ICCJ. Decizia nr. 1311/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1311/2009

Dosar nr. 3264/109/2007

Şedinţa publică din 9 aprilie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 491 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Argeş, a admis cererea inculpatului M.I., de schimbare a încadrării juridice a faptei.

În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen.

În baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului potrivit art. 350 C. proc. pen. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 27 august 2007, la zi.

S-a constatat că partea civilă M.V.G. nu a solicitat despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la o prestaţie periodică lunară faţă de fiecare dintre minorii M.V.l. şi M.C., în sumă e câte 100 lei pe lună, începând cu data de 25 august 2007, până la majorat.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 20 august 2007, pe fondul consumului de alcool, inculpatul, în timp ce se afla cu soţia sa, M.S., în locuinţa proprie din comuna Ştefan cel mare, judeţul Argeş, a lovit-o cu pumnii şi picioarele provocându-i leziuni care au condus ulterior la deces.

În cadrul cercetării judecătoreşti s-a luat declaraţie părţii vătămate M.V.G., fiul părţilor, care a precizat că nu se constituie parte civilă, a fost audiat inculpatul, acesta recunoscând şi regretând săvârşirea faptei, au fost audiaţi martorii A.D., M.I., A.S., P.I. şi P.S., s-a solicitat avizarea de către C.A.C.I.N.M.L. Mina Minovici a raportului de expertiză medico-legală nr. 203/B/2007 şi a suplimentului la expertiza nr. 267/ A 5 din 8 mai 2008 şi s-au solicitat de la Primăria comunei Ştefan cel Mare deciziile de instituire a curatelei pentru minorii M.V.l. şi M.C.

Coroborând probele administrate în cadrul urmăririi penale cu cele din cadrul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut ca situaţie de fapt, că inculpatul M.I. şi victima M.S. erau căsătoriţi de aproximativ 25 de ani, iar în ultimii 10 ani între cei doi a apărut o stare conflictuală generală, în principal, de consumul în exces de băuturi alcoolice de către inculpat. Deseori inculpatul o lovea pe soţia sa cu mâinile şi picioarele, iar de cele mai multe ori, după ce era bătută, victima se refugia pentru o perioadă de timp la părinţii şi sora ei, care locuiau pe o uliţă alăturată gospodăriei sale.

În ziua de 20 august 2007, cei doi soţi au prestat diferite munci în gospodărie până, în jurul orelor 12,30, când a sosit poştaşul şi Ie-a adus alocaţia pentru copiii minori, după care, inculpatul a mers la un local din apropiere unde a consumat 300 ml. ţuică în circa 15 minute, după care a revenit în domiciliu şi s-a culcat.

În timp ce dormea, inculpatul a simţit că cineva îi controlează în buzunar şi, trezindu-se, a surprins-o pe soţia sa care, ulterior, a constatat că i-a sustras portmoneul cu cei 45 lei, banii primiţi drept alocaţie în ziua respectivă.

Pentru că victima a negat că i-ar fi luat banii, inculpatul s-a enervat şi a început să o lovească cu pumnii în zona toracică, până când a căzut în mijlocul camerei, după care, inculpatul şi-a continuat somnul.

După ce s-a trezit, inculpatul a găsit-o pe soţia sa culcată în pat şi, întrebând-o ce are, aceasta i-a spus că se simte rău, o doare stomacul şi i-a cerut un lighean, pentru că ameţea şi totodată şi vomita. În acelaşi timp, i-a cerut să cheme asistenta din sat pentru a-i administra un calmant. Inculpatul a trimis pe unul dintre copii după asistentă, iar aceasta a venit şi i-a făcut un calmant.

A doua zi de dimineaţă, când s-a trezit, inculpatul nu a mai găsit-o pe soţia sa şi acesta şi-a dat seama că a plecat la părinţii ei, cum proceda de obicei.

După patru zile, respectiv, pe data de 24 august 2007, inculpatul a aflat de la unul din fiii săi că soţia lui este în spital în stare gravă, însă a refuzat să meargă să o vadă.

Pe data de 25 august inculpatul a fost anunţat că soţia lui decedase şi atunci a realizat gravitatea faptei sale.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 203/B/2007 (autopsie) a rezultat că moartea numitei M.S. a fost violentă şi s-a datorat şocului toxico-septic consecinţa unei peritonite generalizate apărute în evoluţia unui traumatism abdominal soldat cu rupturi de anse ileale şi de mare epiplon.

Aceste leziuni traumatice se puteau produce prin mecanism de lovire cu corp dur, între ele şi deces, existând legătură directă de cauzalitate.

La necropsie s-au constatat şi alte leziuni de violenţă, fără a avea legătură de cauzalitate cu decesul, aceste leziuni demonstrând faptul că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri soţiei sale, loviturile fiind produse, atât prin lovire cu corp dur, cât şi de corp dur.

