ICCJ. Decizia nr. 1421/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1421/2009
Dosar nr. 7218/121/2007
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului A.D.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. a) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 C. pen., art. 34 C. pen., art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului A.D.S. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului A.D.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la data de 14 martie 2006, ora 14.00 şi până la data de 17 aprilie 2006.
S-a constatat că faţă de inculpat a fost dispusă măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 aprilie 2006 şi până la 16 mai 2006.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a anulat fila CEC, emisă la data de 03 ianuarie 2006.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 347 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul A.D.S., să plătească părţii vătămate/parte civilă SC L.D. SRL Bucureşti ( în prezent SC L.R. SRL Bucureşti) suma de 308.478,82 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au obligat pe inculpat să plătească către stat suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
La data de 29 noiembrie 2002 martora B.E. în calitate de asociat unic fondator a înfiinţat SC G. SRL Galaţi, care a fost înmatriculat la O.R.C. sub nr. J 17/1116/2002 şi care avea ca o obiect de activitate comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun. Funcţia executivă de administrator a fost atribuită în egală măsură, atât martorei B.E., cât şi soţului acesteia, respectiv martorului B.A., ambii având drept de semnătură şi de dispoziţie asupra contului SC G. SRL., deschis la B.C.R. - Sucursala judeţului Galaţi.
În realitate, la sfârşitul anului 2002, martorii B.E. şi B.A. au început o afacere de familie, prin amenajarea unui magazin în municipiul Galaţi, unde comercializau cu amănuntul produse alimentare, băuturi şi ţigări, activitate care le furniza în mod licit şi onest principalele mijloace de subzistenţă.
Ulterior, prin încheierea actului adiţional din data de 10 august 2004, martorul B.A. a obţinut şi calitatea de asociat, împărţind în mod egal cu martora B.E. cele 20 de părţi ale SC G. SRL Galaţi.
În luna martie 2005, inculpatul A.D.S. le-a propus martorilor B.A. şi B.E. cooptarea sa în cadrul SC G. SRL Galaţi. Inculpatul era rudă apropiată cu martorii şi împrumutase anterior de la aceştia suma de 7000 Euro. Astfel, martorii au acceptat propunerea, sperând în primul rând că implicarea inculpatului în firmă îi va oferi posibilitatea să obţină venituri licite, pentru a le restitui suma de bani datorată într-un termen rezonabil.
Acordul de voinţă al martorilor şi al inculpatului s-a concretizat prin încheierea actului adiţional din data de 16 martie 2005 şi prin modificarea actului constitutiv al SC G. SRL Galaţi, efectuându-se următoarele operaţiuni:martorul B.A. s-a retras din societate şi a rămas doar cu funcţia de administrator, inculpatul A.D.S. a aderat la societate şi a devenit asociat cu 5 părţi sociale, martora B.E. a rămas în funcţia de administrator şi a păstrat calitatea de asociat cu 15 părţi sociale. Totodată, prin procesul verbal din data de 22 martie 2005 cei trei stabilesc în mod clar faptul că numai martorii B.E. şi B.A., în calitate de administratori, au dreptul să dispună cu privire la contul bancar al SC G. SRL Galaţi. Cu alte cuvinte, doar martorii aveau drept de semnătură în bancă, aşa cum rezultă şi din fişa specimenelor de semnătură depusă la B.C.R. Sucursala judeţului Galaţi la data de 24 martie 2005.
Profitând de încrederea martorei B.E., la data de 25 aprilie 2005 inculpatul a preluat pe bază de semnătură în fişele de magazie, un carnet cu file CEC barat, un facturier, un chitanţier şi un carnet cu avize de însoţire a mărfii. Deoarece nu deţinea o funcţie executivă în cadrul firmei, inculpatul avea dreptul doar să completeze eventual documentele menţionate mai sus, acestea fiind valabile dacă erau semnate de către unul dintre martori, în calitate de administrator. De asemenea, inculpatul nu deţinea ştampila firmei şi nu avea dreptul şi posibilitatea de a o folosi fără consimţământul unuia dintre administratori. Practic, inculpatul avea sarcina de a identifica oportunităţi de afaceri şi de a purta negocieri, fără să poată reprezenta firma în relaţiile cu terţii, în lipsa unei delegări speciale din partea unuia dintre administratori. în condiţiile în care nu avea specimen de semnătură în bancă, în nici un caz inculpatul nu avea dreptul de a semna instrumente de plată, în speţă file CEC.
