ICCJ. Decizia nr. 1363/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1363/2009
Dosar nr. 418/314/2006
Şedinţa publică din 13 aprilie 2009
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, dat în Dosarul nr. 3928/P/2004, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Ţ.C., fiul lui I. şi Elena, născut la data de 23 august 1958 în comuna Liteni, judeţul Suceava, cu domiciliul în municipiul Suceava, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că, în fapt, la data de 10 octombrie 1995, urmare unei înţelegeri dintre asociaţii firmei SC A.T. SRL Suceava, M.V., M.A. şi M.Ş., aceştia au participat la o licitaţie organizată de Judecătoria Fălticeni, adjudecându-se în favoarea societăţii, spaţiul comercial B., situat în mun. Fălticeni, ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal şi a fost completată o factură fiscală.
Ulterior, pe data de 27 octombrie 1995, numitul M.V. a semnat contractul de credit nr. 643, prin care SC B. SA Suceava acorda SC E.E.T. SRL Suceava un credit în sumă de 100.000.000 lei, ce a fost garantat cu spaţiul comercial B., prin încheierea contractului de garanţie imobiliară autentificat la B.N.P. C.L. sub nr. 4436 din 27 octombrie 1995, valoarea de evaluare şi ipotecare a acestuia fiind de 140.000.000 lei. Suma astfel împrumutată a fost virată în aceeaşi zi în contul societăţii debitoare.
Deşi valoarea imobilului adus în garanţie era acoperitoare, conform Normelor interne de creditare nr. 122/1991, iar împrumutul fusese deja acordat, pentru a se asigura că va recupera unele sume de bani pe care M.V. le împrumutase numitei G.T., la data de 24 noiembrie 1995 s-a semnat la B.N.P. A.P. contractul de garanţie imobiliară pe apartamentul soţilor G.V. şi T., ce a fost autentificat sub nr. 97, acesta fiind luat în garanţie pentru suma de 19.000.000 lei, dar fără ca această ipotecă să fie menţionată în contractul de credit nr. 643.
Datorită neachitării creanţei faţă de SC B. SA Suceava, în anul 1998 a fost deschisă o acţiune de judecată pentru a obliga la plata creditului şi a dobânzii, în sumă de 190.000.000 lei debitoarea SC E.E.T. SRL Suceava, în solidar cu asociaţii M.V., M.A. şi M.Z. La al treilea termen de judecată, debitoarea a solicitat instanţei să fie introduşi în cauză şi soţii G., în calitate de giranţi şi coplătitori.
La data de 14 septembrie 2001la Tribunalul Suceava s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 683 prin care societatea debitoare, asociaţii acesteia, precum şi giranţii G.V. şi T. erau obligaţi să plătească, în solidar, suma de 461.206.878 lei, reprezentând credit restant şi dobânzile bancare actualizate.
La data de 23 aprilie2002, între B. – B.G.C.P. SA – bancă în faliment – Punct de lucru Suceava, reprezentată de directorul T.V. şi SC C.B.L.S.F. SA Suceava, reprezentată de numitul M.V., s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă nr. 352, prin care societatea prelua de la cedent creanţa pe care SC E.E.T. SRL Suceava o avea de achitat, precum şi toate drepturile, aşa cum sunt ele prevăzute în contractul de credit nr. 643/1995, cu toate că în baza Încheierii judecătorului delegat nr. 1053 din 06 iunie 2001 s-a dispus dizolvarea de drept a acestei din urmă societăţi care a fost, de altfel, radiată şi din registrul comerţului Suceava. Debitorul cedat SC E.E.T. SRL Suceava, prin această metodă dolosivă, şi-a schimbat prin această modalitate calitatea de debitor în cea de creditor, înfiinţându-se SC C.B.L.S.F. SA Suceava, care a răscumpărat de la B.G.C.P SA creanţa pentru suma de 300.000.000 lei, după care s-a îndreptat împotriva giranţilor G.V. şi T., declanşând procedura executării silite. Potrivit art. 948 C. civ., una din condiţiile de valabilitate al contractului de cesiune de creanţă este aceea că trebuie să aibă un caracter licit, iar obligaţia fondată pe o cauză nelicită, conform art. 966, nu poate avea nici un efect. Deosebit de aceasta, debitorul cedent SC E.E.T. SRL Suceava nu şi-a exprimat acordul la încheierea contractului, ce nu a fost semnat de lichidatorii B.G.C.P. SA, ci de numitul T.V., astfel că nu există acordul valabil al cedantului şi nici cel al giranţilor.
Cu toate că acest contract de cesionare creanţe nu era legal încheiat, că împrumutul iniţial, în sumă de 100.000.000 lei, avea drept singură garanţie spaţiul comercial B., că garanţia asupra apartamentului soţilor G.V. şi T. nu era menţionată în contractul de credit nr. 643 şi acesta nu era semnat de către cei doi, la cererea expresă a numitului M.V., executorul judecătoresc Ţ.C. s-a îndreptat numai asupra imobilului proprietatea soţilor G., fiind emise somaţii şi publicaţii de vânzare în Dosarul nr. 169/2002.
Numiţii G.V. şi T. au susţinut că între executorul judecătoresc şi M.V. a existat o înţelegere pentru ca acesta din urmă să-şi adjudece licitaţia privind apartamentul lor, motiv pentru care Ţ.C. a stabilit iniţial o dată pentru licitaţie într-o zi nelucrătoare, apoi a expediat comunicările la o adresă greşită şi, în cele din urmă, a indicat în publicaţiile de vânzare, o altă cameră decât cea unde trebuia să aibă loc licitaţia. De asemenea, aceştia au precizat că executorul judecătoresc Ţ.C., doar în baza cererilor numitului M.V., fără a exista evaluări imobiliare, sau titluri executorii, în dosarele de executare nr. 169/2002 şi 277/2002, a stabilit trei valori diferite de pornire a licitaţiei, respectiv, 241.379.441 lei, 251.379.441 lei şi 955.325.904 lei.
