost copiate informaţii specifice unor tranzacţii bancare.

Recurenţii inculpaţi prin apărător au apreciat că în mod nelegal instanţa de apel a reţinut, ca nefondat motivul de apel invocat în subsidiar de M.C.C.: în sensul că fapta săvârşită de acesta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni; au considerat concluziile instanţei de apei ca fiind superficiale în ceea ce priveşte stabilirea în concret al gradului de pericol social; astfel, instanţa a reţinut scopul urmărit de făptuitor, împrejurările în care a fost comisă fapta - împrejurări agravante ( noaptea ), de urmarea care s-ar fi putut produce - prin fapta s-ar fi putut produce prejudicii mari, de persoana şi conduita inculpatului - având în vedere atitudinea sa procesuală şi antecedentele penale.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de apel cu privire la împrejurarea în care a fost comisă fapta - noaptea, împrejurare agravantă au considerat că vinderea unui aparat electronic de tip laptop, pe timp de noapte nu prezintă un grad ridicat de pericol, care ar necesita ascunderea pe timp de noapte decurge din faptul că intermediarul acestei vânzări, G.M. a ajuns în Bucureşti în vederea achiziţionării aparatului electronic în seara zilei de 23 noiembrie 2006; o altă reţinere nefondată a instanţei se referă la urmarea care s-ar fi putut produce - prin faptă s-ar fi putut produce prejudicii mari; practic, prin această concluzie instanţa de apel a făcut referire la o faptă care nu s-a produs, antepronunţându-se cu privire la gradul de periculozitate al acestei fapte viitoare.

În ceea ce priveşte reţinerea de către instanţă a agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. toate persoanele care cooperează în orice calitate (autor, instigator, complice) la comiterea unei fapte „săvârşesc împreună" acea infracţiune au considerat-o nefondată din perspectiva următoarele considerente: pentru a fi întrunită condiţia agravantei prevăzută la art. 75 lit. a) C. pen., participaţia persoanelor la săvârşirea faptei trebuie să întâlnească unul din elementele constitutive ale laturii subiective şi anume intenţia săvârşirii acelei fapte; ori în ceea ce priveşte speţa de faţă, această condiţie nu este din moment ce a reieşit şi din declaraţii ca „unul din inculpaţi a venit la Bucureşti ca să facă cumpărături", „unul a fost rugat să conducă autovehiculul, fiind practic şofer", iar un altul datorită gradului de rudenie, nu implică neapărat o înţelegere prealabilă, concomitente sau ulterioară.

În drept au invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10, 14 şi 17 C. proc. pen.

În notele scrise formulate de recurenţii inculpaţi M.C.C. şi M.D.A., prin apărător, aflate la filele 36-38 din dosarul Înaltei Curţi, au arătat în primul rând, că invocă cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. supunând analizei în concret, faptul că în mod cu totul nejustificat, instanţa de apel a neglijat să argumenteze respingerea criticii referitoare la refuzul nejustificat al instanţei fondului de a se efectua pe timpul cercetării judecătoreşti o expertiză de specialitate, care să răspundă următoarelor obiective: dacă dispozitivul găsit asupra inculpaţilor era apt să copieze date ale unor cârduri ce puteau fi ulterior folosite; dacă dispozitivul a fost folosit în scopul copierii unor date pentru tranzacţii bancare; în ce măsură cârdurile ridicate cu ocazia percheziţiilor au fost introduse în dispozitivul A.T.M.; dacă au fost donate sau au fost copiate informaţii specifice unor tranzacţii bancare: refuzul nejustificat al instanţei fondului de efectuare a acestei expertize, pe care au considerat-o esenţială, dar şi refuzul instanţei de apel de a da curs acestei critici încalcă: principiul fundamental al aflării adevărului într-o astfel de cauză; dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. cu privire la dreptul la un proces echitabil, al egalităţii armelor; încalcă dreptul la apărare al celui trimis în judecată, astfel cum este garantat prin legea fundamentală şi art. 6 C. proc. pen.

Aşa cum au menţionat şi în criticile din apel nu au negat că în faza urmăririi penale s-a efectuat un „raport de constatare tehnico-ştiinţifică" numai că nimic nu interzice că pe timpul cercetării judecătoreşti la cererea inculpaţilor, instanţa în spiritul stabilirii cu corectitudine a adevărului, să fie de acord cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

Apărătorul recurenţilor inculpaţi a mai menţionat că instanţa de apel a refuzat să analizeze toate aspectele învederate de ei prin motivele de apel, să se observe că un astfel de raport de expertiză tehnică de specialitate ar reprezenta proba esenţială în măsură să confirme sau să infirme existenţa sau inexistenţa infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, scopul deţinerii, s-a neglijat că unicul raport de constatare a fost efectuat de către lucrători din cadrul I.G.P.R. – B.G.C.O. şi nu de către parchet, deci sunt în prezenţa unei probe esenţiale realizată prin delegare de competenţă - iar instanţele inferioare au considerat că expertiza devine inutilă şi neconcludentă.

În aceste împrejurări se solicită a se aprecia ca fiind întemeiat cazul de casare invocat, admiterea şi casarea deciziei din apel, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, stabilind obligaţia de efectuare a unei expertize tehnice de specialitate, cu obiectivele pe care le-au menţionat mai sus.