În acest context, inculpatul A.D.S. a hotărât să încalce limitele impuse prin actele constitutive şi, comportându-se ca un veritabil administrator cu drepturi depline, să implice SC G. SRL Galaţi într-o afacere nelegală, în scopul obţinerii pentru sine a unor importante sume de ani.
Astfel, în prima jumătate a lunii mai 2005, inculpatul a luat legătura cu martorul T.C. specialist în contracte cârduri la departamentul „exploatare şi dezvoltare staţii şi depozite" al părţii vătămate SC L.D. SRL Bucureşti. Prezentându-se în calitate de asociat şi director general al SC G. SRL Galaţi, inculpatul a încheiat contractul de vânzare - cumpărare carburanţi prin utilizarea cârdurilor corporative L. nr. 5319/2005 contract pe care 1-a semnat personal şi 1-a ştampilat prin folosirea unei ştampile contrafăcute. Ştampila respectivă nu aparţinea SC G. SRL Galaţi, fiind confecţionată nelegal de către inculpat şi folosită fără ştiinţa martorilor B.A. şi B.E.
În baza contractului menţionat mai sus, inculpatul a preluat în numele S.C. G. SRL Galaţi 5(cinci) cârduri corporative L., acestea fiind în realitate instrumentate de evidenţă a tranzacţiilor efectuate de cumpărător. Practic, folosind cârdurile respective, inculpatul sau o altă persoană împuternicită de acesta, avea posibilitatea ca timp de 15 zile să alimenteze combustibil de la orice staţie L. din România, fără să achite preţul la pompă. Abia în a 16-a zi partea vătămată urma să emită factură fiscală către SC G. SRL Galaţi, care avea obligaţia să achite contravaloarea în termen de 15 zile de la facturare.
Una dintre clauzele contractuale impunea în sarcina cumpărătorului obligaţia de a prezenta o scrisoare de garanţie bancară sau de a depune într-un cont al părţii vătămate o sumă de bani, asupra căreia să se poată dispune în cazul neachitării la termen a facturii scadente. Fără această garanţie constituită, reprezentantul părţii vătămate nu putea încheia contractul de vânzare - cumpărare prin utilizarea cârdurilor corporative.
În speţă, inculpatul a reuşit să îndeplinească această condiţie convingându-l pe reprezentantul părţii vătămate să accepte cu titlu de garanţie o filă CEC emisă în alb. Astfel, inculpatul a înmânat martorului T.C. fila CEC, pe care a semnat-o personal la rubrica trăgător(deşi nu avea cest drept) şi a ştampilat-o cu aceeaşi ştampilă contrafăcută. Dacă nu ar fi existat fila CEC şi dacă inculpatul nu ar fi susţinut că reprezenta legal SC G. SRL Galaţi, partea vătămată prin persoanele împuternicite, nu ar fi acceptat încheierea tranzacţiei şi nu ar fi predat cârdurile corporative.
În perioada 19 mai -14 iulie 2005 inculpatul a utilizat cârdurile corporative, cesionând dreptul de alimentare cu carburanţi de la staţiile P.L. din ţară, mai multor societăţi comerciale.
Astfel, s-au efectuat aprovizionări cu carburanţi în valoare totală de 237.748,17 lei (RON), sumă care a fost achitată părţii vătămate integral, în tranşe succesive, prin ordine de plată. Anterior, aceste sume de bani au fost depuse în contul SC G. SRL Galaţi de către inculpat, care, la rândul său, le încasase de la beneficiarii proprii, cu precădere în numerar. în perioada menţionată, partea vătămată a emis facturile fiscale nr. 30809 din 31 mai 2005, 35522 din 15 iunie 2005, 38973 din 30 iunie 2005 şi 42089 din 15 iulie 2005 a căror contravaloare a fost achitată integral de către SC G. SRL Galaţi, prin ordine de plată succesive.
Ulterior, în perioada 17 iulie - 01 august 2005, inculpatul a continuat să valorifice cârdurile corporative, efectuând prin persoane împuternicite alimentări succesive, în valoare totală de 383.978,82 lei (RON), pentru care partea vătămată a emis facturile fiscale nr. 45443 din 31 iulie 2005 şi 48.415 din 15 august 2005. Deşi a încasat de la beneficiarii proprii contravaloarea cantităţilor de carburanţi, inculpatul nu a mai depus în contul SC G. SRL Galaţi decât suma de 57.500 lei (RON), bani care au fost viraţi în două tranşe părţi vătămate. Astfel, în perioada menţionată SC G. SRL Galaţi a rămas cu un debit neachitat părţii vătămate în sumă totală de 326.478,82 lei (RON).