Pe parcursul executării, au fost formulate la Judecătoria Suceava mai multe contestaţii la executare, urmărirea fiind suspendată temporar, iar în cele din urmă la data de 21 iulie 2003, la biroul executorului Ţ.C. a fost programată licitaţia pentru vânzarea apartamentului soţilor G.V. şi T. Numita G.T. a susţinut că s-a deplasat la ora 9,00, la biroul executorului, unde a aşteptat până la ora 12,30, fără ca acesta să sosească şi să aibă loc vreo licitaţie, fapt confirmat de martorul S.N., secretar la Biroului executorului judecătoresc T.I. Cu toate acestea, executorul Ţ.C. a întocmit procesul-verbal de adjudecare al licitaţiei, în care a menţionat că la ora 9,00 a avut loc licitaţia, la care numita G.T. a refuzat să participe, fiind câştigată de către M.V. pentru suma de 495.000.000 lei, încheindu-se în aceiaşi zi şi actul de adjudecare. De precizat că anterior, la 27 iunie 2003, executorul judecătoresc Ţ.C. a mai întocmit un proces-verbal de adjudecare a licitaţiei în favoarea lui M.V., dar care nu a fost semnat şi de numita G.T., aceasta neparticipând la această activitate, motiv pentru care a fost anulat, deoarece era lovit de nulitate.
Ulterior respectivei licitaţii, prin sentinţa civilă nr. 2239 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Suceava, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă nr. 352 din 24 martie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 1899 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei Suceava, au fost anulate actele de executare întocmite de către Biroul Individual executor Judecătoresc Ţ.C., în Dosarul de executare silită nr. 277/2002.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului Ţ.C. care, în calitate de executor judecătoresc, cu prilejul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, respectiv cu ocazia desfăşurării unei licitaţii privind vânzarea unui apartament, stabilită pentru data de 21 iulie 2003, a întocmit în fals procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare aferent (ambele datate 21 iulie 2003, ora 9,00), deşi aspectele constatate nu corespund realităţii, în fapt, în biroul său neavând loc nici o licitaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 306 din 25 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Suceava, în Dosarul penal nr. 418/314/2007, în baza dispoziţiilor art. 38 raportat la art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Suceava şi, în temeiul dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 79/2007, prin care s-au modificat prevederile art. 281 C. proc. pen., infracţiunile comise de executorii judecătoreşti intră în competenţa de soluţionare a Curţii de Apel.
Prin urmare, constatând că este vorba de o normă care reglementează competenţa personală – competenţa absolută şi având în vedere că dispoziţia procesual penală este de imediată aplicare, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Prin sentinţa penală nr. 78/7 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ţ.C. pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, urmărirea penală s-a început împotriva inculpatului Ţ.C. ca urmare a plângerilor penale formulate în baza art. 222 C. proc. pen., de către debitorii G.V. şi G.T.( filele 18-24 dosar urmărire penală).
Iniţial, în plângerea penală de la filele 18-19 dosar urmărire penală, debitorii G.T. şi G.V. au criticat doar modul în care inculpatul Ţ.C., în calitate de executor judecătoresc, a efectuat actele de executare în dosarul execuţional în care aveau calitatea de debitori.
Ulterior, ca urmare a completării plângerii ( filele 22-24 dosar urmărire penală) debitorii G.V. şi G.T. au reclamat faptul că, la data de 21 iulie 2003, deşi s-au prezentat însoţiţi de avocaţii O.A. şi F.C. la biroul executorului judecătoresc Ţ.C., unde au aşteptat începând cu ora 9,00 până în jurul orei 12,00, situaţie ce poate fi confirmată şi de executorii T.I. şi M.M., care se aflau în birou, inculpatul nu s-a prezentat, fiind ulterior, informaţi că în ziua de 21 iulie 2003, inculpatul a venit la birou în jurul orei 12,00, după care a plecat imediat împreună cu numitul M.V., reprezentant al creditoarei.
S-a arătat prin intermediul acestor completări la plângerea penală că, în împrejurările prezentate anterior la data de 21 iulie 2003, inculpatul Ţ.C., în calitatea sa de executor judecătoresc, a încheiat proces-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare ce viza apartamentul proprietatea lor, trecând în mod eronat şi fals la rubrica debitor că aceştia refuză să participe la licitaţie.
S-a observat că, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, debitorii G.T. şi G.V. au dat mai multe declaraţii în calitate de martori, prin care au prezentat situaţii de fapt diferite de cea precizată în plângerea penală şi completările la aceasta.
Astfel, în completările la plângerea penală de la filele 22-24 dosar urmărire penală, debitorii G.T. şi G.V. au arătat că, în data de 21 iulie 2003 s-au prezentat împreună şi au stat în jurul orelor 9,00 - 12,00 la biroul executorului judecătoresc Ţ.C., în vederea organizării licitaţiei privind apartamentul acestora, fiind însoţiţi de avocaţii O.A. şi F.C.
Ulterior, prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală la data de 20 noiembrie 2003, filele 53-64 dosar urmărire penală, debitoarea martor G.T. arată că la data de 21 iulie 2003, în jurul orelor 9,00, s-a deplasat la biroul executorului judecătoresc Ţ.C., însoţită de avocat O.A., unde l-a aşteptat pe acesta până în jurul orelor 12,00, ulterior aflând că în acea zi s-a întocmit procesul verbal de licitaţie şi actul de adjudecare.
Prin declaraţia dată la data de 1 noiembrie 2004, în faţa organelor de urmărire penală, filele 44-50 dosar urmărire penală, martora G.T. arată, printre altele, că la data de 21 iulie 2003 s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc Ţ.C., în jurul orei 9,00, fiind însoţită de o nepoţică de a sa, loc unde l-a aşteptat pe inculpat până în jurul orei 12,00, acesta neprezentându-se în acest interval de timp la biroul unde îşi desfăşura activitatea şi unde urma să se desfăşoare licitaţia publică de vânzare a apartamentului proprietatea sa şi a debitorului G.V.
