ICCJ. Decizia nr. 1296/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1296/2009

Dosar nr. 2364/122/2007

Şedinţa publică din 8 aprilie 2009

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 529 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Giurgiu s-a respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen.

A respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), şi (3) C. pen.

A respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracţiunile prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen şi prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

A respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen în infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.l.G.C. la o pedeapsă de 10 ( zece) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav şi 7 ( şapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 20 ( douăzeci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi 7 ( şapte) interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20 ( douăzeci) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2007 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părţii vătămate minore T.A.S. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

A admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii M.S.C. Bucureşti.

A obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de urgenţă pentru Copii M.S.C. Bucureşti suma de 766 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 118 lit. b) C. penal a confiscat de la inculpat o şurubelniţă având lungimea totală de 17 cm, lungimea mânerului 7 cm, lungimea tijei 10 cm, mânerul fiind din plastic incolor, cu trei laturi colorate în albastru, şurubelniţă ce a fost ridicată conform procesului verbal din 23 iunie 2007 încheiat de organele de poliţie şi care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

A dispus restituirea către partea vătămată minoră T.A.S. a următoarelor bunuri: o pereche de papuci de copil, de culoare roz, o agrafă de păr metalică acoperită cu plastic de culoare roşie şi o cordeluţă de păr din material textil de culoare mov, ce au fost ridicate conform procesului verbal din 23 iunie 2007 încheiat de organele de poliţie şi care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 950 cheltuielile judiciare.

S-a reţinut că prin rechizitoriul din 13 noiembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, rechizitoriu înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 14 noiembrie 2007 sub nr. 2364/122/2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpatului G.I.G.C., domiciliat în comuna Putineiu, sat Putineiu, judeţul Giurgiu, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. şi art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din cuprinsul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 23 iunie 2007, în jurul orelor 13,00 partea vătămată se afla urcată într-un măr, pe marginea şoselei şi culegea mere, pe care le punea într-o pungă din material plastic, când sub pom a apărut inculpatul, pe care l-a recunoscut din fotografie şi a aflat că se numeşte G.I.G.C., care i s-a adresat cu cuvintele „dă-te jos din pom", spunându-i să meargă la el. în timp ce inculpatul se deplasa spre vagonul abandonat pe marginea drumului, la cea 2 - 3 m de pomul din care minora culegea mere, partea vătămată l-a urmat, întrucât îl cunoştea, iar când a ajuns în spatele vagonului, inculpatul a tras-o de mână şi a dus-o într-un loc unde vegetaţia era mai înaltă, a scos din sacoşă o şurubelniţă şi un briceag cu buton, a tăiat-o în zona gâtului cu briceagul, iar cu şurubelniţa o înţepa şi trăgea înspre în sus, rupându-i pielea, în timp ce minora se afla cu faţa în jos, ţinându-se de iarbă.

În timp ce minora se afla culcată în iarbă inculpatul i-a tras chilotul în jos după care i-a introdus penisul în anus.

Din declaraţia martorei B.M. rezultă că, în ziua de 23 iunie 2007, în jurul orei 13,30, a venit la ea acasă vecina sa T.J.I., cu fiica sa T.A.S. şi a rugat-o să dea telefon la salvare. Martora a declarat că a văzut că minora era plină de sânge şi întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că a fost bătută de un vecin Claudiu, pe care îl cunoaşte şi ştie că se numeşte G.I.G.C.

Deşi, inculpatul a participat la cercetarea la faţa locului şi a indicat locul unde a agresat-o fizic şi apoi sexual pe minoră, această poziţie de recunoaştere a comiterii faptelor adoptând-o şi cu ocazia audierii sale la parchet, în prezenţa avocatului, ulterior a revenit şi a declarat că a încercat să introducă penisul prin chilot.

În cauză a fost dispusă o expertiză medico - legală psihiatrică, care a concluzionat că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip instabil - impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, păstrând discernământul în raport cu fapta.