Totodată, atât din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală, cât şi din avizul I.N.M.L a rezultat că între leziunile abdominale suferite şi deces există legături de cauzalitate directă condiţionată, condiţionarea fiind dată de prezentarea tardivă la medic şi instituirea tratamentului medico - chirurgical în timp util, ce ar fi permis, cu cea mai mare probabilitate, supravieţuirea.

Această precizare medicală nu este însă de natură a-l dezincrimina pe inculpat, atâta timp cât, în toate actele medicale s-a concluzionat că între leziunile abdominale şi deces există legătură de cauzalitate directă, restul precizărilor făcându-se sub rezerva probabilităţii.

În raport cu aceste probe, tribunalul a apreciat că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a-şi ucide soţia.

Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanţă a avut în vedere mai multe aspecte: între inculpat şi victimă au existat anterior numeroase conflicte şi inculpatul obişnuia să îşi lovească soţia; pe fondul unui astfel de comportament şi în seara zilei de 20 august 2007, inculpatul o lovea, se întorcea la domiciliu, iar cei doi îşi continuau viaţa conjugală.

Prin urmare, tribunalul a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul M.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât printr-o apreciere greşită a probelor administrate s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

La termenul de judecată din data de 10 februarie 2009, inculpatul a declarat că îţi retrage apelul declarat.

Prin Decizia nr. 11/ A de la 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3264/109/2007, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva sentinţei penale nr. 491 din data de 20 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 3264/109/2007.

S-a desfiinţat în parte sentinţa.

S-a înlăturat schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului M.I., cu toate consecinţele.

A fost condamnat inculpatul M.I., la 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 combinat cu art. 175 lit. c) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Pedeapsa principală se va executa prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a dedus în continuare din pedeapsă perioada executată.

S-a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

S-a luat act de retragerea apelului inculpatului M.I.

A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu de avocat din oficiu ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţii Cetăţeneşti.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la data de 20 august 2007, pe fondul consumului de alcool, inculpatul M.S. a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe soţia sa, M.S. Loviturile au fost aplicate în special în zona abdominală. Ulterior, la data de 24 august 2007, soţia sa a decedat.

Prima instanţă a apreciat în mod greşit probele administrate în cauză cu consecinţa schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. S-a avut în vedere că M.I. nu a acţionat cu intenţia de a ucide victima, iar rezultatul produs, respectiv moartea soţiei sale, a depăşit intenţia sa iniţială.

O astfel de concluzie nu poate fi susţinută din probatoriul administrat în cauză.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 203/B/2007, existent la dosar a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului toxico-septic, consecinţa unei peritonite generalizate apărute în evoluţia unui traumatism abdominal soldat cu mai multe leziuni.

Leziunile constatate s-au putut produce prin mecanism de lovire cu corp dur. S-a concluzionat că între aceste leziuni şi deces există legătură directă de cauzalitate.

Inculpatul este cel care a lovit-o pe victimă, aspect ce rezultă, atât din declaraţiile acestuia, care s-a coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi şi care au confirmat că M.S. a spus rudelor sale despre faptul că a fost bătută cu pumnii şi picioarele de inculpat.

Aprecierile primei instanţe, potrivit cărora inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide victima, bazat pe existenţa unor conflicte anterioare între inculpat şi victimă şi pe considerentul că în mod constant victima accepta acest tratament la inculpatului şi se întorcea la domiciliu pentru a relua convieţuirea cu acesta, nu au fundamentat juridic pentru a susţine reţinerea în favoarea inculpatului a infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Pentru a stabili intenţia inculpatului de a ucide, aşa cum în mod constant a precizat practica judiciară trebuie să se aibă în vedere elemente precum: loviturile aplicate victimei, modalitatea în care acestea au fost aplicate şi obiectul folosit, zona corpului în care victima a fost lovită, precum şi atitudinea inculpatului după comiterea faptei.

În raport cu acest elemente s-a constatat că inculpatul a aplicat multiple lovituri victimei cu pumnii şi cu picioarele într-o zonă vitală a corpului, respectiv în abdomen. Loviturile aplicate, intensitatea acestora şi reprezentarea faptului că victima ar putea deceda şi a acceptat acest rezultat periculos al acţiunii sale.

Mai mult decât atât, inculpatul a fost indiferent faţă de starea victimei, ulterior comiterii faptei. Acesta a aflat la patru zile de la data producerii evenimentului că victima se află internată în spital în stare gravă. Chiar şi în această situaţie, inculpatul a refuzat să îşi viziteze soţia la spital.

Indiferenţa manifestată de inculpat, după comiterea faptei, a demonstrat în mod clar că acesta a acceptat producerea rezultatului periculos al faptei sale, respectiv decesul victimei.

Prin urmare, inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, iar fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat.