Ulterior, prin declaraţia dată tot în faţa organelor de urmărire penală la data de 3 iulie 2006(filele 64 bis – 65 bis doar de urmărire penală) debitoarea martor G.T. arată că în data de 21 iulie 2003, în jurul orei 9,00 s-a prezentat la Judecătoria Suceava, la camera unde îşi desfăşura activitatea executorul judecătoresc Ţ.C.
Negăsindu-l pe acesta, l-a aşteptat în faţa biroului până în jurul orei 12,00, când a plecat acasă. A precizat că, intrând în biroul executorului judecătoresc, acolo unde se aflau executorii judecătoreşti T.I., M.M. şi martorul Ş.N. A precizat martora că, ulterior, a aflat de la martorul Ş.N. că în ziua de 21 iulie 2003 inculpatul Ţ.C. a venit la birou după plecarea sa, a aşteptat puţin timp, după care a plecat împreună cu numitul M.V.
De asemenea, în această declaraţie, martora G.T. a arătat că, în acea zi de 21 iulie 2003 s-a întâlnit pe holul Judecătoriei Suceava cu martorul N.N, căruia i-a relatat motivul şederii sale în faţa biroului, că inculpatul nu a venit la birou, deşi avea organizată o licitaţie pentru ora 9,00.
În faza cercetării judecătoreşti, fiind audiată de prima instanţă investită, respectiv Judecătoria Suceava, martora G.T. a revenit, conform declaraţiei de la fila 25 dosar, şi a arătat în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, la data de 1 noiembrie 2004, fila 44-50 dosar urmărire penală, că în ziua organizării licitaţiei s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc Ţ.C. însoţită de o nepoată de a sa, loc unde a stat până în jurul orei 12,30, când a plecat.
Până la această oră, declară martora, inculpatul Ţ.C. nu s-a prezentat la birou.
A arătat că nu a fost însoţită de avocaţi, însă s-a întâlnit pe holul Judecătoriei Suceava cu avocata O.A., căreia i-a povestit motivul şederii sale acolo, iar cu privire la avocatul F.C. a precizat că la acea dată acesta era venit în Suceava şi a discutat cu acesta.
Această declaraţie a fost menţinută de martoră şi prin declaraţia dată în faţa Curţii de Apel, filele 124-126 dosar.
În ceea ce priveşte pe debitorul martor G.V., acesta a declarat în mod constant, cu ocazia audierii la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti ( filele 65-66 dosar urmărire penală, fila 42, dosar judecătorie şi fila 191 dosar Curtea de Apel) că la data de 21 iulie 2003, stabilită pentru organizarea licitaţiei, la biroul executorului judecătoresc Ţ.C. s-a prezentat soţia sa, martora G.T., care ulterior i-a povestit că inculpatul nu s-a prezentat la acea dată la birou şi a întocmit în fals procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare.
Având în vedere declaraţiile martorilor G.T. şi G.V., aşa cum au fost ele prezentate anterior, Curtea a dispus atât din oficiu, cât şi la cererea inculpatului, audierea în cauză a martorilor O.A., M.M.M. şi T.I.
În ceea ce o priveşte pe martora O.A., aceasta, în calitate de avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Suceava, cât şi de fost avocat angajat al martorei G.T., s-a prevalat, conform declaraţiei de la fila 145 dosar, de dispoziţiile art. 79 alin. (1) C. proc. pen., arătând că informaţiile pe care le deţine au caracter confidenţial, întrucât au fost obţinute în calitatea sa de avocat al părţii şi nu pot fi relatate cu ocazia depunerii mărturiei.
Martorul M.M.M. a arătat, conform declaraţiei de la fila 116 – 117, că în perioada respectivă, fiind membru al Biroului Naţional al Executorilor Judecătoreşti din România, s-a aflat la Bucureşti, motiv pentru care nu poate da relaţii cu privire la cele întâmplate, precizând că doar ulterior a auzit discuţii între inculpat şi martora G.T.
Martorul T.I. a declarat, conform declaraţiei consemnate la fila 130-131 dosar, că îşi aminteşte de prezenţa martorei G.T. într-una din zile la Biroul Executorilor Judecătoreşti, însoţită de un copil, însă nu mai reţine amănunte cu privire la această împrejurare. A arătat că în aceeaşi zi, aşa cum proceda de obicei, în jurul orelor 9,00-10,00, a plecat pe teren pentru a efectua acte de executare. Mai declară martorul că, în funcţia de preşedinte al Camerei Executorilor Judecătoreşti, pe care o deţinea la acea dată, a aflat de nemulţumirile debitoarei G.T., întrucât aceasta a formulat mai multe reclamaţii cu privire la dosarele de executare.
Din cuprinsul actului de sesizare a instanţei, aşa cum a fost prezentat anterior, rezultă că situaţia de fapt reţinută se probează cu declaraţiile debitoarei martore G.T. şi ale martorilor Ş.N. şi N.N.
În ceea ce priveşte martorul Ş.N., acesta a dat mai multe declaraţii atât în faza urmăririi penale, filele 70-72 şi 72 bis, cât şi în faza cercetării judecătoreşti ( fila 24 dosar judecătorie şi filele 114-115 dosar Curte de Apel) prin care a arătat în mod constant că, în data de 21 iulie 2003,s-a aflat în biroul executorilor judecătoreşti din cadrul Judecătoriei Suceava, împreună cu executorul judecătoresc T.I. şi martorii P.M. şi M.E., care funcţionau în cadrul biroului în calitate de agent procedural şi, respectiv, secretară a executorilor judecătoreşti din birou.
Conform declaraţiilor prezentate, martorul a arătat că în acea zi, la biroul executorilor judecătoreşti unde îşi desfăşura activitatea, a venit debitoarea martorilor G.T. în jurul orei 9,00 însoţită de o nepoţică şi a întrebat dacă inculpatul este prezent, relatându-i că a venit pentru o licitaţie ce era organizată de inculpat în acea zi.
Arată martorul că debitoarea G.T. a stat în faţa biroului executorilor judecătoreşti, pe hol, până în jurul orei 12,00-12,30, după care a plecat. Ulterior, în jurul orei 12,45, inculpatul Ţ.C. a venit la birou, unde a stat puţin, aproximativ o oră, după care a plecat însoţit de martorul M.V., după care nu s-a mai întors.