Având în vedere depăşirea plafonului prevăzut pentru cârdurile corporative, precum şi neachitarea la termen a ultimelor facturi fiscale, partea vătămată a sistat livrările de carburanţi pe numele SC G. SRL Galaţi. Inculpatul a luat legătura cu martorul T.C. şi a încercat fără succes să îl determine să aprobe continuarea livrărilor. Ulterior, inculpatul nu a mai putut fi contactat de către reprezentanţii părţii vătămate.
În perioada august - decembrie 2005, inculpatul A.D.S. nu a mai efectuat activităţi comerciale în cadrul SC G. SRL şi nu au mai fost rulate sume de bani prin contul bancar. Pentru a împiedica descoperirea fraudei comise, inculpatul i-a convins pe martorii B.E. şi B.A. să cesioneze părţile sociale. Iniţial a susţinut că va prelua firma în numele său, dar ulterior l-a adus pe martorul G.C., punându-i pe martori în faţa faptului împlinit. Aceştia au acceptat propunerea întrucât bănuiala că inculpatul a comis unele nereguli prin activităţile efectuate şi se temeau că vor fi nevoiţi să răspundă pentru fapte despre care nu au avut cunoştinţă. Astfel, în luna decembrie 2005 s-au întocmit actele de cesiune şi de modificare a actului constitutiv, SC G. SRL Galaţi fiind preluată integral de către martorul G.C. La data de 20 decembrie 2005 s-au predat pe bază de proces verbal toate documentele financiar - contabile, înscrisurile cu regim special, carnetele cu file CEC şi ştampilele. Predarea - primirea s-a efectuat în prezenţa martorilor I.N., D.A.M. şi N.N.
Având în vedere că nu au mai reuşit să ia legătura cu inculpatul, în luna ianuarie 2006 reprezentanţii părţii vătămate au completat rubricile filei CEC cu suma de bani datorată de SC G. SRL Galaţi la care au adăugat penalităţi de întârziere. Astfel, instrumentul de plată a fost introdus în circuitul bancar pentru suma totală de 383.978,82 lei (RON), fiind refuzat la decontare pentru lipsa de mandat a semnatarului, respectiv semnătura şi ştampila nu corespund cu specimenul de bancă.
În cursul urmăririi penale inculpatul A.D.S. a susţinut că nu ar fi urmărit inducerea în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate, că ar fi acţionat permanent cu bună credinţă, fiind un executant al dispoziţiilor date de martorul B.A. De asemenea, inculpatul pretinde că ar fi fost împuternicit de martor să semneze fila CEC şi să utilizeze ştampila contrafăcută. Mai susţine inculpatul că neachitarea debitului către partea vătămată s-ar fi datorat exclusiv faptului că nu a încasat la rândul său sumele de bani de la beneficiarii proprii, indicând o societate comercială aflată într-o astfel de situaţie.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că susţinerile inculpatului nu corespund realităţii. Astfel, a fost identificat punctul de lucra al SC B.C SRL Bucureşti, situat în aproprierea magazinului M. din municipiul Galaţi, unde precizează inculpatul că ar fi comandat martorul B.A. confecţionarea ştampilei.
Din adresa nr. 48 din 31 martie 2006 rezultă că această societate comercială nu a confecţionat în anul 2005 nici o ştampilă pentru SC G. SRL Galaţi.
În consecinţă, având în vedere şi declaraţiile martorului B.A., este evident faptul că inculpatul s-a ocupat de confecţionarea acestei ştampile.
Dacă martorul B.A. ar fi fost de acord ca inculpatul să folosească ştampila societăţii, atunci, în mod normal, i-ar fi dat una dintre cele două ştampile adevărate sar ar fi comandat confecţionarea alteia identice. Aşa cum rezultă şi din concluziile raportului de constatare grafoscopică, între ştampila adevărată şi cea contrafăcută de inculpat există deosebiri esenţiale, acestea neputând fi confundate.
De asemenea, a fost identificată şi SC W.P. SRL Bod, judeţul Braşov, firmă la care inculpatul susţine că ar fi livrat o parte din marfă achiziţionată de la partea vătămată şi care nu i-ar fi achitat sumele de bani datorate, punându-l astfel în imposibilitate să îşi onoreze propriile obligaţii de plată.