Având în vedere aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi a fost înlăturată schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului cu toate consecinţele.

Inculpatul M.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 combinat cu art. 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei, împrejurările în care fapta a fost comisă, dar şi aspectul că inculpatul nu are antecedente penale.

S-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege a cărei executare s-a realizat prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus în continuare din pedeapsă perioada executată.

S-a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

În baza dispoziţiilor art. 368 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului inculpatului M.I.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat şi la onorariu de avocat din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul M.I., fără a arăta în scrie motivele de recurs.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că din declaraţiile martorilor şi inculpatului a rezultat că aveau loc dese certuri între el şi victimă, pe fondul consumului de alcool, iar intenţia sa a fost doar de a lovi victima, rezultatul mai grav, moartea victimei s-a produs din culpă, întrucât aceasta nu s-a prezentat imediat la spital. În ceea ce priveşte cel de-al doilea temei de casare a solicitat acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului, acesta recunoscând şi regretând fapta comisă.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat M.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, Înalta Curte consideră că instanţa de apel în mod judicios şi temeinic motivat a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind vinovăţia inculpatului M.I. în săvârşirea infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv aceea de omor calificat, prevăzută de art. 174 combinat cu art. 175 Iit. c) C. pen., în raport cu situaţia de fapt reţinută, ca urmare a procesului de evaluare a mijloacelor de probă administrate, aşa încât în mod corect a înlăturat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., pe care a dispus-o prima instanţă, precum şi condamnarea inculpatului pentru această din urmă infracţiune.

Astfel, Curtea de apel, în baza propriului examen, a stabilit că din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu declaraţiile martorilor din conţinutul cărora a rezultat că inculpatul M.I. a fost cel care a lovit-o pe victimă, dar şi faptul că M.S. a spus rudelor sale despre faptul că a fost bătută cu pumnii şi picioarele de inculpat, precum şi cu raportul de constatare medico-legală nr. 203/B/2007 ce a stabilit în concluzii că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului toxico-septic, consecinţa unei peritonite generalizate apărute în evoluţia unui traumatism abdominal soldat cu mai multe leziuni, care s-au putut produce prin mecanism de lovire cu corp dur, iar între aceste leziuni şi deces există legătură directă de cauzalitate.

Totodată, instanţa de apel a înlăturat motivat argumentele primei instanţă, potrivit cărora inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide victima, bazat pe existenţa unor conflicte anterioare între inculpat şi victimă, precum şi pe faptul că în mod constant accepta acest tratament al inculpatului când se întorcea la domiciliu pentru a relua convieţuirea cu acesta, reţinând că în stabilirea intenţiei inculpatului de a ucide, trebuie analizate loviturile aplicate victimei, modalitatea în care acestea au fost aplicate şi obiectul folosit, zona corpului în care victima a fost lovită, precum şi atitudinea inculpatului după comiterea faptei.

Astfel, curtea de apel a constatat că inculpatul a aplicat multiple lovituri victimei cu pumnii şi cu picioarele într-o zonă vitală a corpului, respectiv în abdomen, iar loviturile aplicate, intensitatea acestora şi locul în care au fost aplicate, au demonstrat în mod clar că inculpatul a avut reprezentarea faptului că victima ar putea deceda şi a accepta acest rezultat periculos al acţiunii sale.

Ulterior săvârşirii faptei, inculpatul a avut o atitudine indiferentă faţă de starea victimei, acesta aflând la patru zile de la data producerii evenimentului că victima se află internată în spital în stare gravă şi chiar şi în această situaţie, inculpatul a refuzat să îşi viziteze soţia la spital, acceptând producerea rezultatului periculos al faptei sale, respectiv decesul victimei, acţionând cu intenţia indirectă de a ucide, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului de la 27 august 2007 întocmit de către procuror, constatări preliminarii privind decesul numitei M.S., foaia de observaţie clinică generală şi alte acte medicale, procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral, procesul-verbal întocmit la 27 august 2007, declaraţiile numitei A.D., declaraţia părţii civile M.V.G., declaraţiile martorilor P.S., P.I., A.S., M.I., A.D., planşe foto din locuinţa victimei, planşele foto de la necropsia efectuată la data de 27 august 2007, precum şi raportul de constatare medico-legală (autopsie) privind moartea victimei M.S., adresa S.M.L. nr. 267/ A 5 din 08 mai 2008 către Tribunalul Argeş privind decesul numitei M.S., avizul C.A.C. pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, declaraţiile inculpatului M.I., declaraţia părţii civile A.S., alte înscrisuri, constată că a fost dovedită contribuţia inculpatului M.I. în comiterea faptei, modalitatea concretă în care a acţionat, prin lovirea cu pumnii în zona abdomenului, cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului, acesta având reprezentarea urmărilor faptei comise şi chiar dacă nu a urmărit producerea morţii victimei, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.