S-a mai precizat că soluţia de casare pe care a propus-o are în vedere şi faptul că soluţia fondului s-a fundamentat doar pe probele din faza de urmărire penală fără să se recurgă la: audierea martorului prevăzut în rechizitoriu; verificarea înregistrărilor video, a proceselor-verbale de percheziţie corporală, verificarea legalităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectarea dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. proc. pen. prin audierea martorilor asistenţi.

În aceste împrejurări se solicită a se aprecia în ce măsură instanţa fondului a realizat cercetarea judecătorească şi că a fost respectat dreptul la apărare al inculpaţilor.

Apărătorul recurenţilor inculpaţi a invocat în al doilea rând, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., menţionând că potrivit art. 25 din Legea nr. 365/2002, recurenţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru „deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică". Astfel, cum este formulată prin art. 25 din lege, fapta trebuie să îndeplinească două condiţii simultane şi obligatorii pentru a deveni infracţiune şi anume deţinerea de echipamente, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, solicitând a se aprecia în ce măsură cea de-a doua condiţie este îndeplinită, având în vedere următoarele aspecte: organele de anchetă, instanţele inferioare erau obligate să dovedească şi dacă menţionatele echipamente erau deţinute de inculpaţi cu scopul vădit, probat, demonstrat, de falsificare a instrumentelor de plată; din modul în care este formulată de legiuitor cea de-a doua condiţie, „în vederea falsificării" este clar că ea nu poate fi dedusă din destinaţia obiectului respectiv (este o situaţie similară cu cea a drogurilor - când nu orice deţinere - atestă existenţa infracţiunii de trafic).

Dacă legiuitorul ar fi înţeles să incrimineze doar simpla deţinere de astfel de echipamentele, atunci formularea putea fi şi de genul: deţinerea de echipamente destinate falsificării, deţinerea de echipamente pentru falsificare, din această perspectivă, fiind de observat că nu a existat nici cea mai elementară preocupare din partea organului de anchetă şi nici din partea instanţelor inferioare pentru a stabili dacă şi cea de-a doua condiţie este îndeplinită, apreciind că cea de-a doua condiţie obligatorie a fi îndeplinită a fost presupusă este rezultatul unor supoziţii ceea ce legiuitorul nu permite.

În aceste împrejurări se solicită a se constata că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică să se admită recursul din perspectiva acestui caz de casare, apreciind că se poate dispune achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În motivele de recurs formulate de recurentul inculpat M.C.C., prin apărător, aflate la filele 34-35 dosarul Înaltei Curţi, a solicitat în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 385⁹ pct. 14 din acelaşi cod, admiterea recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 241/ A de la 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 25919/3/2007 şi în rejudecarea cauzei a se dispune aplicarea unei pedepse îndreptate către minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită făcând aplicarea suspendării condiţionate a pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen.

S-a menţionat că aşa cum este reţinută în tratatele de drept complicitatea este forma participaţiei penale care constă în fapta unei persoane care ajută (în cazul de faţă) în orice mod la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală.

Spre deosebire de celelalte forme de participaţie, coautorat şi instigare, complicitatea reprezintă o contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii de aceea este considerată o formă de participaţie secundară în raport cu celelalte.

Contribuţiile complicelui la săvârşirea infracţiunii de către autor sunt mediate, prin ele nu se realizează elementul material al infracţiunii.

Sub acest aspect a subliniat faptul că actele de complicitate nu sunt indispensabile comiterii faptei de către autor.

În cazul complicităţii sistemul de sancţionare este prevăzut de art. 27 C. pen. ca şi în cazul autorului, dar, pedeapsa pentru complice urmează a se stabili între limitele de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, ţinându-se seama de contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunii şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Apărătorul recurentului inculpat consideră că fapta inculpatului M.C. de a conduce autoturismul inculpaţilor M. în Bucureşti de la locul unde aceştia s-au întâlnit întâmplător şi până la locul de întâlnire cu inculpatul G.M. şi faptul că acesta a rămas alături de aceştia în timpul efectuării manoperelor de probare a A.T.M. - ului, la rugămintea inculpatului M.C., prezenţa în câmpul infracţional nu rezulta un ajutor indispensabil comiterii infracţiunii, autorii putând realiza fapta şi fără ajutorul acordat de inculpatul M.

Se solicită a se observa, de asemenea, faptul că inculpatul M. nu a avut şi nici nu a urmărit obţinerea vreunui folos din încheierea acestei tranzacţii.

La individualizarea pedepsei faţă de inculpatul M., instanţa de apel trebuia să aibă în vedere, deşi a reţinut aceste aspecte în cuprinsul deciziei, de aportul scăzut şi participarea scăzută a inculpatului M. la săvârşirea infracţiunii, în opinia apărării trebuia aplicată o pedeapsă mai blândă îndreptată către minimul special prevăzut de lege şi nu spre mediul special, astfel cum a făcut aplicarea instanţa de apel.

De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanţa de apel a considerat că nu a ţinut cont de atitudinea inculpatului pe tot timpul urmăririi penale, cât şi în timpul audierilor sale, atât în faţa instanţei de fond, cât şi a instanţei de apel în care inculpatul şi-a recunoscut fapta, menţinându-şi declaraţiile date anterior şi regretul acestuia.

Totodată, apărătorul recurentului inculpat a solicitat a se observa că inculpatul nu este reabilitat de drept, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel (fila 15 decizie alin. (4)), ci acesta nu a mai avut antecedente penale niciodată, este student în anul V la Universitatea R.A. - facultatea de M.M., urmând să susţină examenul de licenţă.