Din verificări rezultă că firma respectivă are un sediu fictiv şi a fost înfiinţată în luna octombrie 2005, respectiv după blocarea livrărilor de combustibil de către partea vătămată. In consecinţă, inculpatul a derulat operaţiunile comerciale cu partea vătămată în perioada mai august 2005, iar SC W.P. SRL Bod nu putea achiziţiona combustibil în această perioadă, din moment ce a fost înfiinţată abia în luna octombrie 2005.
De altfel, inculpatul a făcut toate eforturile pentru ca firmele beneficiare a cârdurilor corporativ e să nu poată fi identificate în cursul urmăririi penale. Acesta este motivul pentru care s-a realizat preluarea SC G. SRL Galaţi de către martorul G.C., care, ulterior, a părăsit ţara şi nu a putut fi audiat în cauză. Fireşte că nu au mai fost găsite nici documentele contabile ale SC G. SRL Galaţi. Iniţiativa acestei preluări a aparţinut cu certitudine inculpatului care l-a adus pe martorul G.C., aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor B.A., I.N., D.A.M. şi N.N.
Înscrisurile depuse de inculpat la dosar nu sunt în măsură să îi dovedească nevinovăţia. Notificările şi adresele către partea vătămată nu sunt însoţite de acte prin care să,se ateste că acestea ar fi fost întocmite în anul 2005 şi că ar fi fost transmise reprezentanţilor părţii vătămate, prin fax sau prin serviciul poştal. Dacă avem în vedere şi declaraţia martorului T.C., rezultă că înscrisurile menţionate au fost confecţionate de inculpat ulterior, pro cauza, fără să reprezinte în realitate o corespondenţă cu partea vătămată. începând cu luna august 2005, inculpatul a întrerupt orice legătură cu reprezentanţii părţii vătămate.
De asemenea, împuternicirile care poartă semnătura martorului B.A. au fost depuse doar în copii xerox, situaţie în care nu se poate efectua o expertiză grafoscopică prin care să se ateste dacă semnătura aparţine în realitate administratorului SC G. SRL Galaţi. La o analiză mai atentă se constată existenţa unor deosebiri între semnătura de pe înscrisurile depuse de inculpat la dosar şi semnătura martorului B.A. din declaraţiile date în cauză, precum şi semnătura din actele constitutive ale societăţii.
Deoarece nu poate fi confirmată ştiinţific autenticitatea semnăturii, înscrisurile respective nu prezintă relevanţă din punct de vedere al probaţiunii în cauză. Aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorului B.A., acesta l-a împuternicit pe inculpat o singură dată, în vederea încheierii contractului cu partea vătămată.
Toate acestea duc la concluzia că inculpatul A.D.S. a profitat de încrederea martorilor B.E. şi B.A., s-a prezentat drept reprezentant legal al SC G. SRL Galaţi şi, prin folosirea unei file CEC falsificate, i-a determinat pe reprezentanţii părţii vătămat să încheie şi să deruleze tranzacţia menţionată mai sus. Inculpatul a acţionat permanent cu intenţia de a produce pagube materiale părţii vătămate, în scopul obţinerii pentru sine a unor importante sume de bani.
Faptele şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă.
- raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 21447 din 24 februarie 2006 întocmit de I.P.J. Galaţi, Serviciul Criminalistic, din care rezultă că:
1. semnătura în litigiu aflată la rubrica „semnătura trăgătorului" de pe fila CEC, a fost executată de inculpatul A.D.S.;
2. impresiunea ştampilei de pe fila CEC nu a fost creată de ştampila care a creat impresiunile de ştampilă model de comparaţie, de pe fişele specimen de semnătură ( f. 112-119 dup).
