ICCJ. Decizia nr. 966/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Sentinţa nr. 966/2009
Dosar nr. 3078/1/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin rezoluţia din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, emisă in dosarul nr. 1374/P/2008, s-a dispus, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul D.C., preşedintele Tribunalului Dolj, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut că, la data de 24 iulie 2008, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. 650/P/2008 plângerea penală formulată de T.A. prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de judecătorii O.I., D.L., M.A., A.P., V.V. şi D.C. din cadrul Tribunalului Dolj sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin ordonanţa nr. 23 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus disjungerea materialului de urmărirea penală şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind faptele comise de judecător D.C., Preşedintele Tribunalului Dolj în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie deoarece magistratul are gradul profesional de judecător de Curte de Apel.
Totodată, s-a mai dispus în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii O.I., D.L., M.A., A.P. şi V.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cuprinsul plângerii penale T.A. a sesizat faptul că magistraţii sus-menţionaţi, în dosarul comercial nr. 9423/63/2008 al Tribunalului Dolj „fac injustiţie refuzând judecarea acţiunii (.) şi în mod abuziv tergiversează procesul (. )".
Totodată, petiţionarul arată că prin acţiunea şi cererea din 21 mai 2008 „a solicitat judecător competent în judecarea cauzei" dar Preşedintele Tribunalului Dolj, judecător D.C. „nu a dat curs solicitărilor".
Conform actelor existente la dosar rezultă că la data de 20 mai 2008 s-a înregistrat la Tribunalul Dolj cu nr. 9423/63/2008 acţiunea formulată de T.A. în contradictoriu cu SC C. SA, SC R.I. SRL şi Ş.I.
Magistraţii O.I., M.A. şi A.P., judecători în cadrul Tribunalului Dolj, cunoscând că, împotriva lor, petiţionarul a formulat mai multe plângeri penale ce se aflau pe rolul instanţelor de judecată, în temeiul art. 25 şi 27 pct. 5 C. proc. civ., s-au abţinut de la judecarea cauzei.
Incidentele procedurale au fost soluţionate conform art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.
Prin ordonanţa de netrimitere în judecată menţionată anterior s-a constatat că repartizarea cauzei a fost aleatorie însă pe parcursul soluţionării au apărut incidente procedurale referitoare la compunerea completului şi, în aceste condiţii, nu se poate reţine că magistraţii şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu prejudiciind interesele petiţionarului T.A.
În cauză urmărirea penală nu poate fi începută faţă de judecător D.C. sub aspectul săvârşirii infracţiuni de abuz în serviciu prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu este necesar să se constate o neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu ori o îndeplinire defectuoasă a acestora.
Din examinarea actelor existente în dosarul cauzei s-a constatat că nu există indicii că judecătorul D.C. şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor iar conform art. 53 alin. (1) repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
În completarea acestor dispoziţii legale în art. 93 alin. (2) şi (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 privind Regulamentul de ordine interioară a instanţelor se menţionează că în situaţia în care se constată că, din motive prevăzute de lege, în urma soluţionării unui incident procedural precum abţinerea, completul căruia i-a fost repartizat aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu.
Potrivit aceluiaşi act normativ, preşedintele tribunalului conform art. 12 alin. (1) lit. 1) urmăreşte şi răspunde de repartizarea aleatorie a cauzelor, iar art. 101 stabileşte că neluarea măsurilor necesare aplicării normelor criteriului aleatoriu de repartizare a cauzelor sau încălcarea acestor norme atrage răspunderea disciplinară.
Este evident că nu se poate considera că judecătorul D.C. şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu prin faptul că în urma repartizării aleatorii a cauzei au intervenit mai multe incidente procedurale de natură a întârzia judecarea acesteia.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., petentul T.A.
Prin rezoluţia din 25 februarie 2009 a procurorului şef al secţiei urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispusă în dosarul nr. 1689/939/11/2/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului.
S-a reţinut că, în calitate de preşedinte al Tribunalului Dolj, intimatul D.C. a respectat dispoziţiile legale care reglementează modul de repartizare a cauzelor pe completele de judecată, respectiv art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi dispoziţiile art. 95 alin. (1) şi (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 privind Regulamentul de ordine interioară al instanţelor.
Potrivit art. 101 din acelaşi act normativ, nerespectarea normelor criteriului aleatoriu de repartizare a cauzelor sau încălcarea acestor norme ar fi atras răspunderea disciplinară a acestuia.
În concluzie, s-a apreciat că în mod corect nu s-a reţinut în sarcina numitului D.O. comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţia dispusă fiind legală şi temeinică, motiv pentru care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen., susţinând că intimatul în calitate de preşedinte al Tribunalului Dolj, a refuzat să ia măsuri şi să sesizeze C.S.M. „despre injustiţia" făcută de judecătorii desemnaţi să soluţioneze o cauză în care petentul avea calitatea de parte.
Examinând soluţia atacată prin prisma actelor aflate la dosar, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Prin plângerea penală formulată la 22 iulie 2007, petentul T.A. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de mai mulţi judecători din cadrul Tribunalului Dolj, inclusiv faţă de intimatul D.C. preşedintele acestei instanţe (având grad profesional de judecător de curte de apel) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reclamând în esenţă tergiversarea soluţionării unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Dolj, ca urmare a formulării mai multor declaraţii de abţinere de către magistraţii desemnaţi să soluţioneze respectiva cauză.
Aşa cum s-a stabilit în urma cercetărilor, atât repartizarea cauzei privind pe petentul T.A., cât şi soluţionarea incidentelor procedurale apărute ulterior s-au făcut cu respectarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, neputându-se reţine că intimatul şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi ar fi prejudiciat în acest fel interesele petentului.
De altfel, din niciun act aflat la dosar nu rezultă că intimatul ar fi interferat în vreun mod în cauza reclamată de petent, neavând vreo implicare concretă nici în repartizarea acesteia şi nici în soluţionarea declaraţiilor de abţinere formulate succesiv de mai mulţi judecători (şi motivate de existenţa unor plângeri penale formulate împotriva lor de către petent).
Pe de altă parte, cercetarea abaterilor disciplinare nu se află în competenţa organelor de urmărire penală, fiind opţiunea petentului de a sesiza instituţia abilitată de lege pentru a efectua cercetări în acest sens.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, cât şi de procurorul ierarhic superior acestuia că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimat a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel încât plângerea de faţă este nefondată şi urmează a fi respinsă conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.A. împotriva rezoluţiei din 15 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1374/P/ 2008.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2204/2009. Penal → |
|---|