Menţinerea pedepsei aplicate prin Decizia recurată se consideră a fi prea aspră, faţă de contribuţia acestuia la săvârşirea faptei, iar aceasta i-ar îngrădi practic inculpatului viitorul şi nu ar ajuta la integrarea lui în societate într-un mod mai uşor.

Inculpatul realizează şi a realizat care au fost şi sunt consecinţele faptei sale şi a regretat cele înfăptuite, acest fapt reieşind indubitabil din poziţia sa de recunoaştere şi regret a faptei, precum şi din celelalte probe în circumstanţiere administrate în cauză.

Concluzionând, apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului şi aplicarea unei pedepse îndreptate către minimul special pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 făcând aplicarea art. 81 C. pen.

Examinând recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.C.C., Ş.A., M.C.C., M.D.A. şi G.M. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în ceea ce priveşte recursurile inculpaţilor M.C.C. şi Ş.A., art. 385⁹ pct. 10, 17, 14 C. proc. pen. referitoare la recursurile inculpaţilor M.C.C., M.D.A. şi respectiv art. 385⁹ pct. 18 şi 14 din acelaşi cod, cu privire la recursul inculpatului G.M., Înalta Curte constată recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii M.C.C. şi Ş.A.

Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel, în baza propriului examen asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor M.C.C. şi Ş.A. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de complicitate la deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică cu aplicarea circumstanţei de săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună de către inculpatul M.C.C. şi respectiv a infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice cu aplicarea circumstanţei de săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului M.C.C., care la data de 23 noiembrie 2006 i-a ajutat pe inculpaţii M.D.A. şi M.C.C. să vândă inculpaţilor G.M. şi Ş.A., prin asigurarea pazei locului faptei, contra sumei de 3.300 euro, un dispozitiv construit artizanal destinat copierii informaţilor de pe cârduri, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de complicitate la deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului Ş.A., care împreună cu inculpatul G.M., la data de 23 noiembrie 2006 au cumpărat de la inculpaţii M.D.A. şi M.C.C., contra sumei de 3.300 euro, un dispozitiv construit artizanal destinat copierii informaţilor de pe cârduri întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor M.C.C. şi Ş.A., instanţa de apel a făcut o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise de fiecare inculpat, de valoarea socială atinsă - încrederea oamenilor în instrumentele de plată electronică -, de circumstanţele reale ale faptelor, de forma de participaţie, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor şi anume în ceea cel priveşte pe inculpatul M.C.C., acesta este angajat în muncă şi student, a revenit asupra poziţiei adoptate, iniţial, în sensul că a recunoscut că dispozitivul a fost montat pe A.T.M. şi testat în prezenţa sa, precum şi că a asigurat paza celorlalţi inculpaţi, în timpul operaţiunilor, iar referitor la inculpatul Ş.A. a reţinut că este student, pe parcursul procesului a avut o atitudine nesinceră, susţinând că a acceptat să-l însoţească pe inculpatul G.M. la Bucureşti doar „ca să se plimbe" şi să îi dea suma de 3.300 euro, fără a cunoaşte motivul pentru care acesta din urmă avea nevoie de suma respectivă de bani.

Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate inculpaţilor M.C.C. şi Ş.A., orientate către medie (legiuitorul prevăzând pentru art. 25 din Legea nr. 365/2002 sancţiunea pedepsei închisorii de la 6 luni la 5 ani), respectiv de câte 3 ani închisoare, cu suspendarea executării lor sub supraveghere sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, modalitatea neprivativă de libertate, reprezentând un avertisment, în abţinerea de la săvârşirea altor fapte antisociale, dând posibilitatea unei resocializări pozitive a acestora.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei, pedepsele aplicate inculpaţilor M.C.C. şi Ş.A., atât prin cuantum, cât şi modalitate de executare reflectă evaluarea plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, neputând ca vreunul din ele să prevaleze, precum şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, aşa încât criticile formulate în recurs de reducere a pedepselor sunt nejustificate.

De asemenea, Înalta Curte consideră că nu se impune aplicarea modalităţii suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen., în ceea cel priveşte pe inculpatul M.C.C., întrucât aceasta nu şi-ar atinge finalitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, faţă de gravitatea faptei comise, de circumstanţele reale concrete în care a fost săvârşită, de circumstanţele personale ale inculpatului, aşa cum s-a mai arătat, termenul de încercare fiind prea redus şi nu există posibilitatea unei verificări a modului în care aceasta şi-ar putea atinge scopul.

Totodată, Înalta Curte consideră că nu se justifică o reducere a termenului de încercare a modalităţii suspendării sub supraveghere aplicată pedepsei dispusă faţă de inculpatul Ş.A., durata de 6 ani a acestuia, aşa cum a fost stabilită, de către instanţa de apel, rezultată din intervalul de timp de 3 ani, care s-a adăugat la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, fiind suficientă, să asigure Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, verificarea respectării de către condamnat a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiei impuse, în vederea atingerii finalităţii modalităţii neprivative de libertate a executării pedepsei.

Faţă de cele arătate, instanţa de recurs apreciază ca fiind nefondată critica formulată de recurenţii inculpaţii M.C.C. şi Ş.A. cu privire la greşita individualizare a pedepsei, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Referitor la recursurile declarate împotriva aceleiaşi decizii de către recurenţii inculpaţi M.C.C. şi M.D.A.