- declaraţiile martorului T.C., angajat al părţii vătămate, care a menţionat că în luna mai 2005, s-a prezentat la sediul părţii vătămate din Bucureşti, o persoană care s-a prezentat drept A.D.S., asociat în cadrul SC G. SRL Galaţi şi care s-a arătat interesat de încheierea unui contract de livrare carburant cu plata la termen, contractul fiind apoi perfectat: cu ocazia încheierii contractului, inculpatul a depus ca anexă la contract, statutul SC G. SRL în copie, precum şi fila CEC, pe care a semnat-o şi ştampilat-o în prezenţa lui, fiind stipulată în alb la data şi sumă; în baza contractului şi conform cererii clientului, i s-au emis patru cârduri de alimentare,
3. având ca titular SC G. şi unul pe numele inculpatului; în baza acestor cârduri, inculpatul putea alimenta combustibil de la orice staţia L.; având în vedere că după o perioadă de alimentare, cantităţile livrate de către partea vătămată au depăşit valoarea de creditare solicitată iniţial, cârdurile au fost blocate la alimentare; inculpatul 1-a contactat telefonic pe martor şi a solicitat deblocarea cârdurilor, pe baza unei reeşalonări la plata a facturilor restante; cârdurile nu au fost deblocate, valoarea totală a alimentărilor în derularea contractului a fost de 621.487 lei RON, din care valoarea debitului restant în momentul execuţiei filei CEC era de 383.978,82 lei RON; restul de valoare a fost achitat prin ordin de plată din contul SC G. SRL, în contul I.B. destinat cârdurilor L., plăţi efectuate conform condiţiilor contractuale; ulterior blocării cârdurilor, inculpatul nu a mai putut fi contactat telefonic; în luna ianuarie 2006, fila CEC a fost completată cu suma restantă de un angajat al părţii vătămate şi introdusă la plată, fiind refuzată datorită lipsei de mandat a semnatarului; martorul T.C. a precizat că ultima factură neachitată şi cea achitată parţial au avut o valoare mult mai mare decât cele achitate integral de către inculpat; a mai arătat că inculpatul a obţinut şi o majorare a plafonului de combustibil ca urmare a achitării primelor facturi de valoare mică. ( f. 174-177 dup f. 86 dos. instanţa).
- declaraţiile martorului B.A. care arată că în cursul lunii martie 2005, la propunerea inculpatului şi având în vedere că acesta avea o datorie faţă de el şi soţia lui, în valoare de aproximativ 7000 euro, constând într-un împrumut, a fost de acord ca acesta să devină asociat laSC G. SRL pentru ca prin relaţiile comercialepe care urma să le desfăşoare, acesta să acopere datoria; în aceste condiţii i-a cesionat inculpatului 25 părţi sociale, iar soţiei celelalte 25 părţi sociale, el păstrând doar calitatea de administrator al societăţii; inculpatul urma să participe la negocierea contractelor, fără însă a avea drept de semnătură în numele societăţii, ori de a emite instrumente de plată, în cursul lunii aprilie 2005, la solicitare inculpatului soţia martorului respectiv B.E. i-a predat inculpatului un carnet de facturi fiscale, un carnet de avize de însoţire a mărfii,un carnet cu chitanţe fiscale, un carnet cu file CEC, toate aparţinând regimului fiscal al SC G. SRL Galaţi; inculpatul i-a spus că aceste documente îi erau necesare pentru a le putea prezenta la încheierea contractelor, însă 1-a asigurat că nu va completa şi nu va emite aceste înscrisuri în numele SC G. SRL; inculpatului nu i-a fost înmânată nici una dintre ştampilele aparţinând SC G. SRL; în perioada sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august 2005 inculpatul i-a prezentat martorului un înscris, despre care i-a spus că este o împuternicire să încheie contracte, fiindu-i necesară pentru a încheia în contract cu SC L.D. SRL însă nu a citit acel înscris ci doar l-a semnat şi ştampilat; ulterior inculpatul i-a adus la cunoştinţă martorului faptul că a încheiat un contract cu respectiva societate, în baza căruia urma să achiziţioneze în numele SC G. SRL, combustibili prin utilizarea unor cârduri; pe parcursul derulării acestei relaţii comerciale, inculpatul i-a înmânat soţiei martorului facturile emise de partea vătămată pentru ca acestea să fie înregistrate în contabilitate; despre destinaţia cantităţilor de combustibili achiziţionate de la partea vătămată, inculpatul a afirmat că au fost vândute către alte societăţi comerciale, fără a-i comunica martorului denumirile acestora şi fără a-i prezenta documente justificative cu privire la aceste relaţii comerciale, cu toate că i-a solicitat acest lucru; ulterior, martorul a aflat că societatea SC G. SRL Galaţi, urma să fie preluată de numitul G.C., ceea ce s-a şi întâmplat, acesta fiind un cunoscut de-al inculpatului (f. 178-183 dup; f. 30 dos. inst. 5780/121/2006).
- declaraţiile martorei B.E., soţia martorului B.A., care menţionează că inculpatul este vărul ei şi prezintă practic aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea arătată de martorul B.A. (f. 184-190 dosar u.p.; f. 40 Dosar inst. 5780/121/2006);
- declaraţiile martorei D.A.M. care arată că la solicitarea lui B.E. a participat ca martor la predarea unor acte şi ştampile, acţiune la care au participat şi B.A. şi B.E., cel care a primit respectivele bunuri fiind G.C. (f. 191,192 dup, f. 51 Dosar inst. 5780/121/2006).