Martorul relatează că, în data de 21 iulie 2003, până la plecarea sa acasă, în jurul orei 14,30, în biroul executorilor judecătoreşti unde îşi desfăşura activitatea atât el, cât şi inculpatul Ţ.C., nu a avut loc nici o licitaţie de vânzare a imobilului aparţinând debitoarei G.T., iar ulterior, după o anumită perioadă de timp, a aflat de la aceasta că în ziua respectivă i s-a vândut apartamentul la licitaţie.
În ceea ce priveşte martorul N.N., acesta a declarat atât la urmărirea penală, conform declaraţiilor de la filele 75-76 şi 76 bis, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, conform declaraţiei de la fila 41 dosar judecătorie şi fila 164 Curte de Apel, că pe martora G.T. o cunoaşte, pentru că în acea perioadă avea şi el o serie de litigii cu martorul M.V.
A arătat că, în data de 21 iulie 2003, aflându-se pe holul Judecătoriei Suceava, s-a întâlnit cu martora G.T., care i-a povestit că în acea zi urma să aibă loc o licitaţie de vânzare a apartamentului acesteia. În faza de urmărire penală, martorul declară că din cele relatate de martora G.T., cât şi ca urmare a unor discuţii purtate cu unii cetăţeni, a aflat că nici inculpatul şi nici o altă persoană nu s-a prezentat în acea zi pentru licitaţie şi nu a avut loc în acea zi licitaţia privind imobilul debitoarei, aspecte care nu au mai fost ulterior relatate cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti.
În faza de urmărire penală au mai fost audiaţi martorii M.E. – fila 73 dosar urmărire penală, martorul F.C. – fila 77 doar urmărire penală şi martorul M.V., filele 157-159, dosar urmărire penală.
Legal citat şi prezent în instanţă asistat de apărător ales, inculpatul Ţ.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, pe parcursul întregii urmăriri penale, cât şi cu ocazia audierii în instanţă, inculpatul Ţ.C. a arătat, conform declaraţiilor de la filele 160-162, 166-170, dosar urmărire penală şi filele 22-23, dosar judecătorie, că în ceea ce priveşte pe debitorii G.T. şi G.V. a fost investit cu o cerere de executare silită a apartamentului proprietatea acestora de către creditoarea Cooperativa Bucovineană de Leasing şi Servicii Financiare SA Suceava, reprezentată de către martorul M.V.
A arătat că pe parcursul procedurii de executare silită au fost efectuate mai multe acte de procedură, iar debitorii au formulat contestaţii la executare.
În ceea ce priveşte întocmirea procesului-verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare din data de 21 iulie 2003, contrar celor prezentate de martorii G.T., Ş.N. şi N.N., inculpatul Ţ.C. a arătat că, în dimineaţa acelei zile, s-a prezentat la serviciu, la camera 112 din cadrul Judecătoriei Suceava, unde se afla biroul executorilor judecătoreşti.
În dimineaţa acelei zile, înainte de ora 9,00, programată pentru efectuarea licitaţiei publice, s-a întâlnit cu debitoarea G.T., care i-a adus la cunoştinţă faptul că are pe rolul instanţelor judecătoreşti o contestaţie la executare, motiv pentru care nu doreşte să participe la licitaţie, şi cu reprezentantul creditoarei, numitul M.V., care s-a interesat dacă în dosarul de executare sunt oferte de participare la licitaţie şi a precizat că, în caz contrar, doreşte să adjudece apartamentul debitorilor în contul creanţei.
A arătat că, în baza acestor discuţii, a întocmit procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare a imobilului aparţinând debitorilor G.T. şi G.V., după care, în cursul aceleiaşi zile, a mai efectuat o serie de activităţi specifice.
În dovedirea susţinerilor sale, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat în faţa instanţei de fond iniţial investite, Judecătoria Suceava, audierea în cauză a martorilor P.L., P.M., M.A., A.G. şi M.I., a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri şi a solicitat efectuarea unui experiment judiciar, pentru a fi verificate caracterele maşinii de scris aflate la Biroul executorului judecătoresc Ţugui Cezar, probe ce au fost admise în instanţă.
Ca urmare a declinării de competenţă şi a investirii Curţii de Apel cu judecarea cauzei, inculpatul Ţugui Cezar şi-a completat cererea de probatorii, solicitând ataşarea la dosarul cauzei a Dosarului de executare nr. 277/2002 al B.I.E.J. – Ţ.C., efectuarea unei adrese către Primăria municipiului Suceava, pentru a oferi relaţii cu privire la afişarea publicaţiilor de vânzare în dosarul de executare nr. 277/2002, şi audierea martorilor C.Ş., M.M.M. şi S.T.
De asemenea, inculpatul a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri.
Administrând probatoriul solicitat de inculpat în virtutea rolului activ, a principiului aflării adevărului, cât şi a dreptului la un proces echitabil, aşa cum este consacrat de art. 6 din C.E.D.O., Curtea a reţinut următoarele:
Martora P.L. declară, conform declaraţiilor de la filele 44-45 dosar judecătorie şi filele 127-128 dosar Curte de Apel, că la data de 21 iulie 2003 deţinea funcţia de contabil al Camerei Executorilor Judecătoreşti şi îşi desfăşura activitatea într-un birou din incinta Judecătoriei Suceava, în apropierea biroului executorilor judecătoreşti unde funcţiona şi inculpatul Ţ.C.
Martora arată că, în dimineaţa zilei de 21 iulie 2003, inculpatul a venit la serviciu în jurul orei 8,30, a trecut prin biroul acesteia şi i-a lăsat nişte formulare pentru xeroxat şi o adresă în ciornă către Banca I.Ţ., pentru a o dactilografia, spunându-i că se grăbeşte, pentru că are o licitaţie.
Martora relatează că, înainte de ora 9,00, când a deschis uşa biroului inculpatului, acesta se afla la biroul său, unde scria ceva, iar în birou erau mai multe persoane, fiind aglomerat, dintre angajaţii biroului recunoscându-i pe martorii M.E. şi P.M. În jurul orei 9,20, inculpatul a revenit la biroul acesteia, de unde a luat formularele xeroxate, după care a plecat.