În urma agresiunii la care a fost supusă minora, aceasta a suferit leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, prin înţepături repetate cu o şurubelniţă, smulgându-i pielea spre în sus.

Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine ambiguă, la primele audieri, în prezenţa avocatului, recunoscând în totalitate faptele săvârşite, ulterior schimbându-şi declaraţia în sensul că a relatat că a încercat să penetreze anusul minorei cu penisul, prin chilot, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu a mai menţinut nici o declaraţie, afirmând că a găsit-o pe minoră căzută şi plină de sânge, iar el a ajutat-o să se ridice şi să meargă acasă, susţinerile inculpatului fiind infirmate de declaraţiile minorei, ale martorilor, cât şi de faptul că a participat la cercetarea la faţa locului şi a indicat locul în care se găsea şurubelniţa, corp delict.

Faţă de inculpat G.I.G.C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 11 din 24 iunie 2007 a Tribunalului Giurgiu, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 24 iunie 2007 şi până la data de 22 iulie 2007, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 15/UP din 24 iunie 2007.

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul G.I.G.C., partea vătămată T.A.S., precum şi martorii B.L.M., D.S., B.G., P.G. şi G.I.T.

Prin declaraţia dată în instanţă inculpatul G.I.G.C. a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, respectiv nu a vrut să omoare partea vătămată, însă a vrut să o violeze pe aceasta, dar nu s-a consumat actul sexual deoarece s-a gândit că este un copil.

În ceea ce priveşte susţinerea părţii vătămate şi anume că ar fi înţepat-o cu un cuţit în zona gâtului şi în spate, inculpatul a declarat că nu este adevărată, el nu a înţepat partea vătămată nici cu şurubelniţa, însă asupra sa avea o şurubelniţă deoarece fusese la o femeie si îi reparase un telefon.

Că, atunci când organele de politie au găsit şurubelniţa asupra sa, a fost sfătuit de către poliţişti să arunce şurubelniţa ca să poată să închidă dosarul şi că nu-şi poate explica leziunile pe care partea vătămată le-a prezentat la data examinării sale medicale, însă ştie că în acest dosar s-au băgat bani mulţi de foarte multe persoane, unele chiar sus puse ca să îl facă să închidă gura cu privire la lucrurile pe care le-a văzut şi despre care nu poate să vorbească în instanţă. Totodată a învederat că nici urmele de spermă nu-i aparţin, acestea fiind ale altei persoane.

Prin declaraţie, inculpatul a mai arătat că a trecut prin zona pe unde se afla partea vătămată, la cules de mere, deoarece pe acolo trebuia să meargă la femeia la care muncea şi că declaraţia dată la parchet a fost dată sub ameninţare deoarece părinţii săi primiseră pe telefoanele mobile mesaje de ameninţare, mesaje cu privire la care nu ştie de unde proveneau.

În ceea ce priveşte declaraţiile pe care le-a dat la organele de politie şi acestea au fost date sub ameninţare, poliţistul dictându-i ceea ce trebuie să scrie, după care a semnat deoarece când era liber a primit mesaje de ameninţare, chiar prin intermediul unor scrisori, pe care nu le mai ţine, deoarece la sfârşitul scrisorii era sfătuit să le ardă şi chiar aşa a făcut.

Totodată, inculpatul a mai relatat că atunci când s-a făcut cercetarea la faţa locului i se spuse de către poliţişti cum să procedeze şi că el nu a lovit deloc partea vătămată, nici cu palma, nici cu pumnul, între el şi tatăl părţi vătămate neexistând vreun conflict.

Prin declaraţia dată în instanţă, partea vătămată T.A.S., a relatat că pe data de 23 iunie 2007, era împreună cu alte două fetiţe şi culegeau mere dintr-un pom situat lângă şoseaua principală.