- declaraţiile martorei N.N. care arată că a participat ca martor la predarea actelor SC G. SRL Galaţi, către numitul G.C.; soţii B. au realizat predarea, iar inculpatul era şi el prezent (f 193, 194 dosar u.p., f. 39 Dosar inst. 5780/121/2006).
- declaraţiile martorei I.N., care a participat şi ea ca martor la predarea actelor SC G. SRL Galaţi către numitul G.C. (f. 195, 196 dosar u.p., f. 63 Dosar inst. 5780/121/2006);
- declaraţiile martorului P.D. care arară că locuieşte în satul Bod, comuna Bod, din anul 1981 împreună cu familia; acesta menţionează că niciodată nu a înregistrat la ORC Braşov vre-o societate, nu este asociat sau administrator la nici o societate comercială; nu a avut niciodată chiriaş sau vreo persoană care să locuiască la domiciliul lui; nu a înstrăinat niciodată cartea de identitate care i-a fost eliberată la data de 15 septembrie 2005; în legătură cu S C W.P. SRL Bod, precizează că nu a auzit de o asemenea societate şi nici nu are cunoştinţă de existenţa în comună a unei astfel de societăţi; nu cunoaşte vreun cetăţean cu numele D.F.V. (f. 197 Dosar u.p. 5780/121/2006);
- proces-verbal de confruntare din 04 aprilie 2006, între inculpat şi martorul B.A. (f. 198, 199 dup).
- diverse înscrisuri (fila CEC refuzată la plată, copii după acte constitutive privind SC G. SRL Galaţi, după contract de vânzare-cumpărare carburanţi prin utilizarea cârdurilor corporative L., după unele adrese ş.a.).
- inculpatul, prin declaraţiile sale prezintă unele aspecte legate de comiterea faptei, respectiv derularea relaţiilor comerciale cu partea vătămată, însă arată că partea vătămată a blocat cârdurile în mod nejustificat, iar martorul B.A. i-a solicitat expres să livreze produse agricole către mai multe societăţi comerciale care însă nu au mai făcut plăţile, ajungându-se astfel la blocaj:; inculpatul precizează că fila CEC, barată, a fost lăsată drept garanţie părţii vătămate, nu putea fi introdusă la plată de către partea vătămată, întrucât în contract se menţiona expres că plăţile se fac prin ordin de plată la data scadenţei facturii (f. 58-69 dosar u.p.; f. 28;29 dos. ins.).
În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o sub următoarele aspecte:
- în cauză nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie precum şi dispoziţiile privind competenţa organului de urmărire penală întrucât comisarul şef P.G., care a instrumentat dosarul de urmărire penală, nu are ordin de numire ca ofiţer al poliţiei judiciare de la M.I. ci de la Inspectoratul General al Poliţiei Române iar acest ordin nu a fost publicat în M. Of.;
- în mod greşit s-a reţinut că încadrarea juridică a faptei comise de inculpat este aceea „înşelăciune" pentru că în cauză erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934;
- în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de „înşelăciune" respectiv „fals în înscrisuri sub semnătură privată" deoarece inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a induce în eroare pe partea vătămată şi a semnat fila CEC cu împuternicirea administratorului SC G. SRL Galaţi.
Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reţinându-se situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului A.D.S.
În ceea ce priveşte criticile concrete formulate de inculpatul apelant Curtea a reţinut următoarele:
1. Excepţia susţinută de inculpat referitoare la faptul că în cauză cercetarea penală s-a efectuat de un organ ce nu era competent, întrucât comisarul şef P.G. nu ar fi fost numit ca organ de cercetare la poliţiei judiciare cu respectarea prevederilor art. 201 al. 3 Cod pr. penală este tardiv invocată.
Astfel potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen. intitulat „Restituirea pentru refacerea urmăririi penale" - „ Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare".
Cum excepţia mai sus arătată a fost invocată abia în apel, şi nu cel târziu cu ocazia terminării cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, Curtea a constatat că aceasta este tardivă şi nu mai poate produce efectul vizat de inculpat, chiar în ipoteza constatării faptului că organul de cercetare penală nu era competent să efectueze în cauză acte de urmărire penală.