Martora arată că, în acea zi, inculpatul a făcut pregătiri, întrucât a doua zi a plecat în concediu.
Martorul P.M., audiat conform declaraţiilor de la fila 51 dosar judecătorie şi fila 167 dosar curte de apel, a arătat că în perioada anilor 2001 - 2002, a fost angajat ca agent procedural, deservind pe mai mulţi executori, respectiv T.I., M.M. şi J.C.
Deşi martorul a arătat că nu îşi aminteşte cu exactitate cele întâmplate, relatează că într-una din zile s-a întâlnit cu martora G.T., care îl aştepta pe inculpatul Ţ.C., aceasta întrebându-l dacă inculpatul este în birou.
A arătat că în acea zi, în biroul executorilor judecătoreşti, unde îşi desfăşura activitatea, se mai aflau martora M.E. şi executorul judecătoresc T.I., cât şi alte persoane, fiind aglomerat.
Conform declaraţiei de la fila 51 dosar judecătorie, martorul P.M. a arătat că, atunci când martora G.T. a intrat în biroul executorilor judecătoreşti, inculpatul Ţ.C. se afla la birou.
Martora M.A., audiată nemijlocit de către instanţa iniţial investită, Judecătoria Suceava, a cărei declaraţie a fost avută în vedere de către curte, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., arată în declaraţia de la fila 53, că, în data de 21 iulie 2003, soţul său, martorul M.V., s-a prezentat la licitaţia organizată de inculpat şi, întrucât nu s-au prezentat cumpărători, pentru apartamentul debitorilor, a adjudecat imobilul în contul creanţei.
A mai arătat martora că în acea zi, la ora 11,00 soţul său, martorul M.V., i-a adus la birou procesul - verbal de licitaţie.
Declaraţia martorei M.A. se coroborează cu declaraţia martorului M.V. de la filele 157-159, dosar urmărire penală, prin care arată că în ziua de 21 iulie 2003 s-a prezentat la licitaţia organizată la camera 112 a Judecătoriei Suceava. Întrucât nu s-au prezentat alte persoane interesate, arată martorul, a adjudecat apartamentul debitorilor G. în contul creanţei, încheindu-se actul de adjudecare în favoarea Companiei Bucovinene de Leasing şi Servicii Financiare.
Martorul M.V. arată în această declaraţie că debitoarea G.T. nu a fost prezentă în momentul adjudecării imobilului.
Martora A.G. arată, conform declaraţiilor de la filele 52, dosar judecătorie şi fila 168 dosar curte de apel, că în data de 21 iulie 2003, s-a prezentat la biroul inculpatului, întrucât avea de recuperat a creanţă de la debitoarea SC C.I. SRL Suceava.
Martora relatează că în acea zi, în camera executorilor judecătoreşti era foarte aglomerat, iar dintre persoanele prezente pe care le cunoştea îşi aminteşte că în birou se aflau atât inculpatul, cât şi martorii P.M. şi T.I.
Martora precizează că, deşi o cunoştea pe martora G.T., întrucât au lucrat în aceeaşi fabrică de confecţii, nu-şi aminteşte să o fi văzut în acea zi.
Declaraţia acestei martore se coroborează cu declaraţia martorei P.L., cât şi cu înscrisurile depuse de inculpat la dosarul cauzei, f. 266-282, dosar urmărire penală, filele 65-68, dosar judecătorie, cât şi cu rezultatul experimentului judiciar efectuat la data de 28 septembrie 2007, conform procesului - verbal de la filele 21-22 dosar.
Martorul M.I., audiat conform declaraţiei de la fila 92, dosar judecătorie, avută în vedere de curte ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a arătat că înainte de data de 21 iulie 2003 a făcut, în calitate de administrator la SC A. SRL, mai multe cereri de executare silită către inculpat.
A arătat că, în dimineaţa zilei de 21 iulie 2003, între orele 8,00-9,00, fiind însoţit de către numitul P.M., care asigura asistenţa juridică la societate, s-a prezentat la Judecătoria Suceava, unde s-a întâlnit cu inculpatul.
Relatează martorul că a stat de vorbă cu inculpatul pe hol, unde au discutat detalii despre executare, iar ulterior, inculpatul s-a deplasat la sediul societăţii sale, unde a încasat cu chitanţă suma de 1.000.000 ROL.
Declaraţia martorului este confirmată de chitanţa din 21 iulie 2003 şi cererea nr. 209 din 18 iulie 2003 a SC A. SRL de către executorul judecătoresc Ţ.C. pentru executarea silită împotriva debitoarei SC A. SRL, înregistrată de inculpat sub nr. 147 din 21 iulie 2003, filele 268-270 dosar urmărire penală şi filele 79-81, dosar judecătorie.
Analizând amplul probatoriu testimonial anterior prezentat, cât şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat că declaraţiile martorilor G.T., G.V., Ş.N. şi N.N., reţinute de organul de urmărire penală în actul de sesizare, nu se coroborează atât între ele, cât şi cu întreg probatoriul administrat.
Mai mult de atât, în ceea ce îl priveşte pe martorul Ş.N., Curtea constată, conform celor prezentate de inculpat în cererea şi teza probatorie de la fila 100 doar, cât şi declaraţia martorului Mustea Marcel, în declaraţia de la filele 116-117, dosar, că acesta a avut calitatea de executor judecătoresc pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi şi-a dat demisia ca urmare a unui control efectuat de inculpat şi martorul Mustea Marcel, la cererea judecătorului delegat, ceea ce creează suspiciuni în legătură cu obiectivitatea şi veridicitatea celor declarate de acesta.
Examinând probatoriul testimonial administrat în cauză, cât şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei în faza de urmărire penală, cât şi cercetarea judecătorească, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din copia dosarului de executare silită depus la dosarul de urmărire penală şi la filele 24-86, dosar curte de apel, rezultă că, prin cererea înregistrată din 11 noiembrie 2002, creditoarea C.B.L.S.F. SRL – Bucovina Leasing, reprezentată de M.V., a cerut inculpatului Ţ.C. – executor judecătoresc pe lângă Judecătoria Suceava – executarea silită a sentinţei civile nr. 683 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Suceava.