Astfel, în declaraţia dată de partea civilă M.V.G. în cursul urmăririi penale, la parchet aceasta a declarat că „în ziua de 20 august 2007 am fost la muncă în sat şi am venit acasă în jurul orelor 20,00. Când am ajuns acasă am găsit-o pe mama zăcând în pat şi am văzut că se simţea rău. Am întrebat-o dacă iar a bătut-o tatăl meu şi mi-a zis că da, spunând că a lovit-o cu pumnii în zona abdomenului. Aceasta mi-a zis că nu poate să bea şi să mănânce pentru că are senzaţie de vomă. Am întrebat-o dacă vrea să-i dau pastile şi mi-a spus că nu pentru că i-a făcut injecţie o femeie din sat. Pe tata l-am găsit dormind şi era în stare de ebrietate, iar fratele meu mai mic mi-a spus că tata a lovit-o pe mama şi cu picioarele în zona abdomenului. Arăt că în ultimii ani, în repetate rânduri tata o bătea pe mama şi uneori şi pe noi. Mă constitui parte civilă cu o sumă pe care o voi prezenta în faţa instanţei de judecată."

Partea civilă M.V.G. în declaraţia dată în primă instanţă a menţionat că „Sunt fiul inculpatului şi al victimei şi în afară de mine mai sunt încă 4 copii, dintre care 3 minori. Părinţii mei obişnuiau să consume frecvent băuturi alcoolice, împreună sau separat şi din această cauză izbucneau dese conflicte între cei doi. De multe ori tatăl nostru o bătea pe mama. în ziua respectivă nu am fost acasă, pentru că eram la muncă în sat. Eu împreună cu mătuşa mea, respectiv sora mamei, A.S. ne-am ocupat de înmormântarea mamei mele, precum şi de parastasele ulterioare de până la o jumătate de an. Nu mă constitui parte civilă pentru că oricum mi-am pierdut ce am avut mai de preţ, părinţii."

În declaraţia dată la parchet, în cursul urmăririi penale, martora P.S. a menţionat că „îmi desfăşor activitatea la cabinetul medical din comuna Ştefan cel Mare şi urmă cu o săptămână, după încheierea programului am fost chemată de la domiciliu de un copil minor al soţilor M. pentru a mă deplasa la locuinţa acestora spunându-mi că o doare pe mama lor abdomenul. Am mers la locuinţa soţilor M. unde am găsit-o pe M.S. întinsă în pat. Mi-a spus că se simte rău şi o doare stomacul şi atunci i-am administrat calmante, recomandându-i să vină la cabinet dacă i se agravează starea de sănătate. Reţin că am consultat-o în jurul orelor 16,00 şi că M.S. nu mi-a spus că ar fi fost agresată de soţul ei, dar anterior întâlnind-o pe stradă am văzut-o deseori cu leziuni de violenţă."

Aceeaşi martoră în declaraţia dată în primă instanţă a arătat că „Menţin declaraţiile date la urmărirea penală. Nu mai pot preciza însă ştiu că fiul cel mic al părţilor a venit la mine acasă şi mi-a cerut să merg până la domiciliul lor pentru ca mama lui este bolnavă. Mi-am luat o trusă medicală de prim ajutor şi m-am deplasat de îndată la domiciliul părţilor. Era în a doua parte a zilei mai precis spre seara. Victima mi-a spus că nu poate să mănânce nimic din cauza stărilor de vomă pe care le are şi nu-mi amintesc dacă mi-a spus că are şi dureri. Faţă de această situaţie şi de modul cum am practicat şi până în acel moment profesia, am considerat că trebuie să-i administrez următoarele medicamente: Metroclopramid, Piafen şi Nospa. Eu nu am observat urme de lovituri pe corp pentru că nu aveam competenţa să o examinez şi nici victima nu mi-a spus că ar fi fost bătură de soţul ei sau e altcineva. Victima era culcată în pat şi nu s-a ridicat cât eu am stat la ea. l-am sugerat că dacă se simte în continuare rău, să se prezinte la medic, iar dacă nu poate, să îl solicite la domiciliu. Nu mi-a răspuns în niciun mod. Pe inculpat nu l-am văzut şi nici pe alte persoane în afară de copilul cel mic care mă şi chemase. Nu am cunoscut nimic despre situaţia familială a victimei. Ulterior consultaţiei acordate de mine nu s-a mai prezentat niciun alt membru al familiei nici la mine, nici la cabinet."