Este de remarcat totodată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la desesizare şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pe motiv de nerespectare a dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei întrucât acestea se referă la activitatea procurorului (de vreme ce alineatul 1 vizează organele de cercetare penală) iar în cauză activitatea de supraveghere a urmăririi penale a fost efectuată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, competent potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
2. Nici motivul de apel referitor la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat în prevederile art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu poate fi primit favorabil.
În acest sens Curtea a reţinut că situaţia premisă a reţinerii infracţiunii mai sus arătate o constituie emiterea unei file CEC valabile ori în cauză s-a făcut dovada că inculpatul nu era abilitat să emită file CEC în numele SC G. SRL Galaţi, întrucât nu avea drept de semnătură în bancă şi nu deţinea ştampila originală a firmei, situaţie ce exclude incidenţa textului de lege invocat de inculpat.
Aşa fiind, văzând şi Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, din considerentele căreia rezultă că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este necesar ca autorul să fi emis filele cec fără intenţia de a înşela pe beneficiar şi fără a urmări obţinerea unui folos material injust, Curtea a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către prima instanţă este corectă şi nu se impune schimbarea acesteia astfel cum s-a solicitat în motivele de apel.
3. Cât priveşte intenţia frauduloasă a inculpatului de inducere în eroare a părţii vătămate SC L.D. SRL Bucureşti prin emiterea unei file CEC semnată şi ştampilată în numele SC G. SRL Galaţi, deşi nu avea acest drept,Curtea a reţinut că aceasta rezultă cu prisosinţă din probele administrate în cauză, probe analizate pe larg de instanţa de fond în considerentele hotărârii apelate.
În concret Curtea a reţinut că inculpatul, fost director la SC M. SA Galaţi şi având o mare experienţă în afaceri, i-a convins pe soţii B.A. şi B.E., ce administrau o mică firmă care se ocupa de comerţul cu amănuntul de produse alimentare, să se asocieze şi să desfăşoare relaţii comerciale care să conducă la obţinerea unor profituri din care inculpatul urma să-şi achite o datorie mai veche către cei doi soţi.
Este adevărat că inculpatul a primit de la B.A. o parte din documentele firmei, inclusiv un carnet de cecuri, însă aceste acte i-au fost date la solicitarea sa, susţinând că îi sunt necesare pentru a le prezenta la încheierea contractelor, iar inculpatul a dat asigurări că nu va completa şi nu va emite înscrisuri în numele SC G. SRL Galaţi aspect ce rezultă şi din împrejurarea că inculpatul nu a primit drept de semnătură în bancă şi nici nu a primit ştampila societăţii, procurându-şi pe căi ilicite o astfel de ştampilă.
Referitor la relaţia cu partea vătămată SC L.D. SRL Bucureşti inculpatul a susţinut că avut acceptul lui B.A. pentru derularea acesteia, însă acest aspect nu îl poate exonera de răspundere penală câtă vreme din proprie iniţiativă a semnat fila CEC înmânată părţii vătămate şi a aplicat o altă ştampilă decât cea originală pe această filă CEC, ceea ce a făcut ca respectivul instrument de plată să fie de la bun început inutilizabil potrivit destinaţiei sale.
Tot astfel, faptul că inculpatul a achitat o parte din sumele datorate părţii vătămate sau împrejurarea că fila CEC trebuia să asigure plata doar în ipoteza neachitării carburantului ridicat în baza cârdurilor corporative primite de la partea vătămată nu pot înlătura reţinerea vinovăţiei inculpatului sub aspectul infracţiunii de „înşelăciune" pentru că acesta a indus în eroare pe partea vătămată prin emiterea unei file CEC nevalabile, a achitat iniţial unele sume drept preţ al combustibilului după care, a sistat plăţile cunoscând că fila CEC emisă nu poate fi valorificată de partea vătămată.
Faţă de cele mai sus arătate Curtea a apreciat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi a dispus condamnarea acestuia la pedepse al căror cuantum reflectă pe deplin criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea a constatat că prin hotărârea instanţei de fond s-a dispus faţă de inculpatul A.D.S., atât ca pedeapsă accesorie cât şi ca pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a alege deşi această pedeapsă nu era necesară faţă de natura infracţiunilor comise astfel că restrângerea acestui drept nu este justificată de un interes legitim.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală, prin Decizia penală nr. 165/A din 18 decembrie 2008, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul A.D.S., împotriva sentinţei penale nr. 165 din 11 aprilie 2008 a Tribunalul Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 7218/121/2007.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 165 din 11 aprilie2008 a Tribunalului Galaţi sub aspectul laturii penale a cauzei şi în rejudecare:
A modificat dispoziţiile privind aplicarea pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare faţă de inculpatul A.D.S., fiul lui A. şi al lui N., născut la 14 octombrie 1975 în com. Fundul Moldovei, jud. Suceava, cu acelaşi domiciliu, în sensul interzicerii doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza Il-a şi lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2006 până la 17 aprilie 2006.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul A.D.S.