În cerere s-a arătat că, prin hotărârea judecătorească şi contractul de cesiune de creanţă nr. 352 din 23 aprilie 2002, debitorii G.T. şi G.V. au fost obligaţi la plata sumei de 229.379.441 lei reactualizată, până la data plăţii efective.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2002 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea pentru încuviinţarea executării silite a sentinţei nr. 683 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Suceava, formulată de Compania Bucovineană de Leasing.
În cadrul procedurii de executare silită au fost acordate mai multe termene, efectuându-se mai multe acte procedurale.
Pe parcursul procedurii, debitorii G.V. şi G.T. au formulat mai multe contestaţii la executare.
La data de 14 iulie 2003, inculpatul Ţ.C. a întocmit o nouă publicaţie de vânzare privind imobilul debitorilor G.V. şi G.T., situat în Suceava, judeţul Suceava, stabilind licitaţia publică pentru data de 21 iulie 2003, ora 9,00, la sediul său din municipiul Suceava.
Din probatoriul administrat, anterior enunţat, a reieşit cu certitudine că, în data de 21 iulie 2003, inculpatul Ţ.C. a fost prezent în cadrul biroului executorilor judecătoreşti din incinta Judecătoriei Suceava, unde era programată desfăşurarea licitaţiei.
Deşi, datorită perioadei de timp scurse, nu s-au putut stabili, pe baza probatoriului administrat, împrejurările concrete de întocmire a procesului-verbal de licitaţie din 21 iulie 2003, Curtea, având în vedere principiile procesului penal privind prezumţia de nevinovăţie, care operează în favoarea inculpatului, cât şi a dubiilor care profită întotdeauna în favoarea acestuia, a apreciat că procesul - verbal de licitaţie a fost întocmit de inculpat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar cele consemnate în cuprinsul acestuia corespund adevărului.
În sprijinul acestei situaţii au fost invocate şi dispoziţiile legale în materie ale Codului de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 506 alin. (2) C. proc. civ., nu au obligaţia depunerii cauţiunii prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi text, creditorii care au creanţe în rang util, potrivit ordinii de preferinţă, prevăzută de art. 563 şi 564 C. proc. pen., în speţă Compania Bucovineană Leasing.
Din actele dosarului de executare silită nr. 277/2002 a rezultat că, până la data de 21 iulie 2003, când s-a organizat licitaţia, nu s-a înscris nici un ofertant pentru licitaţia imobilului.
Fără înscrierea vreunui ofertant la licitaţie, inculpatul Ţ.C. nu era obligat să dea citire, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a publicaţiei de vânzare sau a ofertelor.
În aceste împrejurări, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, nefiind înscrişi ofertanţi, nu avea cine licita sau supralicita.
În susţinerea celor prezentate s-a făcut referire şi la declaraţiile martorilor Ş.C. – filele 94-95, dosar curte şi M.E.
Potrivit declaraţiilor acestor martori, procedura licitaţiilor de vânzare încheiate în condiţiile arătate anterior, fără ofertanţi, durează doar câteva minute, ce sunt necesare doar completării procesului-verbal.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt indicii temeinice şi probe concrete de săvârşire a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., astfel că în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticând-o sub aspectul greşitei achitări a inculpatului Ţ.C., în sensul comiterii unei grave erori de fapt de către instanţa de fond, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În cursul soluţionării recursului a fost audiat inculpatul Ţugui Cezar, care a precizat că la data de 21 iulie 2003, martora G.T. nu a fost prezentă la biroul său, însă a aflat că anterior acestui moment a fost prezentă şi a precizat că nu doreşte să participe la licitaţie, întrucât la data de 24 iulie 2003 ar avea pe rolul instanţei o contestaţie la executare.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 10 octombrie 1995, numiţii M.V., M.A. şi M.Ş., în calitate de asociaţi ai SC A.T. SRL Suceava au participat la o licitaţie privind un spaţiu comercial numit B., situat în municipiul Fălticeni, judeţul Suceava, licitaţie organizată de Judecătoria Fălticeni, judeţul Suceava. În urma licitaţiei, spaţiul comercial a fost adjudecat în favoarea SC A.T. SRL Suceava.
La data de 27 octombrie 1995, SC E.E.T. SRL Suceava prin administratorul său, numitul M.V., a obţinut un credit în valoare de 100.000.000 lei vechi de la SC B. SA – sucursala Suceava.
Creditul a fost garantat de către SC E.E.T. SRL Suceava cu o ipotecă asupra imobilului numit B.
La data de 24 noiembrie 1995, numiţii G.T. şi G.V., prin contractul de garanţie imobiliară autentificat din 24 noiembrie 1995 de către B.N.P. - P.A. din municipiul Suceava, au consimţit ca imobilul proprietatea lor – apartamentul situat în municipiul Suceava, să fie ipotecat în favoarea SC B. SA Suceava pentru a garanta împrumutul acordat de către SC E.E.T. SRL Suceava, prin contractul de credit din 27 octombrie 1995.
Soţii G.T. şi G.V. au procedat în această manieră la solicitarea numitului M.V. care, la rândul său, a vrut să se asigure că cei doi îi vor restitui o sumă de bani pe care le-o împrumutase. Valoarea ipotecii instituite de soţii G.T. şi V. pentru contractul de credit din 27 octombrie 1995 era în sumă de 190.000.000 lei vechi.
Deoarece, în cursul anului 1998, debitorul SC E.E.T. SRL Suceava nu a restituit împrumutul care a făcut obiectul contractului de credit, creditorul SC B. SA – sucursala Suceava a acţionat în judecată debitoarea, solicitând, în temeiul contractului sus-menţionat, obligarea acesteia, în solidar cu asociaţii săi M.V., M.A. şi M.Ş., la plata sumei de 190.000.000 lei.
