ICCJ. Decizia nr. 1382/2009. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1382/2009
Dosar nr. 3183/1/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 31 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 1640/59/2007, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, printre altele, respingerea cererilor formulate de inculpaţii C.I., C.N., P.D.D., U.V., P.E., P.R.F. şi J.G. privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 260 din Legea nr. 86/2006).
La data de 24 martie 2009, inculpaţii menţionaţi au solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, ca urmare a încălcării prevederilor art. 253 C. proc. pen. de către organul de urmărire penală.
S-a susţinut că după prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul a procedat la schimbarea încadrării juridice şi a dispus trimiterea în judecată, fără a prezenta din nou materialul de urmărire penală şi fără a le da posibilitatea de a-şi formula apărările, corespunzător noii încadrări juridice, fiind încălcate astfel şi prevederile art. 6 din CEDO.
S-a mai reţinut că la datele de 21 iunie 2007, 19 iunie 2007, 18 iunie 2007, 8 august 2007, 14 august 2007, 24 august 2007 şi 20 august 2007, procurorul care a instrumentat dosarul de urmărire penală a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 250 şi urm. C. proc. pen. Ulterior, prin ordonanţa din data de 21 septembrie 2007, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, din infracţiunea prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997 în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză a avut loc o încălcare a dispoziţiilor art. 253 C. proc. pen., care prevăd obligativitatea prezentării din nou a materialului de urmărire penală, dar nerespectarea acestei obligaţii atrage nulitatea relativă şi nu pe cea absolută.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că schimbarea încadrării juridice a faptelor a privit forma participaţiei penale, în sensul reţinerii complicităţii în locul autoratului şi deci nu a vizat o formă mai gravă a infracţiunii, iar pentru autorat inculpaţii şi-au formulat apărările, iar în faţa instanţei, în cursul cercetării judecătoreşti, pot fi administrate toate probele concludente şi utile privind noua încadrare juridică.
Ca atare, instanţa de fond a concluzionat că inculpaţilor nu le-a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, ei beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil în acord cu prevederile art. 6 CEDO.
Împotriva acestei încheieri inculpatul C.I. a declarat recurs prin care a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, ca urmare a încălcării prevederilor art. 253 C. proc. pen., apreciind că s-a adus o gravă încălcare a dreptului la apărare prin neprezentarea din nou a materialului de urmărire penală.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3321 alin. (4) C. proc. pen. împotriva hotărârii de sesizare se poate face recurs de către procuror şi de către orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare pentru cei lipsă.
În speţă, nu s-a pronunţat o hotărâre de desesizare, ci o hotărâre prin care s-a respins cererea formulată de inculpaţi pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
O asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată separat, ci numai odată cu fondul, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) din acelaşi cod, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1640/59/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1372/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1421/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