Martora P.I., în declaraţia dată la parchet, în cursul urmăririi penale a precizat că „în ziua de 24 august 2007, în jurul orelor 12,00, am mers acasă la A.S. unde am găsit-o pe aceasta şi cele 2 surori ale ei, D. şi S. M.S. era întinsă pe un pat, se simţea foarte rău şi când am întrebat-o ce s-a întâmplat mi-a spus că soţul ei M.I. a bătut-o rău în urmă cu câteva zile, când a lovit-o puternic, de mai multe ori, cu picioarele în burtă. Nu putea să mănânce sau să bea apă pentru că vomita, ameţea şi se simţea foarte rău. Arăt faptul că în ultimii ani M.I. o bătea pe soţia sa M.S., mai ales când acesta era băut şi personal am văzut-o pe M.S. bătută."

Aceeaşi martoră P.I. în declaraţia dată, în primă instanţă a arătat că „îmi menţin în totalitate declaraţiile pe care le-am dat la urmărire penală şi nu mai am nimic de adăugat. Am spălat-o pe victimă când est în stare gravă, ajutată fiind şi de sora ei, A.D., şi apoi a fost dusă la spital. Cu această ocazie nu am constatat urme de violenţă pe corpul victimei însă când am scos-o din apă pielea ei s-a învineţit. Eu nu ştiu de câte zile era victima la sora ei şi sora ei este cea care m-a rugat să o spăl. Victima era conştientă şi spunea că o doare burta, chiar a ridicat maieul şi mi-a arătat, dar nu se putea mişca. Văzând acum fotografiile victimei recunosc că aşa arăta pielea ei după ce am spălat-o, plină de vânătăi sau mai exact porţiuni mari vinete pe spate şi pe abdomen. Precizez că numai pe burtă avea urme de vânătăi şi burta îi era tare. În aceeaşi zi în care am spălat-o a fost chemată salvarea şi după imediat la spital. Sora victimei mi-a spus că a luat hotărârea să o ducă la spital pentru că era într-o stare gravă. Eu nu am văzut-o pe victimă în ziua când a venit la sora ei. Victima se văieta şi gemea de durere când noi o spălam."

Martora A.S. în declaraţia dată la parchet, în cursul urmăririi penale a arătat că „în dimineaţa zilei de 21 august 2007, în jurul orelor 10,00, a venit la mine acasă sora mea, S.M., care mi-a spus că soţul ei a bătut-o rău cu o zi înainte. Mi-a spus că M.I. a lovit-o puternic cu picioarele în burtă şi că se simte foarte rău. Joi, pe data de 23 august 2007 a venit sora mea şi S. i-a sus şi ei ce a păţit. A doua zi, vineri, până să o ducem la spital la Costeşti a mai venit o vecină pe nume P.I., zisă O., care ne-a ajutat să o spălăm. Ştiu că S. i-a povestit şi vecinei că a bătut-o soţul. Vineri, pe data de 24 august 2007 am sesizat atât poliţia din comună, cât şi salvarea care a venit şi a dus-o la Spitalul Costeşti pe sora mea. Ştiu că în ultimii ani S. a venit de foarte multe ori bătută de soţul ei, la noi acasă, dar după câteva zile, când îşi revenea ori venea el şi o lua, ori pleca singură la copii. Cel mai adesea I. o bătea pe S. când era băut."

În declaraţia dată, în primă instanţă, A.S. a arătat că „Sunt sora victimei şi împreună cu fiul major al părţilor, M.V.G., m-am ocupat de înmormântarea acesteia precum şi de parastasele ulterioare. Am făcut acest lucru pentru că era sora mea şi pentru că am grijă de cei 5 copii şi nu mă constituie parte civilă."

Aceeaşi martoră A.S. în declaraţia dată, în primă instanţă a menţionat că „îmi menţin declaraţiile date la urmărirea penală, Când sora mea, respectiv victima, a venit la mine ajutându-se de un baston era într-o stare destul de gravă, în sensul că de-abia mergea şi mi-a spus că nu mai poate de dureri, pentru că a bătut-o inculpatul, mai precis m-a jucat cu picioarele. Victima avea burta umflată. Ea mi-a spus că seara fusese bătută şi a venit la mine a doua zi dimineaţa. Eu am ţinut-o 2 zile şi i-am dat calmante pentru că mă obişnuisem cu această stare de fapt, deoarece victima a fost mereu bătută de inculpat, când avea mâna ruptă, când piciorul rupt, când dantura scoasă. După 2 zile, văzând că se simte mai rău, am sunat-o pe sora noastră, A.D., care locuieşte la Bucureşti şi i-am spus cele întâmplate. Aceasta a venit imediat şi aşa am luat hotărârea să o ducem la spital. De cei doi minori am eu grijă în sensul că le prepar mâncare. Noaptea, când nu este copilul major acasă, dorm cu ei şi mă ocup de tot ce este nevoie. În acelaşi timp tot eu mă ocup şi de parastase. Victima de la început mi-a spus că are dureri şi era în stare gravă însă eu ajunsesem să mă obişnuiesc cu această situaţie, însă bătăile se repetau. Victima a venit singură, ajutându-se de un baston şi când am dus-o la salvare a mers pe picioarele ei, nefiind nevoie să o ducem pe braţe."