Din examinarea deciziei atacate ale cărei considerente au fost evidenţiate rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat în mod expres asupra motivului de apel vizând neefectuarea unei expertize în cauză care să stabilească dacă aparatul respectiv este un obiect apt a copia informaţii de pe cârduri, în sensul că a apreciat că administrarea unei astfel de probe ştiinţifice este inutilă, motivând această soluţie, referindu-se la faptul că în cursul urmăririi penale a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006 din concluziile căruia a rezultat faptul că dispozitivul în discuţie, împreună cu cablul de legătură de tip serial fac parte dintr-un sistem destinat achiziţionării datelor confidenţiale memorate pe cârduri bancare, iar amplasarea sa peste un echipament de tip A.T.M. nu afectează buna funcţionare a acestuia şi, totodată, B.C.R. S.A. sucursala D.O. Bucureşti a pus la dispoziţia organului de urmărire penală imaginile video reprezentând persoanele care se aflau la A.T.M. - ul nr. xxx, în noaptea de 23 noiembrie 2006, între orele 22.00 - 24.00, precum şi listingul jurnalului tranzacţiilor efectuate la acelaşi A.T.M. în intervalul orar 22.00 - 23.00.

Astfel, Înalta Curte consideră, pe de-o parte că instanţa de apel s-a pronunţat motivat asupra probei solicitate, iar pe de altă parte, că nu se impune efectuarea unei expertize asupra dispozitivului arătat, cu obiectivele indicate, deoarece aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006 întocmit la 14 decembrie 2006 şi anexele acestuia, de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, aflat la filele 53-57 dosarul parchetului, acesta a stabilit pin concluziile sale că „dispozitivul analizat, împreună cu cablul de legătură de tip serial, fac parte dintr-un sistem destinat achiziţionării datelor confidenţiale memorate pe cârduri bancare. Amplasarea sa peste un echipament de tip A.T.M., nu afectează buna funcţionare a acestuia.", aşa încât proba solicitată este inutilă.

De altfel, constatarea tehnico-ştiinţifică asupra dispozitivului electronic ridicat a fost dispusă şi efectuată cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, în mod legal prin ordonanţa din 24 noiembrie 2006 dată în Dosarul nr. 2124/D/P/2006, aflată la fila 2 din dosarul parchetului, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 217 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 9 din Legea nr. 508/2004 modificată prin OUG nr. 7/2005 a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul Inspectoratului general al Poliţiei Române - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti în vederea efectuării mai multor acte procedurale pe care Ie-a indicat în concret, printre care şi „identificarea persoanelor care au confecţionat dispozitivul electronic şi obţinerea constatării tehnico-ştiinţifice".

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică mai sus menţionat rezultă că acesta a avut mai multe obiective şi anume: „1. Să se precizeze ce reprezintă dispozitivul pus la dispoziţie ?; 2. Să se precizeze care este modul de funcţionare al acestuia ?; 3. Să se precizeze dacă în memoria circuitelor electronice ce aparţin dispozitivului există stocate date şi informaţii bancare, numere de cârduri, coduri PIN, numere de conturi ale cârdurilor ?".

În conţinutul raportului mai sus menţionat s-a arătat că „Analiza materialului a început printr-o examinare vizuală amănunţită a acestora. Dispozitivul transmis spre analiză este realizat artizanal, din material plastic de tip A.B.S., într-un format ce conţine elemente caracteristice echipamentelor de tip A.T.M. (fantă pentru cârduri magnetice, fantă pentru eliberarea bonurilor). De asemenea, în interiorul unei dintre fantele aflate pe acest dispozitiv, având dimensiuni similare celor corespunzătoare cârdurilor magnetice, se observă un cap magnetic de citire, a cărui amplasare coincide cu poziţia pistei a două a cârdurilor magnetice. Pe panoul posterior se observă un conector rectiliniu cu 4 contacte, compatibil cu cel aflat la unul din capetele cablului prezentat în anexa 1 figura 4. La celălalt capăt al cablului se află un conector standard de tip DB9, compatibil cu cel folosit pentru interfaţa serială a calculatoarelor personale. În partea laterală a dispozitivului artizanal a mai fost identificat un acumulator de 3,7 V, având capacitatea de 600 m/ Ah. În continuarea analizei a fost realizată o investigaţie cu raze X a dispozitivului artizanal, în vederea identificării elementelor aflate în interiorul său (anexa 1 figura 5). A fost astfel observată existenţa a două montaje electronice (anexa 1 figura 5 reperul B şi anexa 1 figura 6) conectate prin conductori electrici, atât între ele, cât şi cu acumulatorul de 3,7 V (anexa 1 figura 5 reperul C) şi respectiv cu un cap magnetic de citire, cu o singură pistă (anexa 1 figura 5 reperul A). Circuitul de memorie folosit este de tip nevolatil, astfel încât datele memorate sunt păstrate şi în situaţia dispariţiei sursei de energie (acumulator). Datele identificate în acest circuit de memorie sunt prezentate în anexa 2 figura 2. Schema electrică detaliată a cestui montaj este prezentată în anexa 2 figura 2. Din punct de vedere funcţional s-a constatat că montajul este destinat achiziţionării datelor memorate pe banda cartelelor magnetice. în acest scop semnalul de la capul magnetic este transformat în semnal digital cu ajutorul unui circuit de interfaţă specializat, produs de firma M., şi apoi preluat de un microcontroler, care după o decodare sumară îl va înscrie în circuitul de memorie externă. Ulterior aceste date pot fi descărcate pe un calculator personal prin intermediul interfeţei seriale. Probele funcţionale realizate cu ajutorul unor cârduri magnetice de test, au demonstrat faptul că montajul este în stare de funcţionare, conform principiilor menţionate anterior."