Acolo a venit inculpatul care i-a spus să coboare din pom şi să se ducă la el să-i dea o bomboană, iar după ce a coborât din pom s-a dus la inculpat la vagon. Când a ajuns la vagon inculpatul i-a întins o sacoşă după care a înţepat-o cu cuţitul la gât şi apoi în şold cu o şurubelniţă de 4 ori, inculpatul lovind-o o dată cu cuţitul şi în spate, apoi de mai multe ori cu şurubelniţa, după care inculpatul a strâns-o de gât, moment în care ea a ţipat după ajutor.

Că, atunci când inculpatul o lovea cu şurubelniţa ea a strigat după ajutor de două ori şi i-a spus că o doare inima însă inculpatul i-a spus să tacă din gură, toate cele relatate întâmplându-se lângă un vagon abandonat, unde erau nişte trestii, inculpatul trăgându-o după acestea, şi-a desfăcut fermoarul de la pantaloni, după care s-a aşezat pe ea.

Partea vătămată a mai relatat că îl cunoştea pe inculpat, şi acesta o mai chema la el să-i dea câte o bombonică, inculpatul chemându-le şi pe celelalte fetiţe să le dea bomboane, fetiţe ce erau şi ele la măr, însă la un moment dat acele fetiţe au plecat şi ea a rămas cu inculpatul.

După ce inculpatul a fugit ea am plecat acasă unde i-a spus mamei cine o bătuse, indicându-l pe inculpat care nu i-a spus de ce o înţepa cu cuţitul şi cu şurubelniţa, în schimb solicitându-i de mai multe ori să tacă din gură, şi o ameninţa că o omoară dacă nu stă.

Totodată, partea vătămată a învederat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Martorul B.G. a relatat prin declaraţia dată în instanţă, că în cursul anului 2007 inculpatul a muncit pentru el, venea o zi, două, după care se mai ducea în altă parte apoi se reîntorcea la el, şi mama inculpatului îl ajuta la muncă.

Prin aceeaşi declaraţie martorul a mai precizat că a auzit la câteva zile după comiterea faptei că inculpatul ar fi ameninţat minora şi că şi-ar fi bătut joc de ea.

Martorul P.G., prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti a arătat că lucra cu inculpatul la D.S. cu ziua şi că s-au dus la muncă la D.S. pe la ora 7,00 şi au plecat mai devreme de la aceasta deoarece era căldură mare, inculpatul lăsându-l la el acasă.

Prin declaraţie martorul a mai relatat că el nu trecea prin dreptul vagonului abandonat ca să ajungă la el acasă, aceasta deoarece el locuia pe o uliţă, iar vagonul se afla pe şosea, mai exact la o distanţă de 6 m de şosea, vagon ce se afla în acel loc de foarte mulţi ani de zile.

Totodată, martorul a mai relatat că vagonul se afla pe terenul lui V.G., teren ce nu era îngrădit, dar se afla în localitate, casele aflându-se mai departe de acest teren.

Martora G.T., mama inculpatului a relatat că pe data de 23 iunie 2007 a lucrat împreună cu fiul său, ca zileri, la B.G., în fiecare zi având pauză de la 12,00 la orele 13,00, aşa întâmplându-se şi pe data de 23 iunie 2007, când a văzut partea vătămată urcată în pomul ce se afla în apropierea vagonului abandonat.

Când a ajuns acasă, a observat că inculpatul se afla deja în locuinţă în spatele casei, reparând un casetofon.

După ce a plecat de la muncă s-a dus mai întâi acasă şi apoi la postul de poliţie unde inculpatul dădea declaraţii. Cam la circa 2 ore după ce l-au luat pe inculpat, organele de poliţie i-au arătat o şurubelniţă şi au întrebat-o dacă o recunoaşte, răspunsul său fiind afirmativ, şurubelniţa fiind cea din casă cu care lucra inculpatul la ceea ce repara el.

