ICCJ. Decizia nr. 1372/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1372/2009
Dosar nr. 5697/99/2007
Şedinţa publică din 13 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 672 din 12 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.S.G., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 alin. (l) C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 19 iunie 2007 la 9 ianuarie 2008.
A fost admisă acţiunea formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi şi, în baza dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.S.G. să plătească părţii civile suma de 18.223,10 lei, precum şi dobânda de referinţă a B.N.R., până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că S.A. Iaşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de partea civilă C.C.O. şi, în baza dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.S.G. să plătească părţii civile suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat, în ambele faze ale procesului penal, în sumă de câte 100 lei pentru flecare (în total 200 lei) s-a dispus a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.S.G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 5700 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 18 iunie 2007, inculpatul T.S.G., aflându-se la domiciliul său din Iaşi (imobil care cuprinde mai multe camere), s-a deplasat în camera părţii vătămate C.C., unde aceasta împreună cu martorii M.C. şi T.I. ascultau muzică şi consumau băuturi alcoolice.
Pe fondul unor animozităţi mai vechi existente între el şi partea vătămată, faţă de atitudinea ironică pe care partea vătămată a manifestat-o faţă de el (în sensul că aceasta a relatat martorilor un anumit comportament sexual pe care inculpatul l-a avut cât timp a fost în detenţie), acesta a luat un cuţit de bucătărie de pe masa din apropierea victimei şi i-a înfipt lama în zona gâtului, martorii M.C. şi T.I. intervenind imediat, oprindu-l pe inculpat să continue exercitarea agresiunii.
În urma acestei agresiuni, partea vătămată C.C. a necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, în cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 2885/963 din 12 iulie 2007, reţinându-se că leziunile constatate au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Deşi inculpatul, în apărarea sa a solicitat să-i fie recunoscută circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării, prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., gestul inculpatului, de o extremă violenţă, neavând nici o justificare circumstanţială, acesta aplicându-i părţii vătămate lovitura cu cuţitul, doar pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi nu determinat de vreo provocare din partea victimei.
Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost reţinută în urma coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, înscrisurile privind starea sănătăţii victimei, rapoartele de constatare medico-legală a leziunilor prezentate de victimă, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, ale martorilor audiaţi şi cu cele administrate în faţa primei instanţe, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor M.C., C.M., C.I., B.P. şi C.M.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.S.G. care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicată de prima instanţă, având în vedere atitudinea de recunoaştere şi regret, pe care a manifestat-o faţă de fapta săvârşită, pe tot parcursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 18 din 24 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.S.G. împotriva sentinţei penale nr. 672 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Iaşi.
A fost obligat apelantul inculpat să achite statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei către Baroul Iaşi, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.S.G. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., solicitând să se acorde o mai largă eficienţă datelor care caracterizează persoana sa, cât şi circumstanţelor reale ale săvârşirii faptei, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei, sub limita celei anterior stabilite.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (l) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că, prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanţele de fond şi apel au reţinut şi au dat eficienţă, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, cât şi aspectelor de circumstanţiere personală invocate de inculpat.
Astfel, s-au avut în vedere gravitatea faptei săvârşită de inculpat, care aduce atingere valorii sociale supreme, viaţa omului, împrejurările concrete ale comiterii acesteia (deşi partea vătămată a avut o atitudine ironică faţă de inculpat, în timp ce cu toţii consumau băuturi alcoolice, reacţia inculpatului a fost extrem de violentă şi nejustificată, aplicându-i acesteia o lovitură cu cuţitul într-o zonă vitală, zona gâtului), urmările produse (din raportul de constatare medico-legală nr. 2885/963 din 12 iulie 2007 a rezultat că, partea vătămată a prezentat o plagă înjunghiată cervicală cu interesare traheală, viata acesteia fiind salvată doar datorită intervenţiei medicale prompte), cât şi împrejurării că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală.
În aceste condiţii, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi apel.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar crea un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancţionată în toate timpurile şi tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte constată că prima instanţă a dat dovadă de maximum de clemenţă, orientând pedeapsa câtre limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 3851 alin. (l) pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1368/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1382/2009. Penal. Infracţiuni la regimul... → |
|---|