Totodată, în cuprinsul aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică s-a răspuns la fiecare din întrebările menţionate, astfel: 1. "Dispozitivul analizat prezintă numeroase similitudini de arhitectură cu echipamentele de tip A.T.M., imitând unele detalii constructive ale acestora. Prin aplicarea acestei măşti peste un echipament de tip A.T.M., se poate obţine o copiere a datelor aflate pe banda magnetică a cârdurilor bancare utilizate, fără a afecta buna funcţionare a acestuia." 2. "Din punct de vedere funcţional, dispozitivul prezintă toate caracteristicile unui sistem de achiziţie a datelor de pe cartelele magnetice. Detaliile mecanice constructive conduc la aprecierea că acesta era destinat aplicării peste faţa unui echipament de tip A.T.M., în scopul achiziţionării datelor confidenţiale aflate pe cârdurile bancare. Astfel, semnalul generat de capul de citire al benzii magnetice este transformat în semnal digital cu ajutorul unei interfeţe specializate şi apoi transmis unui microcontroler în vederea decodificării şi memorării. Datele memorate pot fi apoi extrase din memoria externă prin intermediul unei interfeţe de tip serial." 3. „Datele recuperate din memoria externă a dispozitivului sunt prezentate în anexa 2 figura 1. Formatul acestor date, este unul intermediar între o structură de tip „raw data" şi „I.S.O.". Pe baza acestei achiziţii, se pot reface datele conţinute pe cartela magnetică de pe care a fost efectuată citirea.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră critica referitoare la omisiunea pronunţării asupra unei probe solicitate, ca fiind nefondată, deoarece instanţa de apel s-a pronunţat motivat asupra efectuării expertizei de specialitate, iar pe de altă administrarea unei expertize este inutilă, având în vedere că în cursul urmăririi penale a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, o constatare tehnico-ştiinţifică asupra dispozitivului artizanal ridicat de la inculpaţi, care a stabilit funcţionalitatea acestuia, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea, instanţa de recurs nu poate avea în vedere nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat referitor la greşita încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor M.C.C. şi M.D.A. şi anume aceea de art. 25 din Legea nr. 365/2002, apreciind apărarea inculpaţilor, ca nefiind îndeplinită condiţia legală cu privire la faptul că echipamentul deţinut era destinat falsificării instrumentelor de plată electronică, întrucât materialul probator administrat a dovedit actele concrete de executare ale celor doi inculpaţi care se circumscriu, atât obiectiv, cât şi subiectiv infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Astfel, inculpaţii M.C.C. şi M.D.A. împreună în data de 23 noiembrie 2006 s-au deplasat la sucursala B.C.R. D.O. Bucureşti unde s-au întâlnit cu inculpaţii Ş.A. şi G.M. cărora doreau să le vândă un dispozitiv artizanal pentru copierea informaţiilor de pe cârduri. La locul menţionat inculpatul M.C.C. a arătat cumpărătorilor modul de folosire a bunului, după care, inculpatul M.D.A. a aplicat pe faţa A.T.M. - ului, dispozitivul respectiv fiind trecute, prin fantă mai multe cârduri, pentru a se verifica funcţionalitatea acestuia. în tot acest timp, în faţa A.T.M. - ului s-au aflat inculpatul M.D.A., care aplicase dispozitivul, inculpatul M.C.C., care a introdus cârdurile, inculpatul G.M., care, de asemenea, a introdus un cârd, inculpatul Ş.A., care verifica modul de funcţionare a dispozitivului, precum şi inculpatul M.C.C., care asigura paza locului, verificând să nu se apropie vreo persoană. După înregistrarea informaţiilor, inculpaţii G.M. şi Ş.A. au intrat în autoturism, împreună cu inculpatul M.D.A. ce avea asupra sa un laptop pe care l-a cuplat la dispozitivul artizanal, verificând dacă datele au fost corect înregistrate şi întrucât, în timpul verificării, cumpărătorii au avut obiecţiuni privind corecta înregistrare de pe cârduri, existând suspiciuni cu privire la unele erori. Vânzătorii, însoţiţi de inculpatul M.C.C. s-au deplasat, din nou, la A.T.M., unde au reaplicat dispozitivul artizanal şi au repetat operaţiunile de trecere a cârdurilor şi ulterior de verificare a corectitudinii înregistrărilor. După efectuarea celor două verificări, apreciind că dispozitivul artizanal este funcţional, inculpatul G.M. i-a cerut inculpatului Ş.A. să plătească contravaloarea acestuia, suma de 3.300 euro, aceasta fiind primită de la inculpatul Ş.A., de către inculpatul M.D.A., după primirea sumei de bani, intervenind organele de poliţie, dispozitivul artizanal fiind găsit în autoturismul în care se aflau cumpărătorii şi vânzătorul M.D.A., sub bancheta din stânga faţă.