Martora B.L.M. prin declaraţia dată în instanţă, a arătat că pe data de 23 iunie 2007, când s-a dus în spatele casei să dea apă la animale a auzit-o pe mama părţii vătămate strigând-o disperată. Auzind strigătele mamei părţii vătămate a lăsat găleata jos şi s-a reîntors în faţa casei să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a observat-o pe mama părţii vătămate ce era în braţe cu fiica sa, plină de sânge, bătută, vânătă, desfigurată.

În continuarea declaraţiei, martora a mai relatat că minora prezenta multiple înţepături pe corp, respectiv pe spate, pe gât, pe coapsă, motiv pentru care a sunat la salvare, după care mama părţii vătămate s-a dus să se îmbrace iar ea a învelit-o pe fetiţă într-un prosop deoarece îi fusese scos tricoul şi întrucât era conştientă a întrebat-o de două ori pe aceasta dacă a căzut din pom, la care minora i-a spus că nu iar atunci când a întrebat-o dacă a fost bătută aceasta i-a răspuns afirmativ, indicându-l şi pe autor şi anume Claudiu.

În ceea ce priveşte tricoul cu care era îmbrăcată partea vătămată, martora a relatat că era plin de sânge, mama minorei punându-l într-un lighean cu apă la spălat, însă, întrucât, între timp sosise salvarea, la spălat ea şi l-a pus la soare să se usuce, iar la sosirea organelor de poliţie l-a predat acestora după ce l-a pus într-o punguţă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul reţine că în ziua de 23 iunie 2007, în jurul orelor 13⁰⁰, în timp ce partea vătămată minoră în vârstă de 7 ani se afla într-un măr, pe marginea şoselei şi culegea mere, a fost abordată de inculpatul G.I.G.C., care i-a solicitat minorei să coboare şi să meargă cu el, lucru pe care partea vătămată l-a şi făcut având în vedere că îl cunoştea pe inculpat, fiind consăteni, inculpatul trăgând-o de mână pe minoră, în spatele unui vagon abandonat, unde vegetaţia era mai înaltă, a scos din sacoşă a şurubelniţă şi un briceag şi a tăiat-o pe minoră în zona gâtului cu briceagul, iar cu şurubelniţa ce o avea asupra sa o înţepa, rupându-i pielea, timp în care partea vătămată se afla culcată în iarbă, cu faţa în jos.

Totodată, tribunalul reţine că la un moment dat, inculpatul i-a tras în jos chilotul părţii vătămate, după care i-a introdus penisul în anus, acţiunile desfăşurate de inculpat, provocându-i părţii vătămate minore ( în vârstă de 7 ani), numeroase leziuni ( inculpatul aplicându-i părţii vătămate 40 de lovituri cu şurubelniţa) ce i-au pus acesteia viaţa în primejdie, minora fiind transportată la spital în stare de şoc traumatic complet.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, faptă prev. şi ped. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul G.I.G.C., prin intermediul apărătorilor săi, tribunalul constată că este nefondată.

Pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la omor deosebit de grav sau ca vătămare corporală, relevante sunt împrejurările în care a fost comisă fapta, natura obiectului vulnerat cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii aplicate victimei, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura sau loviturile şi consecinţele cauzate victimei.

În speţă, inculpatul aplicând părţii vătămate, minoră în vârstă de 7 ani, T.A.S. două lovituri într-o zonă vitală a corpului şi anume zona gâtului, zonă în care se află atât carotida, cât şi vena jugulară, care în cazul în care ar fi secţionate ar produce pierderi masive de sânge şi în consecinţă decesul, cu un corp tăietor-înţepător, respectiv un briceag, obiect apt să producă leziuni masive şi vitale, pe lângă cele două lovituri din zona gâtului, inculpatul aplicând părţii vătămate alte 40 de înţepături cu o şurubelniţă dispuse pe tot corpul, apoi consecinţele faptei inculpatului, consecinţe ce au fost extrem de grave, partea vătămată fiind transportată la spital în stare extrem de gravă, fiind în şoc hemoragie şi traumatic complex conform actelor medicale aflate la dosar, tribunalul reţine că inculpatul a urmărit nu numai vătămarea corporală a părţii vătămate, ci uciderea ei, numai transportarea de urgenţă la spital şi intervenţia medicilor salvându-i părţii vătămate viaţa, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei apărând astfel ca nefondată şi în consecinţă urmează a fi respinsă.

Nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol, faptă prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în tentativă la infracţiunea de viol, faptă prev şi ped. de art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1), (2), (3) C. pen., nu este întemeiată.

Tentativa la infracţiunea de viol există, atunci când inculpatul a folosit violenţa sau ameninţări împotriva părţii vătămate pentru a o constrânge pe aceasta la raport sexual, dar, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, nu a putut realiza acest raport.

Prin urmare, infracţiunea de viol se consumă în momentul în care este încălcată libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei vătămate, prin realizarea raportului sexual cu ajutorul constrângerii sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Or, în cauza de faţă, nu se poate vorbi de o tentativă de viol atâta vreme cât inculpatul a întreţinut un raport sexual anal cu partea vătămată minoră, raportul sexual fiind confirmat atât de partea vătămată prin declaraţiile date în tot cursul procesului penal şi chiar de inculpat în primele sale declaraţii ce i-au fost luate în cursul urmăririi penale, declaraţii asupra cărora a revenit ulterior însă fără nici o motivare temeinică. Faptul că inculpatul a relatat în primele declaraţii adevărul este confirmat nu numai de declaraţiile părţii vătămate minore dar şi de raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit în cauză ce poartă nr. A15/9484/2007/23 noiembrie 2007 întocmit de I.N.M.L. M.M. Bucureşti, precum şi de raportul medico-legal nr. 208/E/II din 23 iunie 2007 întocmit de S.M.L. Giurgiu.

Prin declaraţiile date partea vătămată minoră a mai relatat că a strigat după ajutor de mai multe ori, chiar spunându-i inculpatului să o lase în pace deoarece o doare inima, însă fără nici un rezultat, dimpotrivă inculpatul i-a spus să tacă din gură pentru că altfel o omoară.

Aspectele relatate de partea vătămată prin declaraţiile date sunt confirmate de actele medicale aflate la dosar, acte medicale ce confirmă nu numai existenţa a numeroase leziuni pe corpul acesteia, produse cu obiect tăietor-înţepător, dar şi dispunerea acestora în locurile de pe corp menţionate de partea vătămată prin declaraţiile date.

Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere şi declaraţiile mamei părţii vătămate, numita T.J.I., care a relatat la rândul său că fiica sa era plină de sânge pe tricou atunci când a venit acasă, aspect confirmat şi de martora B.M., martoră care a precizat prin declaraţiile date, că pe data de 23 iunie 2007, la ea acasă a sosit mama minorei împreună cu aceasta din urmă, rugând-o să dea un telefon la salvare, ocazie cu care a văzut-o pe minoră plină de sânge, declaraţiile părţii vătămate minore coroborându-se cu cele ale martorei susmenţionate şi ale mamei sale aşa cum cer prevederile art. 75 C. proc. pen.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., tribunalul retine că nu este întemeiată.

Potrivit art. 175 lit. a) C. pen., omorul este deosebit de grav dacă este săvârşit prin cruzimi.

Omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere.

La aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzime trebuie să se ţină seama, de asemenea, de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.

Or, în speţă, nu se poate susţine că inculpatul nu a provocat minorei în vârstă de 7 ani suferinţe mari, dimpotrivă aplicarea de către acesta minorei a nu mai puţin de 40 de înţepături cu o şurubelniţă pe tot corpul, modalitatea de producere a leziunilor constând în înţepare urmată de tragerea şurubelniţei înspre sus, ceea ce a dus la ruperea pielii şi în consecinţă la provocarea de dureri cumplite, mai ales dată fiind şi vârsta minorei (7 ani) când gradul de suportabilitate a durerii este mult mai scăzut, poate fi apreciată ca o cruzime, suferinţele produse minorei fiind mari şi prelungite în timp, dovadă şi faptul că minora, aşa după cum rezultă din declaraţiile acesteia, i-a solicitat inculpatului să o lase în pace deoarece o doare inima.