Debitoarea SC E.E.T. SRL Suceava a cerut introducerea în cauză a numiţilor G.T. şi G.V., în baza contractului de garanţie imobiliară din 24 noiembrie 1995.
Prin sentinţa civilă nr. 683 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Suceava, SC E.E.T. SRL Suceava, cei trei asociaţi ai săi şi numiţii G.T. şi G.V. au fost obligaţi în solidar să plătească creditorului SC B. SA – sucursala Suceava suma de 461.206.878 lei vechi.
La data de 23 aprilie2002, între SC B. SA – sucursala Suceava, aflată în procedura falimentului şi SC C.B.L.S.F. S.A. Suceava, reprezentată de M.V. s-a încheiat un contract de cesiune de creanţă cu nr. 352, prin care această ultimă societate prelua creanţa pe care SC E.E.T. SRL Suceava avea de achitat către debitoarea SC B. SA.
Debitorul cedat SC E.E.T. SRL şi garanţii acestuia, G.T. şi G.V. nu şi-au dat acordul la încheierea contractului de cesiune.
După încheierea contractului de cesiune anterior prezentat, numitul M.V. s-a adresat executorului judecătoresc, inculpatul Ţ.C., cu o cerere de executare silită a imobilului garanţilor G.T. şi G.V., formându-se dosarul de executare silită nr. 169/2002 şi, ulterior, Dosarul nr. 277/2002.
În cursul executării silite, garanţii G.T. şi G.V. au formulat mai multe cereri de suspendare a executării silite şi contestaţii la executare.
Pentru data de 21 iulie 2003 executorul judecătoresc, inculpatul Ţ.C. a programat licitaţia pentru vânzarea imobilului situat în Suceava. Publicaţia de vânzare a fost emisă la data de 14 iulie 2003 pentru termenul din 21 iulie 2003, licitaţia urmând să aibă loc la sediul biroului executorului judecătoresc, camera 112, la orele 9,00.
La data de 21 iulie 2003, înainte de orele 9,00, numita G.T. s-a deplasat la sediul biroului executorului judecătoresc - inculpatul Ţ.C. (din incinta Judecătoriei Suceava), însoţită de o nepoţică în vârstă de aproximativ 3-4 ani. Întrucât licitaţia urma să aibă loc la orele 9,00, în camera 112, G.T. a intrat în incinta acestui birou şi s-a interesat de inculpatul Ţ.C. Martorul Ş.N., care îşi desfăşura activitatea în cadrul aceluiaşi sediu, respectiv, camera 112, i-a spus că executorul Ţugui nu a venit la birou.
În aceste condiţii, G.T. a aşteptat atât în birou, cât şi în afara biroului, între orele 9,00 – 12,30 fără ca inculpatul să vină, deşi licitaţia era programată pentru orele 9,00, apoi a plecat.
În jurul orelor 13,00, inculpatul a sosit la birou, iar martorul Ş.N. l-a informat despre faptul că a fost căutat de numita G.T. în legătură cu o licitaţie. După aproximativ o oră, uşa biroului a fost deschisă de M.V., care nu a intrat în birou, inculpatul plecând imediat împreună cu acesta, fără a mai reveni la birou.
Deşi nu s-a desfăşurat licitaţia, inculpatul Ţ.C., în calitatea sa de executor judecătoresc, a întocmit procesul-verbal de licitaţie nr. 277/2002 din 21 iulie 2003, în care a consemnat că la data respectivă, orele 9,00, s-au prezentat la biroul său numiţii G.T. şi SC C.B.L.S.F. SA Suceava, fără a indica reprezentantul acestei societăţi şi că s-a desfăşurat licitaţia privind imobilul apartament aparţinând soţilor G., situat în municipiul Suceava, la care numita G.T. a refuzat să participe, consemnând în acelaşi proces verbal că imobilul a fost oferit spre vânzare, prin strigări succesive, începând cu suma de 495.000.000 lei vechi şi că a fost declarat adjudecatar SC C.B.L.S.F. SA Suceava, pentru suma de 495.000.000 lei vechi.
În baza acestui proces verbal, inculpatul a întocmit actul de adjudecare aferent, datat 21 iulie 2003.
Coroborând declaraţiile martorilor G.T., Ş.N. şi T.I., Înalta Curte constată că în dimineaţa zilei de 21 iulie 2003, înainte de ora 9,00, numita G.T., însoţită de o nepoată, s-a deplasat la biroul executorilor judecătoreşti din cadrul Judecătoriei Suceava, la camera 112, a intrat în birou, întrebând de inculpat şi precizând că a venit pentru o licitaţie (f. 70-72, dos.urm.pen.) fila 44, 53, 64 dosar urm. pen., fila 114, dosar fond, fila 124, dosar fond).
Întrucât martorul Ş.N. i-a precizat că inculpatul nu este în birou, martora G.T. a hotărât să-l aştepte atât în birou, cât şi în afara acestuia, până în jurul orei 12,45, când a plecat.
Declaraţiile celor trei martori se coroborează şi cu privire la un alt aspect şi anume, acela referitor la faptul că, în perioada în care l-a aşteptat pe inculpat, nepoata martorei G.T. a deranjat un dosar aflat pe biroul martorului T.I., care le-a cerut să părăsească biroul.
Deşi declaraţiile celor trei martori se coroborează până la amănunte, instanţa de fond le-a înlăturat pe considerentul că sunt lipsite de obiectivitate, mai ales că martorul Ş.N. a demisionat din funcţia de executor judecătoresc ca urmare a unui control efectuat de inculpat împreună cu martorul M.M.
Or, Curtea constată că această susţinere nu este confirmată de vreun mijloc de probă şi nici nu poate aprecia că între martor şi inculpat ar fi existat relaţii conflictuale.
În luna iulie 2003, în incinta aceluiaşi birou – camera 112 – îşi desfăşurase activitatea împreună cu inculpatul Ţ.C., martorii T.I., J.I. şi M.M.
La acel moment, martorul Ş.N. era secretar al biroului executorului judecătoresc T.I., iar martora M.E. era secretară la biroul executorului judecătoresc Mustea Marcel.