Actele de executare comise de inculpaţii M.C.C. şi M.D.A. se circumscriu conţinutului incriminator al infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece aceştia aveau reprezentarea că dispozitivul artizanal pe care îl deţineau era apt de funcţionare, destinaţia acestuia era copierea informaţiilor de pe cârduri, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, iar în vederea vânzării dispozitivului acesta a şi fost verificat, atât de către vânzători, cât şi de cumpărători, cărora li s-a explicat modul de funcţionare, ceea ce dovedeşte că inculpaţii M.C.C. şi M.D.A. cunoşteau modul de funcţionare şi scopul acestuia, explicarea folosirii fiind făcută în prezenţa inculpaţilor G.M. şi Ş.A., iar preţul tranzacţiei a fost relativ mare, respectiv suma de 3.300 euro, ceea ce susţine şi scopul ilicit al acestuia, aşa încât critica invocată de către apărătorul recurenţilor inculpaţi nu este fondată, iar cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. este inaplicabil.

Vinovăţia inculpaţilor M.C.C. şi M.D.A. în săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina acestora a fost dovedită cu declaraţiile acestora date în cursul urmăririi penale ( filele 111-112; 115;117 şi filele 122-124; 127 dosarul parchetului) şi în cursul judecăţii, în primă instanţă (filele 36 şi 18 dosarul tribunalului ), cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul Ş.A. (filele 149-152 dosarul parchetului) şi de inculpatul G.M. (filele 136-139; 142 dosarul parchetului), cu procesul - verbal privind percheziţia în mediul informatic (filele 40-41 dosarul parchetului), cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006 (filele 53-57 dosarul parchetului), cu adresa din 24 noiembrie 2006 emisă de B.C.R. privind tranzacţiile efectuate, (filele 58-66 dosarului parchetului ) însoţită de copia înregistrărilor video făcute de camera de supraveghere a A.T.M. - ului, procesul - verbal încheiat de lucrătorii B.C.C.O. - Bucureşti la data de 28 noiembrie 2006, dovezi şi recipise de consemnare a sumelor de bani depuse, găsite la inculpaţii M., precum şi dovada privind depunerea la camera de corpuri delicte a plăcii cu forma pătrată de dimensiuni 9 ori 9 cm (filele 96-103 dosarul parchetului).

Înalta Curte prin propria sa evaluare asupra materialului probator mai sus menţionat constată că declaraţiile inculpaţilor arătaţi se coroborează cu procesul - verbal privind percheziţia în mediul informatic, cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, cu adresa şi tranzacţiile înregistrate video, dovezile şi recipisele de consemnare cu dovada privind depunerea la camera de corpuri delicte, aşa încât fapta comisă de inculpaţii M.C.C. şi M.D.A. este dovedită, aceştia acţionând din punct de vedere subiectiv cu intenţie directă.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect circumstanţa agravantă a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., în sarcina celor doi inculpaţi, prezentând în mod detaliat argumentele cu privire la incidenţa acesteia, a căror legalitate şi temeinicie se susţine prin îndeplinirea condiţiilor legale, în raport cu probele administrate, care confirmă participaţia conjugată a tuturor inculpaţilor la comiterea faptelor.

Totodată, prima instanţă de control judiciar a motivat şi nereţinerea în ceea cel priveşte pe inculpatul M.C.C. a apărării că fapta sa nu ar prezenta pericol social, arătând pentru fiecare din criteriile prevăzute la art. 18¹ alin. (2) C. pen., că ţinând seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, că prin faptă s-ar fi putut produce prejudicii mari, de persoana inculpatului, având în vedere atitudinea sa procesuală, cât şi antecedentele sale penale, aceasta are pericolul social al unei infracţiuni, ceea ce înlătură apărările formulate în motivele de recurs şi notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte apreciază că nu poate avea în vedere nici critica formulată cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.C.C. şi M.D.A., deoarece instanţa de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de dispoziţiile ce privesc forma consumată în care s-a realizat infracţiunea, contribuţia adusă la săvârşirea faptei în calitate de coautori, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite rezultat din modul şi mijloacele de comitere a infracţiunii, circumstanţele personale ale inculpatului M.C.C., acesta fiind recidivist postexecutoriu, aşa cum rezultă din fişa de cazier, dovedind perseverenţă infracţională, atitudinea sa parţial sinceră, are un copil minor în întreţinere,inculpatul M.D.A., acesta fiind reabilitat de drept.

Astfel, pedepsele aplicate inculpaţilor M.C.C. şi M.D.A. în cuantum mediu al acestora, de câte 3 ani închisoare, dar cu modalităţi diferite de executare, respectiv cu executare prin privare de libertate, în ceea cel priveşte pe primul şi cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere referitor la cel de-al doilea, sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate dar şi educativ, în vederea îndreptării atitudinii acestora faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.

Înalta Curte consideră că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor, deoarece acestea, atât prin cuantumuri, cât şi modalităţile de executare dispuse reflectă o apreciere plurală a tuturor criteriilor specifice individualizării pedepselor şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise de fiecare şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, aşa încât critica formulată nu este fondată, iar cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. este inaplicabil.