Prin motivele scrise de recurs, inculpatul a reiterat de apel, invocând în drept cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 1, 2, 17 C. proc. pen.
Apărătorul ales al inculpatului a învederat că nu se poate prezenta la termenul stabilit pentru dezbaterea recursului, (fiind plecat în Spania pentru a-l asista pe recurent într-o cauză a acestuia ) şi a solicitat ca motivele de recurs să fie susţinute de apărătorul care va fi desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu a susţinut şi motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspecteleinvocate de inculpatul A.D.S. cât şi a cazurilor menţionate Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel, fiind legale şi temeinice.
Cu privire la criticile aduse de inculpat hotărârilor pronunţate în cauză, Înalta Curte îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond împrejurare în raport cu care nu va mai relua considerentele care au fost anterior redate în extenso.
Înalta Curte constată că pe baza probelor administrate a fost reţinută corect situaţia de fapt, anterior descrisă, care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
Astfel, fapta inculpatului A.D.S. care, în calitate de asociat la SC G. SRL Galaţi, a folosit o filă CEC semnată şi ştampilată în fals, inducând în eroare pe partea vătămată SC L.D. SRL Bucureşti (în prezent SC L.R. SRL Bucureşti), cu ocazia derulării unui contract comercial, având ca obiect vânzarea - cumpărarea de combustibil, prin utilizarea cârdurilor corporative, creând în această modalitate un prejudiciu în valoare totală de 308.478,82 lei RON (conform adresei nr. X din 17 martie2006 f. 7 d.u.p.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Fapta inculpatului A.D.S. care a completat, respectiv semnat şi ştampilat în fals, fila CEC, (nu avea dreptul să semneze fila CEC întrucât nu avea specimen de semnătură în bancă, a aplicat impresiune pe fila CEC cu o ştampilă fără ca inculpatul să aibă dreptul de a confecţiona respectiva ştampilă), întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Apărările inculpatului în sensul că nu a avut intenţia de a o induce în eroare pe partea vătămată, fila CEC fiind lăsată drept garanţie şi nu pentru a fi introdusă la plată, iar martorul B.A. l-a băgat practic într-un blocaj financiar prin solicitarea de a vinde nişte produse agricole la nişte societăţi care nu au mai făcut plăţile aferente - nu au putut fi primite de instanţa întrucât nu au fost dovedite în cauză cu nici un mijloc de probă şi nici nu sunt credibile.
Cecul este un instrument de plată şi nu de garantare a unor obligaţii, iar completarea în fals a acestuia şi lăsarea acestui înscris părţii vătămate, denotă intenţia clară a inculpatului de a o induce în eroare pe partea vătămată.
Această intenţie de inducere în eroare rezultă şi din faptul că iniţial inculpatul a achitat unele facturi cu sume mici, iar dintr-o dată, a făcut alimentari cu combustibil de o valoare foarte mare şi nu a mai achitat valoarea facturilor.
Referitor la faptul că martorul B.A. i-a spus inculpatului să vândă anumite produse agricole la unele societăţii comerciale care nu au mai plătit, instanţa apreciază că aceste susţineri sunt neprobate, martorul nerecunoscând acest lucru, sunt necredibile, întrucât inculpatul nu a indicat toate aceste societăţi, persoanele cu care a făcut afacerile, date de identificare ale acestora, iar ulterior a cesionat societatea SC G. SRL Galaţi lui G.C., fără a se mai putea face verificări în contabilitate, întrucât acesta a plecat din ţară.
De asemenea, Înalta Curte constată că pedepsele aplicateinculpatului au fost corect individualizate în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv natura şi gradul de pericol social concret al infracţiunilor, modul de acţionare şi împrejurările comiterii acestora (anterior descrise), urmările socialmente periculoase ale faptelor care au constat în crearea unui prejudiciu mare, care nu a fost acoperit nici în prezent, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care este infractor primar, a avut un comportament corespunzător în familie şi societate anterior comiterii faptelor, nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, în pofida probelor care demonstrează vinovăţia sa şi, deşi a fost legal citat nu s-a mai prezentat în instanţă.
Înalta Curte, apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, corespund, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.S. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1382/2009. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 1427/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