Violenţa de care a dat dovadă inculpatul, minora ajungând la locuinţa părinţilor săi plină de sânge şi în stare de şoc, stârnind în rândul micii comunităţi din care părţile din proces făceau parte, un sentiment de oroare dat fiind faptul că partea vătămată este un copil.

Potrivit art. 174 lit. i) C. pen., omorul este mult mai grav atunci când este săvârşit în public, noţiune ce are accepţiunea dată de art. 152 C. pen.

Potrivit art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârşită „în public" atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.

Faptul că vagonul abandonat, în apropierea căruia s-au comis faptele, este proprietatea privată a numitului V.G., teren ce este situat în localitate, nu are nici o relevanţă sub aspectul încadrării faptei în prevederilor art. 175 lit. i) C. pen., atâta vreme cât acest teren nu era împrejmuit, conform declaraţiei martorului P.G., era un teren lăsat în nelucrare, plin de lăstăriş, aşa cum evidenţiază şi fotografiile judiciare făcute cu ocazia cercetării la faţa locului, fiind accesibil în orice moment publicului, dovadă şi faptul că inculpatul a putut să atragă minora pe acest teren unde a şi comis infracţiunile.

Aşa fiind, tribunalul urmează să respingă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen în infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

Nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunile prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. şi prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. nu este întemeiată.

Pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la omor deosebit de grav, relevante sunt împrejurările în care a fost comisă fapta, natura obiectului vulnerat cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii aplicate victimei, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura sau loviturile şi consecinţele cauzate victimei.

Aşa fiind, tribunalul apreciază că în cauză în sarcina inculpatului se poate reţine comiterea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, faptă prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen.

Faptul că inculpatul a relatat în primele declaraţii adevărul este confirmat nu numai de declaraţiile părţii vătămate minore dar şi de raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit în cauză ce poartă nr. A15/9484/2007/23 noiembrie 2007 întocmit de I.N.M.L. M.M. Bucureşti.

Dovada faptului că raportul sexual a avut loc prin constrângerea şi ameninţarea părţii vătămate minore, rezultă din cuprinsul declaraţiilor acesteia date în cursul procesului penal, declaraţii prin care parte vătămată a relatat că inculpatul a înţepat-o cu cuţitul în gât de două ori, apoi cu o şurubelniţă de nenumărate ori peste tot corpul, primele lovituri, după cele de la gât provocate de cuţit, fiindu-i aplicate în zona şoldului cu şurubelniţa, declaraţii ce se coroborează cu raportul medico-legal nr. 208/E/II/23 iunie 2007 întocmit de S.M.L. Giurgiu, precum şi cu raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit în cauză ce poartă nr. A15/9484/2007/23 noiembrie 2007 întocmit de I.N.M.L. M.M. Bucureşti, raport ce stabileşte că pe lama cu frotiu anal au fost evidenţiate capete de spermatozoizi.

Faţă de cele arătate mai sus, tribunalul reţine că infracţiunea de viol s-a consumat, neputând fi vorba de o tentativă, aşa încât cererea de schimbare a încadrării juridice apare ca nefondată şi în consecinţă urmează a fi respinsă.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul G.I.G.C. care a solicitat achitarea pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor întrucât nu este vinovat, neavând intenţia de a ucide victima şi reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de viol.

Analizând sentinţa penală prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. pr. pen., Curtea apreciază că apelul declarat este nefondat, instanţa de fond stabilind în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului.