Referitor la recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Din examinarea cauzei rezultă că instanţa de apel, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal a stabilit vinovăţia inculpatului G.M. în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică cu aplicarea circumstanţei agravante de săvârşire a faptei de trei sau mai multe persoane împreună, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei, prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. pen., stabilind că fapta inculpatului G.M. care împreună cu inculpatul Ş.A., în data de 23 noiembrie 2006 a cumpărat de la inculpaţii M.D.A. şi M.C.C., contra sumei de 3300 euro, un dispozitiv construit artizanal destinat copierii informaţiilor de pe cârduri, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii mai sus menţionate.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor inculpatului G.M. date în cursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, în primă instanţă (filele 136-139; 142 dosarul parchetului şi fila 19 dosarul tribunalului ), cu declaraţiile coinculpaţilor inculpaţilor M.C.C. şi M.D.A. (în cursul urmăririi penale, filele 111-112; 115;117 şi filele 122-124; 127 dosarul parchetului şi în cursul judecăţii, în primă instanţă, filele 36 şi 18 dosarul tribunalului), cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul Ş.A. (filele 149-152 dosarul parchetului), cu procesul - verbal privind percheziţia în mediul informatic (filele 40-41 dosarul parchetului), cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 decembrie 2006 (filele 53-57 dosarul parchetului), cu adresa din 24 noiembrie 2006 emisă de B.C.R. privind tranzacţiile efectuate, (filele 58-66 dosarului parchetului ) însoţită de copia înregistrărilor video făcute de camera de supraveghere a A.T.M. - ului, cu procesul-verbal încheiat de lucrătorii B.C.C.O. - Bucureşti la data de 28 noiembrie 2006, cu dovezile şi recipisele de consemnare a sumelor de bani depuse, găsite la inculpaţii M., precum şi dovada privind depunerea la camera de corpuri delicte a plăcii cu forma pătrată de dimensiuni 9 ori 9 cm (filele 96-103 dosarul parchetului) rezultă contribuţia concretă a acestuia la comiterea infracţiunii, ceea ce reflectă şi forma vinovăţiei cu care acesta a acţionat, respectiv intenţie directă.

Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului, filele 138-139, dosarul parchetului, inculpatul G.M. a arătat că „ în urmă cu circa trei săptămâni de zile am aflat de la o cunoştinţă din Municipiul Constanţa pe care o ştiu sub porecla de A.R.E.S. şi locuieşte pe strada, în cartierul Tomis Nord că are o legătură în Bucureşti care poate să ne procure echipament necesar falsificării de cârduri. Realizând contactul telefonic în urmă cu două săptămâni m-am deplasat împreună cu A.R.E.S. la Bucureşti cu autoturismul proprietatea tatălui meu şi am discutat cu o persoană ce s-a identificat care s-a identificat D. să ne fabrice o placă „gură" adică interfaţa pentru A.T.M. - uri, dispozitiv de citire a cârdurilor.

La întâlnire D. a venit împreună cu fratele lui C. convenind că preţul total al dispozitivului să fie 6.600 euro din care 3.300 euro placa şi 3.300 euro tastatura. În cele două săptămâni care au urmat am discutat telefonic în mod repetat cu D. de pe telefonul meu mobil, acesta stabilind să venim pe 23 noiembrie 2006, dată la care faţa era gata. Întrucât nu aveam banii necesari cumpărării dispozitivului am discutat cu Ş.A. despre care ştiam că posedă o asemenea sumă, acesta fiind de acord să meargă cu mine şi cu banii lui să cumpărăm faţa pe care intenţionam să o revindem. în ziua de 23 noiembrie 2006 după ce am discutat la telefonul mobil cu D. am stabilit să ne întâlnim la M.D. Dristor, deplasându-ne în acest sens în Bucureşti cu acelaşi autoturism. Ne-am întâlnit în jurul orelor 22.00, D. venind însoţit de fratele său C. cu autoturismul condus de o a treia persoană. Aceştia ne-au spus că au dispozitivul şi să îi urmărim cu autoturismul pentru a merge la un bancomat în vederea testării acestuia. Ne-am deplasat prin Bucureşti oprind în faţa unei sucursale a unei bănci şi după ce Ş.A. i-a dat banii, 3.300 euro, D. ne-a arătat faţa care se afla într-o pungă, mergând apoi şi aplicând-o pe faţa bancomatului. L-am urmat şi noi, D. introducând două cârduri în bancomat ce au trecut şi prin faţa aplicată, iar eu introducându-l pe cel de-al treilea. Ne-am întors la autoturismul meu, eu şi D., urcându-ne în faţă şi, cu un laptop adus de acesta am verificat dacă dispozitivul înregistrase informaţiile. în acest timp, Ş. se afla pe bancheta din spate, iar ceilalţi doi lângă autoturism observând că informaţiile ce păreau a fi înregistrate de dispozitiv conţineau erori am stabilit să mai facem o probă. D. cu ceilalţi doi, deplasându-se la bancomat, iar noi aşteptându-i în autoturism. După ce a fost repetată operaţia D. s-a întors la autoturism şi în timp ce verificam informaţiile am fost surprinşi de lucrătorii de poliţie."