Martorul M.I. în declaraţia dată la parchet, în cursul urmăririi penale a menţionat că „Cunosc faptul că de ani de zile, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între S. şi M.I, aveau loc scandaluri aproape în fiecare zi. Am văzut-o deseori pe M.S. bătută şi fugind pe stradă către locuinţa sorei sale pentru a scăpa de agresiunile soţului său M.I. De circa o săptămână m-am întrebat cu soţia de ce nu o mai vedem pe M.S. şi am bănuit că aceasta a fost din nou bătută de soţul ei şi a fugit de acasă. Am auzit ulterior că vecina noastră este la spital, întrucât a bătut-o iarăşi soţul ei, iar în data de 26 august 2007 am auzit că a murit."

Acelaşi martor, M.I. în declaraţia dată în primă instanţă a arătată că „îmi menţin declaraţiile date la urmărirea penală, Amândoi soţii M. consumau băuturi alcoolice iar când se întâlneau, amândoi fiind în stare avansată de ebrietate, se luau la ceartă şi apoi la bătaie. Scandalurile erau aproape în permanenţă în această familie şi din cauza consumului de alcool cei doi se purtau urât şi cu noi vecinii. Ştiu că inculpatul muncea prin comună pentru a-şi întreţine familia şi bănuiesc că mai şi aducea bani acasă din ce câştiga, dar asta după ce îşi procura băuturi alcoolice."

Martora A.D. în declaraţia dată la parchet, în cursul urmăririi penale a precizat că „în ziua de 22 august 2007 am fost sunată de sora mea, S., să vin în comuna Ştefan cel Mare la domiciliul ei, întrucât sora noastră M.S. a fost bătută rău de soţul ei. Am ajuns a doua zi, în jurul orelor 17,00, unde am găsit-o pe S. întinsă în pat la sora noastră S. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi mi-a relatat că în urmă cu 3 zile a fost bătută foarte rău de soţul ei cu pumnii şi picioarele, fiind lovită foarte rău în zona abdomenului. Am încercat să-i dăm să mănânce şi să bea apă dar nu a vrut, întrucât avea senzaţie de vomă. Deşi locuiesc în Bucureşti mi s-a adus în repetate rânduri la cunoştinţă că sora mea S. era bătută deseori de soţul ei mai ales când acesta era băut. În dimineaţa de 24 august 2007, împreună cu sora mea S. am sesizat poliţia din comună după care la solicitările poliţiei am sunt la ambulanţă, care a venit şi a dus-o pe M.S. la spital."

Aceeaşi martoră A.D., în declaraţia dată în primă instanţă, a menţionat că „îmi menţin în totalitate declaraţiile date la urmărire penală şi nu mai am nimic de adăugat. Miercuri am fost anunţată de sora mea. A.S., ce s-a întâmplat, joi, după-amiaza am sosit la ţară şi vineri dimineaţa am anunţat salvarea, am spălat-o pe victimă şi am trimis-o cu salvarea la spital. Sâmbătă după-amiaza a decedat victima la spital, l-am spus de mai multe ori să îl părăsească pe soţ din cauza bătăilor pe care le primea de la el, însă sora mea se întorcea de fiecare dată la copii sau câteodată venea el şi o lua."

Inculpatul M.I. în declaraţia dată la parchet, în prezenţa apărătorului din oficiu, avocat S.A.V., în cursul urmăririi penale a arătat că „Menţin declaraţiile date anterior, atât la sediul poliţiei, cât şi la sediul parchetului. Recunosc că în ziua de 20 august 2007, în jurul orelor 13,00, în urma unui conflict, avut cu soţia mea, M.S., i-am aplicat doi pumni în zona toracelui. După aplicarea loviturilor, am auzit o bufnitură în spatele meu, dar nu m-am mai uitat în urmă, eu mergând într-o altă cameră să dorm. După ce m-am trezit, am văzut-o pe soţia mea zăcând într-un pat, ocazie cu care mi-a spus că o doare stomacul, l-am adus un lighean, întrucât avea senzaţie de vomă. La cererea acesteia, am trimis pe unul din fiii mei să meargă la o asistentă din sat, să-i facă un calmant. Am mai întrebat-o şi pe timpul nopţii dacă o mai doare, aceasta răspunzându-mi afirmativ. Dimineaţa, când m-am sculat, am constatat că soţia mea plecase din locuinţă, cum de altfel făcea şi cu alte daţi, când mai aveam conflicte cu ea. Vineri, pe data de 24 august 2007, am fost rugat de fiul meu să mergem la ea la spital, dar am refuzat. A doua zi, sâmbătă, 25 august 2007, în jurul amiezii, am aflat că soţia mea decedase. Regret fapta comisă şi nu solicit alte probe în apărare."

În declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, inculpatul M.I., în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu P.M. a menţionat că „Am primit copie de pe rechizitoriu şi cunosc pentru ce sunt trimis în judecată. Menţin declaraţiile date la urmărirea penală. Recunosc săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu. Atunci când am lovit-o cu pumnii şi picioarele eram într-o stare avansată de ebrietate şi nu am lovit-o cu intenţia de a o omorî. În cădere, victima s-a lovit cu capul de pragul de la uşă şi cred că şi acest lucru i-a agravat afecţiunile. Dacă vor exista pretenţii pentru despăgubirile civile constând în cheltuielile de înmormântare şi parastasele ulterioare sunt de acord să le chit integral. Recunosc că s-a întâmplat să o mai bat atunci când o găseam în stare de ebrietate, însă niciodată atât de puternic. Nu ştiu dacă atunci când am bătut-o ultima dată era sau nu în stare de ebrietate pentru că eu nu băusem împreună cu ea acasă, ci la o cârciumă din sat. În aceeaşi zi am chemat asistenta medicală să-i facă un calmant, asistentei medicale i-am spus că soţia mea acuza dureri de stomac, însă nu i-am spus nimic de loviturile pe care i le aplicasem. Am realizat că durerile i-au fost provocate de durerile aplicate de mine şi de aceea i-am şi cerut a doua zi să meargă la doctor, însă a ales să meargă la părinţii săi. Îmi pare rău pentru fapta săvârşită."

În raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 203/B/2007 întocmit de S.M.L. Piteşti s-a concluzionat că „Moartea numitei M.S. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului toxico-septic, consecinţa unei peritonite generalizate apărute în evoluţia unui traumatism abdominal soldat cu rupturi de anse ileale şi de mare epiploon. Aceste leziuni traumatice se puteau produce prin mecanism de lovire cu corp dur, între ele şi deces existând legătură directă de cauzalitate. În ceea ce priveşte vechimea acestor leziuni traumatice prin coroborarea cu aspectul leziunilor de violenţă externe, apreciem că acestea au o vechime mai mare de 6 - 7 zile anterior instalării decesului. În cazul în care sus-numita ar fi supravieţuit, am fi apreciat că ar fi necesitat pentru vindecare 30 - 40 zile îngrijiri medicale de la data producerii, iar aceste leziuni traumatice i-ar fi pus viaţa în primejdie. La necropsie s-au constatat şi alte leziuni de violenţă (echimoza, excoriaţii, infiltrat hemoragie în grăsimea perirenală dr.) produse n contextul aceluiaşi traumatism, prin mecanism de lovire cu şi de corp dur, fără a avea legătură de cauzalitate cu decesul. Pt. Echimoza, nu ar fi necesitat zile de îngrijiri medicale; pt. excoriaţii 1 - 2 zile îngrijiri medicale de la dat producerii. Leziunile produse prin mecanism de lovire de corp dur sunt cele situate la nivelul ambilor genunchi şi a cotului dr., celelalte leziuni traumatice fiind produse prin lovire cu corp dur. Nu excludem posibilitatea ca leziunile de la nivelul antebraţului stâng să fie produse prin mecanism de compresiune digitală."

În adresa nr. 267/ A 5 din 8 mai 2008 întocmită de S.M.L. către Tribunalul Argeş, secţia penală s-a comunicat să „studiind documentaţia medicală şi medico-legală aparţinând victimei facem precizarea că acesta prezenta 9 leziuni traumatice: 6 dintre ele s-au constatat la examenul extern al cadavrului (echimoză şi excoriaţii situate la nivelul antebraţului stg. cotului dr. şi pe ambii genunchi) iar 3 la examinarea internă (plagă suturată chirurgical postenterectomie segmentată, plagă suturată la nivelul marelui epiploon, infiltrat hemoragie în grăsimea perirenală dr.). Leziunile traumatice abdominale s-au produs cel mai probabil prin mecanism de lovire cu corp dur între acestea şi deces existând legătura de cauzalitate. Celelalte leziuni traumatice se puteau produce prin mecanism de lovire cu şi de corp dur, posibil şi compresiune digitală (pt. leziunile situate la nivelul antebraţului stg.) ele neavând legătură de cauzalitate cu decesul. În cazul prezentării precoce la spital şi a unei intervenţii chirurgicale efectuate în timp util existau mari şanse ca victima să fi supravieţuit."

Prin avizul dat, C.A.C. de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti întrunită în şedinţa din 22 octombrie 2008 a aprobat atât Raportul de Expertiză Medico - Legală nr. 203/B/2007 cât şi suplimentul de Expertiză nr. 267/ A 5 din 8 mai 2008 cu precizarea că între leziunile abdominale suferite şi deces există legătură de cauzalitate directă condiţionată, condiţionarea fiind dată de prezentarea tardivă la medic şi instituirea tratamentului medico-chirurgical în timp util, ce ar fi permis cu cea mai mare probabilitate, supravieţuirea. Avizul priveşte pe M.S.