Referitor la primul motiv de apel invocat de inculpat, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat. Astfel, omorul se săvârşeşte atât cu intenţie directă, atunci când inculpatul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte, dar şi cu intenţie indirectă, atunci când inculpatul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

Din probele administrate, a rezultat că inculpatul a aplicat două lovituri cu briceagul în zona gâtului părţii vătămate, dar şi numeroase lovituri cu o şurubelniţă pe întreg corpul victimei inclusiv în zona hemitoracelui stâng, scapular şi în regiunea abdominală.

Urmarea produsă prin activitatea infracţională a inculpatului a fost constatată prin expertiza medico-legală a părţii vătămate, din raportul întocmit rezultând că leziunile au pus viaţa acesteia în primejdie.

Or, având în vedere că inculpatul a produs mai multe plăgi părţii vătămate în zone vitale, astfel cum au fost precizate mai sus, având în vedere obiectele folosite, apte de a produce moartea, intensitatea loviturilor astfel cum rezultă din expertiza medico-legală, leziunile punând viaţa în primejdie prin şoc traumatic, numărul loviturilor aplicate părţii vătămate ( peste 40), vârsta părţii vătămate ( 7 ani ), Curtea apreciază că inculpatul a acţionat, cel puţin cu intenţia indirectă, de a ucide victima.

Având în vedere că fapta a fost comisă „în public", în accepţiunea dată de art. 152 C. pen., în mod corect instanţa de fond a raportat infracţiunea de omor, în forma tentativei, şi la prevederile art. 175 lit. i) C. pen.

De asemenea, modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat, respectiv prin producerea de mari suferinţe fizice minorei, prelungite în timp, acesta aplicând victimei de doar 7 ani nu mai puţin de 40 lovituri cu şurubelniţa pe tot corpul provocându-i dureri cumplite, care i-au produs un şoc traumatic, minora fiind dusă în stare de inconştienţă la spital, a determinat încadrarea faptei inculpatului şi în dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel ce vizează greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de viol, Curtea îl apreciază, de asemenea, neîntemeiat.

Natura infracţiunilor comise, de o deosebită gravitate, ce au adus atingere vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi vieţii sexuale, modalitatea concretă de comitere a faptelor - inculpatul profitând de vârsta minorei şi de faptul că aceasta îl cunoştea, a atras-o într-o zonă pustie unde i-a aplicat numeroase lovituri cu un briceag şi o şurubelniţă şi a întreţinut relaţii sexuale anale, vârsta victimei, urmările produse prin fapta inculpatului, atât urmările imediate - leziunile provocate minorei determinând intrarea sa în stare de şoc traumatic, cât şi cele ulterioare faptelor minora rămânând cu grave traume psihice, refacerea sa necesitând timp îndelungat, faptele inculpatului având consecinţe extrem de grave asupra dezvoltării ulterioare a acesteia, justifică aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege.

Împrejurarea că inculpatul, în faţa instanţei de apel, nu a negat comiterea infracţiunii de viol, cum arătase în declaraţiile anterioare, nu este de natură a conduce la reducerea pedepsei aplicate acestuia. Din probele administrate în cauză rezultă comiterea cu vinovăţie a infracţiunii prev. de art. 197 C. pen.

Faptul că raportul de expertiză medico-legală - examen ADN menţionează referitor la caracterele genetice autozomale din profilul ADN de referinţă al inculpatului că acestea nu se evidenţiază în amestec nu are relevanţă. Aşa cum s-a menţionat de către medicii legişti, materialul biologic de origine masculină a fost insuficient pentru evidenţierea caracterelor genetice autozomale (oricare dintre cromozomi mai puţin cei sexuali), dar nu şi a caracterelor genetice specifice cromozomului Y. Relevant este faptul că în ceea ce priveşte caracterele genetice din profilul cromozomial Y de referinţă a inculpatului (cromozomii sexuali) se regăsesc în totalitate la nivelul markerilor investigaţi (f. 13 dosar instanţă).