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, (fila 19 dosarul tribunalului), inculpatul G.M. a menţionat că „.îi cunosc pe ceilalţi coinculpaţi, comunicând cu aceştia pe Internet. În luna noiembrie 2006, am venit la Bucureşti pentru a achiziţiona un dispozitiv A.T.M. care din câte ştiu foloseşte la copierea cârdurilor, însă intenţia mea de a-l revinde pentru o sumă mai mare. Eu am luat legătura cu M.C. pentru a achiziţiona acest A.T.M. Acesta mi-a cerut ca preţ suma de 3.300 euro şi urmând să-l revând cu suma de 4.000 euro. Când încercam A.T.M. - ul la un bancomat, probabil am fost văzuţi de cineva, am fost surprinşi de organele de poliţie şi tranzacţia nu s-a mai încheiat. Nu am antecedente penale, lucrez ca agent vânzări la S.I.A.N.A.V. Constanţă. Pe M.C. nu îl cunosc de pe Internet şi l-am întâlnit în noiembrie 2006 conducând autoturismul fraţilor M. Cu M. nu am avut nici o discuţie despre dispozitivul A.T.M. pe care atunci când l-am testat, acesta a rămas în maşină. Înainte de incidentul din noiembrie 2006 eram prieten cu Ş.A., ulterior am întrerupt relaţia cu acesta considerând că aşa este mai bine după cele întâmplate. În ceea cel priveşte pe Ş.A. pot spune că acesta nu avea laptop sau calculator şi a venit cu mine la Bucureşti pentru a mă însoţi la încheierea tranzacţiei cu fraţii M. În momentul în care noi am verificat la bancomat, A.T.M., Ş. a asistat şi el şi s-a uitat. Eu i-am explicat lui Ş. despre intenţia mea referitoare la achiziţionarea A.T.M. - ului în cauză, el fiind cel care m-a împrumutat cu suma de 3.300 euro, dar nu ştiu exact dacă înţelegea la ce poate folosi acest A.T.M."

Înalta Curte consideră că vinovăţia inculpatului G.M. în săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, deşi acesta şi-a modificat poziţia, în declaraţia dată în primă instanţă, cu privire la plata sumei de bani, urmând ca aspectul arătat să nu fie reţinut, în condiţiile în care în declaraţia dată de acelaşi inculpat, în prezenţa apărătorului, în cursul urmăririi penale a menţionat că suma de 3.300 euro a fost plătită de către Ş.A., inculpatul cunoscând scopul a dispozitivului achiziţionat, neavând nici o relevanţă că ulterior urma să-l revândă, acest aspect nefiind susţinut probator cu alte mijloace de probă, decât declaraţiile sale şi ale coinculpatului Ş.A., ceea ce constituie doar afirmaţii neverificabile, menite să asigure o înlăturare a răspunderii penale, atâta timp cât tranzacţia de vânzare - cumpărare a avut loc, iar dispozitivul artizanal a intrat în posesia sa, ulterior fiind depistaţi de lucrătorii de poliţie, aşa încât inculpatul G.M. se afla în stăpânirea de fapt a bunului mobil respectiv, pe care îl deţinea în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, fiind incidente şi prevederile art. 1909 alin. (1) C. civ., aşa cum a argumentat judicios, instanţa de apel.

Declaraţiile inculpatului G.M. se coroborează aşa cum s-a mai menţionat cu celelalte mijloace de probă administrate, aşa încât apărarea că în cauză nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii reţinută în sarcina acestuia, faţă de scopul urmărit de revindere a dispozitivului nu se susţine.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că între percepţia materialului probator administrat, de către instanţa de apel şi soluţia pronunţată nu există vădite şi esenţiale neconcordanţe, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici cel de-al doilea motiv de recurs referitor la reducerea pedepsei aplicate, urmând a se menţine modalitatea neprivativă de libertate a executării pedepsei aplicate a suspendării executării sub supraveghere prevăzută de art. 86¹C. pen., deoarece sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, instanţa de apel a făcut o justă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de natura infracţiunii, aceea „de pericol", de valoarea socială atinsă, respectiv încrederea oamenilor în instrumentele de plată electronică, de circumstanţele reale efective ale săvârşirii faptei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care este angajat în muncă şi student, a avut o poziţie în ansamblu sinceră, a colaborat cu organele de cercetare, dând date complete, recunoscând şi regretând fapta comisă.

Astfel, prin cuantumul mediul al pedepsei aplicate inculpatului şi anume de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere a acesteia, înalta Curte apreciază că aceasta este singura în măsură să-şi atingă finalitatea, constituind un avertisment în comiterea unor altor fapte antisociale şi dând posibilitatea unei reale reintegrări sociale pozitive.

Înalta Curte consideră că nu se justifică o reducere a cuantumului pedepsei aplicate, deoarece acesta reflectă evaluarea plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comisă şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului G.M., aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.C.C., Ş.A., M.C.C., M.D.A. şi G.M. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru apărarea recurenţilor inculpaţi M.C.C., Ş.A., M.C.C. şi M.D.A., iar suma de 400 lei, pentru apărarea recurentului inculpat G.M., reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, onorariile pentru asistenţa obligatoriu din oficiu fiind stabilite, ţinând cont de asistenţa asigurată de avocaţii C.D. potrivit împuternicirii avocaţiale (fila 14 dosarul înaltei Curţi) şi avocat E.N., cu împuternicirile avocaţiale (filele 17-18 dosarul înaltei Curţi) pentru termenele de 29 ianuarie 2009, 12 martie 2009 şi 26 martie 2009, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B. România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.C.C., Ş.A., M.C.C., M.D.A. şi G.M. împotriva Deciziei penale nr. 241/ A din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru apărarea recurenţilor inculpaţi M.C.C., Ş.A., M.C.C. şi M.D.A., iar suma de 400 lei, pentru apărarea recurentului inculpat G.M., reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1100/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1152/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1115/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1115/2009. Penal