Înalta Curte nu poate avea în vedere critica apărătorului recurentului inculpat cu privire la greşita încadrare juridică a faptei şi nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece mijloacele de probă administrate, din cadrul cărora a fost mai sus arătat conţinutul declaraţiilor martorilor indicaţi, precum şi al actelor medico-legale, prin care s-a constatat mecanismul producerii decesului, ce se coroborează, au relevat modalitatea efectivă de săvârşire a faptei de către inculpatul M.I., în sensul că acesta i-a aplicat multiple lovituri victimei cu pumnii şi cu picioarele într-o zonă vitală a corpului, respectiv în abdomen, iar loviturile aplicate, intensitatea acestora şi locul în care au fost aplicate, într-o zonă vitală, cum este zona abdominală, aşa cum a fost cazul în speţă, producându-i leziuni grave, care au condus la moartea violentă a acesteia, datorată şocului toxico-septic, consecinţa unui traumatism abdominal soldat cu rupturi de anse ileale şi de mare epiploon, leziunile traumatice se puteau produce prin mecanism de lovire cu corp dur, între ele şi deces existând legătură directă de cauzalitate, evidenţiind atitudinea subiectivă a inculpatului în săvârşirea faptei şi anume sub forma intenţiei indirecte.

Astfel, din actele de executare comise efectiv de inculpatul M.I. a rezultat că acesta şi-a putut reprezenta rezultatul letal al faptei, atâta timp cât i-a aplicat victimei, soţia sa, numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele, cu o intensitate relativ mare şi într-o zonă vitală, producându-i acesteia leziuni foarte grave, după care a manifestat indiferenţă faţă de starea acesteia, aflând la patru zile de la data agresiunii că victima se află internată în spital în stare gravă şi chiar dacă nu a urmărit moartea acesteia, a acceptat producerea ei.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că rezultatul letal produs prin fapta săvârşită de către inculpatul M.I., nu s-a realizat din culpă, prin depăşirea intenţiei, deoarece din modul în care a fost concepută şi pusă în executare rezoluţia infracţională, s-a evidenţiat intenţia indirectă a inculpatului de a ucide victima, aşa încât nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind corectă cea stabilită de către instanţa de apel, respectiv aceea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea apărătorului recurentului inculpat în sensul reducerii pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului, acesta recunoscând şi regretând fapta comisă, deoarece în cauză, instanţa de apel a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Astfel, în contextul cauzei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret foarte ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale cum este viaţa persoanei, victima, fiind soţia sa, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, având însă un comportament agresiv repetat faţă de victimă, acesta lovind-o şi altă dată, consuma băuturi alcoolice.

Înalta Curte consideră că pedeapsa principală, al cărei cuantum a fost stabilit spre minimul special legal pentru infracţiunea de omor calificat, cu executare în regim de detenţie aplicată inculpatului M.I., este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi a unei resocializări viitoare pozitive.

În contextul cauzei, critica formulată de recurentul inculpat prin apărător de a se da eficienţă mai mare circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului, nu poate fi reţinută, întrucât, pe de-o parte, în modalitatea în care inculpatul a acţionat a evidenţiat o agresivitate accentuată asupra victimei, soţia sa, iar, pe de altă parte circumstanţele personale mai sus-menţionate, nu pot atrage o aplicare distinctă a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen. şi a regimului sancţionator corespunzător, prevăzut la art. 76 din acelaşi cod, având în vedere faptul că inculpatul chiar fără antecedente penale, nu a avut o conduită anterioară bună, manifestând lipsă de respect faţă de familie, respectiv soţia sa, printr-un comportament violent repetat, aşa încât atitudinea acestuia nu se circumscrie accepţiunii de conduită bună anterioară a inculpatului prevăzută la art. 74 lit. a) C. pen., iar în ceea ce priveşte atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei, respectiv de recunoaştere şi regret a faptei nu este suficientă pentru a face incidenţă circumstanţa atenuantă prevăzută la art. 74 lit. c) din acelaşi cod, însă împrejurările menţionate au fost valorificate de instanţa de apel în stabilirea cuantumului pedepsei, orientată către minimul legal.

Aşadar, prin cuantumul pedepsei principale aplicate de instanţa de apel de 16 ani închisoare şi a modalităţii de executare, prin privare de libertate s-a dat relevanţă, în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, precum şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră Decizia instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunţată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.I. împotriva deciziei penale nr. 11/ A din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 august 2007 la 9 aprilie 2009.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.I. împotriva deciziei penale nr. 11/ A din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 august 2007 la 9 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1309/2009. Penal. Traficul de persoane (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 1363/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1311/2009. Penal