Având în vedere concluziile probei ştiinţifice, cât şi declaraţiile părţii vătămate, Curtea constată că infracţiunea de viol s-a consumat, iar instanţa de fond a stabilit în mod corect vinovăţia inculpatului.

Totodată, Curtea apreciază că nu se impune nici reducerea pedepsei pentru infracţiunea de tentativă la omor, tribunalul aplicând o pedeapsă con dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Faţă de cele arătate anterior, în baza art. 379 alin. (19 lit. b) C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.I.G.C. ca nefondat.

Aşa fiind prin Decizia penală nr. 299/A din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul G.I.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 529 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Giurgiu.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 23 iunie 2007 la zi.

A obligat apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.I.G.C. criticând-o prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare indicat mai sus, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul G.I.G.C. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins, ca atare în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 20 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real al tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de viol în formă agravantă prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat G.I.G.C. dar să şi asigure necesara prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat la limitele de pedeapsă stabilite prin textele de lege incriminatorii, la pericolul social generic şi concret extrem de sporit al infracţiunilor necontestat a fi fost comise ce rezultă din aceea că prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni (tentativă la omor deosebit de grav şi viol ) se aduce atingere vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi libertăţii sexuale, atribute esenţiale ale fiinţei umane, dar şi periculozitatea deosebită a inculpatului care a profitat de vârsta fragedă a minorei (7 ani), precum şi de faptul că aceasta îl cunoştea, fiind consăteni, pentru a o atrage într-o zonă pustie, unde a întreţinut relaţii sexuale anale cu o minora în vârstă de 7 ani, minoră căreia i-a aplicat multiple lovituri cu o şurubelniţă pe tot corpul, precum şi două lovituri cu cuţitul în zona gâtului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile, partea vătămată ajungând la spital în stare de şoc hemoragie şi traumatic complex, numai intervenţia de urgenţă a medicilor salvându-i viaţa părţii vătămate.

Tot astfel la statuarea fără echivoc a pericolului social concret extrem de sporit al faptelor recurentului este şi urmarea socialmente periculoasă a acestora, întrucât aşa cum rezultă din raportul medico-legal de examinare a părţii vătămate, au fost identificate plăgi multiple la nivel cervical, scapular stânga, hipocondru drept, creasta iliacă, fesa dreaptă, lateralo toracic, iar în regiunea anală s-a constatat că anusul este deschis cu fisuri ale mucoasei şi se concluzionează că minora a suferit leziuni produse prin lovire repetată cu un corp tăietor-înţepător (posibil şurubelniţă), prin lovire cu un corp dur, prin comprimare cu corpuri dure (posibil degete) şi prin penetrare anală cu corp dur, necesitând pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, cu menţiunea că leziunile i-au pus viaţa în pericol prin şoc traumatic.

Nu lipsite de însemnătate pentru caracterizarea deja iterată a gravităţii infracţiunilor imputate recurentului inculpat G.I.G.C. situaţiile şi urmările ulterioare săvârşirii acestora minora rămânând cu grave traume psihice, refacerea sa necesitând timp îndelungat, faptele inculpatului având consecinţe extrem de grave asupra dezvoltării ulterioare a acesteia, justifică aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege.

Pe de altă parte la stabilirea cuantumului şi modalităţii de executare în detenţie a pedepsei închisorii de 20 ani se apreciază că au fost avute în vedere în mod corespunzător şi datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat - fără antecedente penale, studii 6 clase, necăsătorit, muncitor ziler; nefiind în consecinţă temeiuri pentru reducerea acesteia.

Văzând pe de altă parte inexistenţa în cauză a unora dintre cazurile de casare care potrivit disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte priveşte recursul de faţă, aşa cum deja s-a arătat, ca nefondat.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia pentru recurentul inculpat G.I.G.C. de la 23 iunie 2007 la zi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.G.C., împotriva Deciziei penale nr. 299/A din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 iunie 2007 la 08 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 aprilie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1268/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1300/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1296/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1296/2009. Penal