Declaraţiile martorilor M.A.(fila 53, dosar fond judecătorie) şi M.V.(filele 157-159, dosar urmărire penală) se coroborează sub aspectul adjudecării apartamentului în contul creanţei, întrucât nu s-au prezentat alte persoane interesate, însă, analizându-se şi conţinutul declaraţiilor inculpatului Ţ.C. (fila 19 dosar recurs) şi martorei A.G. rezultă că, în fapt, menţiunea cuprinsă în procesul verbal de licitaţie din data de 21 iulie 2003, ora 9,00 (f. 36 dos.urm.pen.) referitoare la prezenţa martorei G.T. în incinta biroului său, la data stabilită pentru vânzare, nu corespunde realităţii.
Mai mult, coroborând declaraţiile menţionate, Înalta Curte reţine că, la data şi ora stabilită pentru licitaţie nu erau prezenţi în biroul executorului, în acelaşi timp, martorii G.T. şi M.V., nu s-a dat citire publicaţiei de vânzare şi ofertelor primite de la Compania Bucovineană de Leasing SRL Suceava şi nici nu s-a oferit spre vânzare imobilul menţionat anterior, prin strigări succesive, aşa cum, contrar realităţii, se consemnează în procesul verbal de licitaţie.
Totodată, se constată că, din aceleaşi considerente – absenţa debitorului şi creditorului la data şi ora licitaţiei – menţiunea semnării procesului verbal de către persoanele participante la licitaţia este necorespunzătoare adevărului.
Acest ultim aspect, rezultă şi din declaraţia inculpatului dată în faţa Judecătoriei Suceava care susţine că, după ce a avut loc licitaţia, s-a întâlnit cu numitul M.V. pe hol, căruia i-a adus la cunoştinţă că nu s-a prezentat nimeni la licitaţie, iar procesul-verbal şi ordonanţe de adjudecare au fost semnate la sediul firmei adjudecătoare.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a probelor administrate în cauză, oferind o valoare nejustificată declaraţiilor martorilor P.L., P.M., M.E., A.G. şi M.I. care se coroborează parţial, doar cu privire la aspecte constând în faptul că, în ziua licitaţiei, anterior orei 9,00, în biroul executorului judecătoresc Ţ.C. erau multe persoane, inclusiv acesta din urmă, însă nu rezultă, dincolo de orice îndoială, prezenţa la ora şi data indicată în procesul-verbal de licitaţie a martorei G.T. şi martorului M.V.
De altfel, în declaraţii succesive, însuşi inculpatul oscilează asupra aspectelor învederate de martorii amintiţi şi contrazicându-le, cel puţin cu privire la aspectele menţionate – prezenţa celor doi la ora şi data licitaţiei.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior şi deşi declaraţiile martorilor G.T., Ş.N. şi T.I. se coroborează până la nivelul amănuntelor, instanţa de fond, în mod greşit le-a considerat lipsite de obiectivitate şi le-a înlăturat din ansamblul materialului probator.
Înalta Curte consideră, prin urmare că, în prezenta cauză, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, în acord cu art. 6 din C.E.D.O., s-a făcut dovada că, la data de 21 iulie 2003, în calitate de executor judecătoresc, cu intenţie directă, inculpatul Ţ.C., cu prilejul îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu, a întocmit în fals procesul verbal de licitaţie şi actul de adjudecare aferent – ambele datând din 21 iulie 2003, ora 9,00 – înscrisuri oficiale care conţin menţiuni necorespunzătoare realităţii sub aspectul prezenţei participanţilor la licitaţie şi derulării procedurilor de licitaţie, aşa cum s-a arătat anterior.
Înalta Curte constată că prin probatoriul administrat în cauză şi analizat anterior, a fost răsturnată de prezumţia de nevinovăţie şi s-a făcut dovada săvârşirii de către inculpat a faptei descrise anterior care, sub aspect obiectiv şi subiectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Fiind, prin urmare, incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanţa de fond a comis o eroare gravă de fapt prin greşita apreciere a probelor, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. d C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, va casa în integralitatea ei sentinţa penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava şi, în rejudecare, va dispune condamnarea inculpatului Ţ.C., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei principale, precum şi a pedepsei accesorii ce vor fi aplicate inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă, în concret, a adus atingere unei valori sociale importante ocrotite de legea penală – încrederea în înscrisurile oficiale întocmite de un executor judecătoresc şi care au produs consecinţe importante în circuitul civil.
Prin urmare, inculpatului i se va aplica pedeapsa principală a închisorii orientată la minimul special, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Apreciind că, în cauza de faţă, scopul pedepsei va putea fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului – faţă de persoana acestuia şi periculozitatea sa relativ redusă, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, respectiv suspendarea executării pedepsei accesorii, în vederea unei reeducări reale a acestuia şi a unei reinserţii sociale – în condiţii optime.
În temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului, în scris, asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea înscrisurilor oficiale falsificate – procesul - verbal de licitaţie şi actul de adjudecare aferent, ambele datate 21 iulie 2003 – întocmite de inculpatul Ţ.C.
În baza dispoziţiilor art. 189 – art. 191 C. proc. pen., pe considerentele culpei procesuale, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecata de fond.
Conform dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurs, în cuantum de 50 RON, va fi plătit din fondul M.J.L.C. în contul Baroului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei penale nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, privind pe inculpatul Ţ.C.
Casează sentinţa penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi, în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul Ţ.C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Potrivit art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Conform prevederilor art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia, în scris, inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 348 C. proc. pen., dispune anularea procesului verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare aferent, ambele datate 21 iulie 2003, întocmite de executorul judecătoresc – inculpatul Ţ.C., privind vânzarea imobilului situat în municipiul Suceava, proprietatea numiţilor G.T. şi G.V.
Potrivit art. 189 – art. 191 C. proc. pen., obligă pe inculpatul Ţ.C. la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în faţa primei instanţe.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în recurs, pentru intimatul - inculpat Ţ.C., până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul M.J.L.C., în contul Baroului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1368/2009. Penal → |
|---|
